„Să ținem fără șovăire la mărturisirea nădejdii noastre, căci credincios este Cel ce a făcut făgăduința. Să veghem unii asupra altora, ca să ne îndemnăm la dragoste și la fapte bune”.
„Să ne îndemnăm” înseamnă să ne încurajăm. Să ne încurajăm unii pe alții la dragoste și fapte bune. Dacă-l vezi pe un frate din biserică că are ceva împotrivă altui frate, să nu spui ceva că să agiți și mai mult lucrurile, ci să spui ceva care să-i aducă laolaltă. „Să ne îndemnăm la dragoste și la fapte bune” este ceea ce trebuie să facem. Asta face un om născut din nou.
Dacă tu, frate, nu simți așa atunci când îi vezi pe frații tăi certându-se, dacă nu ai dorință să-i aduci laolaltă, e timpul să te pui pe genunchi. În viața ta s-a petrecut ceva. Ai fost înșelat într-o privință. Tu nu ai trăit ceea ce vrea Dumnezeu că tu să ai. Căci Isus, atunci când a fost ocărât, n-a ocărât și El. Când s-a vorbit urât despre El, n-a răspuns cu aceeași monedă. Când I-au făcut alții rău, El le-a făcut bine. Când L-au prigonit și L-au atârnat pe cruce, El s-a uitat în jos și a spus: „Tată, iartă-i, căci nu știu ce fac”.
Dacă în tine nu este duhul acela, Duhul Sfânt n-a intrat niciodată în tine, încă, pentru că acel fel de Duh a fost peste Isus Hristos. Biblia spune: „Să aveți în voi gîndul acesta, care era și în Hristos Isus”. Hristos este în biserica Sa.