O viață vrednică de Evanghelie – de William Branham

Dacă un om spune că el crede, trebuie să fie un creștin și să trăiască precum un creștin. Vedeți, roada! Mărul pe care-l mâncați nu este pomul, ci roada pomului. Dacă minți, furi, înșeli, fumezi și faci de toate și-ți spui „creștin”, o faci pentru că nu ești născut din nou. Asta arată ce fel de viață duci. Isus a zis: „După roadele lor îi veți cunoaște”. Biblia spune „Dacă iubiți lumea sau lucrurile din lume, dragostea lui Dumnezeu nu este în voi”, sunteți doar religioși care nu ați fost niciodată mântuiți. Religia e o acoperire, dar mântuirea e libertate. Aleluia! Mântuirea descoperă, arată ceea ce ești.

Omul face lucruri rele pentru că nu crede. Dar dacă tu crezi din toată inima că Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu este obligat – dacă mărturia ta este adevărată, să îți dea botezul Duhului Sfânt, să te pecetluiască în Împărăție până în ziua răscumpărării.

Dacă tu zici: „Eu am primit Duhul Sfânt! Glorie lui Dumnezeu! Știu că l-am primit; am căzut sub puterea Duhului”, acela nu e un semn că ai primit Duhul Sfânt, absolut deloc. Prieteni, eu am văzut tot felul de lucruri petrecându-se sub puterea unor duhuri. Asta nu înseamnă că ai Duhul Sfânt.

Dar când ai dragostea lui Isus Hristos în inima ta, când Dumnezeu face din tine un creștin, când te pecetluiește în Împărăția Sa, ai putea și tu să cazi sub puterea Duhului. Ai putea să faci și altele. Dar viața ta se va potrivi cu mărturia ta. Viața mărturisește atât de tare, încât ați putea să spuneți orice, oamenii nu o vor crede dacă nu o trăiți. Ei nu vă vor crede. Și atunci, voi n-o credeți, oamenii care vă văd n-o cred, deci sunteți nenorociți. De ce nu veniți cu o inimă sinceră și să spuneți: „Dumnezeule, îmi mărturisesc greșelile și cred din toată inima mea în Isus Hristos. Dumnezeule, dă-mi Duhul Sfânt”. El o va face. Apoi se va vedea roadă, pentru că voi credeți!

Voi ziceți: „M-am lăsat de fumat. M-am lăsat de băut. M-am lăsat de cutare lucru”. Frate, orice păcătos o poate face. Pe timpul războiului, nu orice soldat în uniformă americană era american. Putea fi un spion, un german. Putea fi un dușman. Uniforma nu-l făcea american. Nu, nici vorbă. Aleluia!

Ai putea să aparții de fiecare biserica din țară, în fiecare an să întorci o nouă pagină – asta nu te face creștin. Frate, numai dacă ai buletin cu amprentă ești american. Ai o dovadă că ești american! Iar când ai botezul Duhului Sfânt, cu puterea lui Dumnezeu lucrând în viața ta, care te face să fii smerit și pașnic în lumea asta, zi de zi, săptămâna de săptămâna, an după an, atunci știi unde te afli. David a zis „El este ca un pom sădit lângă un izvor de apă, care își dă rodul la vremea lui, și ale cărui frunze nu se veștejesc: tot ce începe, duce la bun sfîrșit”. El va rodi la vremea lui. „Nu tot așa este cu cei răi: ci ei sunt ca pleava, pe care o spulberă vântul”. Aceștia trebuie înviorați de la o trezire la alta. Dar un om odată ancorat în Hristos, știe unde se află.

„Dacă păcătuim…” Ce este păcatul? Este „necredință”. Primul păcat din Biblie a fost necredința. Corect? „…dar cine nu crede, a și fost judecat…”. Prin toată Scriptura se vorbește despre necredință. Dacă afară e noapte, cât este de întuneric? Păi este noapte. Corect? Este noapte pentru că este întuneric. Dacă în camera asta este lumină, câtă lumină este? Păi toată camera este luminată. Iar dacă tu ești un credincios, ești un creștin. Dacă nu ești un credincios, nu ești un creștin. Asta-i tot.

Căci nu ești mantuit prin fapte bune. Nu ești mantuit prin strigare sau prin dansul în Duhul. Nu ești mântuit prin vorbirea în limbi. Nu ești mantuit prin păzirea sabatului. Nu ești mântuit că nu mănânci carne. Nu ești mântuit prin alăturarea la o biserică. Nu ești mântuit prin botezul în apă. „Căci prin har ați fost mântuiți, prin credință”. Corect! Și dacă ești cu adevărat mantuit, restul lucrurilor vin în mod automat. Vorbești în limbi. Ai putea strigă. Îl poți lăuda pe Dumnezeu. „Duhurile prorocilor sunt supuse prorocilor”. Când pastorul vede ceva greșit și spune: „Uite, soră sau frate, acel lucru este greșit”. Tu te supui și spui: „Dumnezeule, iartă-mă. N-am vrut să ies din rânduială. Sunt gata să mă corectez…” Dar dacă tu zici: „Eu nu cred. Îți spun, eu nu cred!” Asta arată imediat că nu e ceva în regulă cu ține. Tu nu suporți corectarea.