Dragi prieteni, sunt predicatorul Ewald Frank din Germania de Vest. Vă salut pe toţi în Numele scump al Domnului Isus Hristos. În anii care au trecut, am avut privilegiul să vestesc Cuvântul lui Dumnezeu în multe biserici din întreaga lume: luterane, baptiste, metodiste, penticostale, etc. Am constatat că poporul lui Dumnezeu este pretutindeni. El îşi cheamă afară aleşii Lui, din cele patru colţuri ale pământului, ca să pregătească un popor pentru revenirea Lui apropiată.
Aş vrea să mulţumesc acelora care ne-au scris. Impactul emisiunilor noastre este foarte încurajator. Fie ca Dumnezeu să vă binecuvânteze pe toţi. Astăzi aş vrea să continui cu cartea Apocalipsei. În ultima emisiune am vorbit despre dumnezeirea lui Isus Hristos. Pentru că timpul nostru este limitat, aş vrea ca voi toţi să citiţi Apoc. 1:9-20. Vedem că Ioan a fost exilat pe insula Patmos, pentru Cuvântul lui Dumnezeu şi pentru mărturia lui Isus Hristos. Ioan a fost în Duhul, în ziua Domnului, când a auzit un glas puternic ca de trâmbiţă spunând: „Ce vezi, scrie într-o carte, şi trimite-o celor şapte Biserici” – care sunt în Asia.
Ziua Domnului a fost o temă controversată. Unii spun că este sabatul, alţii pretind că este duminica. Dar ambele păreri sunt greşite. Niciun pasaj biblic nu susţine vreuna din aceste păreri. Scriptura ne spune lămurit ce este ziua Domnului. Vom vorbi despre acesta cu o altă ocazie.
Ioan a văzut cele şapte biserici din Asia mică. Fiecare a avut însuşirile uneia dintre epocile prin care urma să treacă Biserica nou testamentară. Dacă privim în istoria bisericii, acum putem distinge cele şapte epoci. Ioan s-a întors să-L vadă pe Acela al cărui glas îl auzise. Primul lucru pe care l-a văzut au fost cele şapte sfeşnice de aur. „Şi în mijlocul celor şapte sfeşnice pe cineva, care semăna cu Fiul omului”. Aceasta este dezvăluirea finală a tainei lui Isus Hristos în biserica Sa. Această descriere a Domnului din Noul Testament se aseamănă cu aceea din Daniel 7:9-14. În acest stadiu final, noi nu-L mai vedem pe Domnul Isus Hristos ca un om al durerii, obişnuit cu suferinţa, ca Acela care a fost respins şi dispreţuit, răstignit, ci aici El se arată ca Domnul slavei, ca Judecătorul ai cărui ochi sunt ca para focului. În Apoc. 20:11 citim: „Apoi am văzut un scaun de domnie mare şi alb, şi pe Cel ce şedea pe el. Pământul şi cerul au fugit dinaintea Lui, şi nu s-a mai găsit loc pentru ele”. „Din gura Lui ieşea o sabie ascuţită cu două tăişuri, şi faţa Lui era ca soarele, când străluceşte în toată puterea lui”. Apoc. 1:16. Ce privelişte! Ucenicii L-au văzut într-un chip asemănător pe muntele schimbării la faţă. În felul acesta L-a văzut Ioan, şi la fel Îl vom vedea şi noi. Cine va sta în faţa Lui?
„Când L-am văzut, am căzut la picioarele Lui ca mort. El Şi-a pus mâna dreaptă peste mine, şi a zis: „Nu te teme! Eu sunt Cel dintâi şi Cel de pe urmă, Cel viu. Am fost mort, şi iată că sunt viu în vecii vecilor”. Cei care L-au văzut şi l-au auzit pe Domnul au putut mărturisi despre El ambele lucruri. El a vorbit prorocului: „Aşa vorbeşte Domnul, Împăratul lui Israel şi Răscumpărătorul lui, Domnul oştirilor: ,Eu sunt Cel dintâi şi Cel de pe urmă, şi afară de Mine, nu este alt Dumnezeu”. Isa. 44:6. Înaintea Lui n-a fost nimeni, şi nici după El nu va fi. El spune „Eu sunt Cel dintâi şi Cel de pe urmă, Cel viu. Am fost mort, şi iată că sunt viu în vecii vecilor. Eu ţin cheile morţii şi ale Locuinţei morţilor”. Toată puterea în ceruri şi pe pământ i-a fost dată Lui. Dorinţa noastră este aceea de a vedea descoperirea lui Isus Hristos în biserica Lui în acelaşi fel, după cum i-a fost arătată lui Ioan.
Biserica este simbolizată deja din Vechiul Testament prin sfeşnicul cu şapte braţe. Să mergem în Exod 25. Moise urma să facă un sfeşnic de aur cu şapte candele, cu fus, potiraşe, gămălioare şi flori, care vorbeau despre cele şapte epoci ale Bisericii care urma să înflorească. Sfeşnicul trebuia pus în partea opusă mesei pe care erau pâinile pentru punerea înainte. Deasupra trebuiau puse cele şapte candele ca să lumineze locul sfânt. Aceasta era o prefigurare a luminii venite prin descoperirea din fiecare epocă a Bisericii, pe perioada Noului Testament. Candelele luminau pe oricine intra ca să vadă ce se pregătea pe masa Domnului.
Prorocul Zaharia descrie sfeşnicul de aur după cum urmează: „M-am uitat şi iată că este un sfeşnic cu totul de aur, şi deasupra lui un vas cu untdelemn şi pe el şapte candele, cu şapte ţevi pentru candelele care sunt în vârful sfeşnicului”. Zah. 4:2. Aceasta este descrierea minunată a Bisericii nou testamentare. Vasul cu untdelemn are şapte ţevi prin care uleiul curge în cele şapte candele, astfel ca ele să ardă neîncetat înaintea Domnului.
Începând de la Rusalii, noi trăim în perioada Duhului Sfânt. Cele şapte ţevi care canalizează uleiul spre cele şapte candele vorbesc despre acelaşi Duh Sfânt care dă descoperirea proaspătă a Cuvântului în fiecare epocă a bisericii. Noi trebuie să fim duhovniceşti, pentru a înţelege semnificaţia duhovnicească a acestor lucruri.
Lui Ioan i s-a spus de mai multe ori: „Scrie dar lucrurile, pe care le-ai văzut, lucrurile care sunt şi cele care au să fie după ele”. Ioan nu a fost un teolog care să introducă tâlcuirea lui în descoperirea pe care a primit-o. El a fost un proroc al Domnului căruia i-a fost descoperită taina dumnezeiască a lui Hristos şi a bisericii Sale. Lui i s-a spus: „Taina celor şapte stele, pe care le-ai văzut în mâna dreaptă a Mea şi a celor şapte sfeşnice de aur: cele şapte stele sunt îngerii celor şapte Biserici; şi cele şapte sfeşnice, sunt şapte Biserici”. Cele şapte sfeşnice de aur vorbesc despre unica Biserică a Dumnezeului celui viu, în şapte epoci diferite. Fiecare epocă a avut o stea, un înger care a primit mesajul prin descoperire dumnezeiască, prin Duhul Sfânt şi el pus-o pe sfeşnic pentru a arunca lumină asupra Cuvântului făgăduit. Un sfeşnic nu are nici o valoare decât dacă au fost aprinse lămpile astfel ca aceia care stau în întuneric să fie luminaţi. O biserică sau o persoană care nu permite descoperirea Cuvântului şi a Duhului va rămâne în întuneric. Ori de câte ori trimite Dumnezeu o lumină nouă, El cheamă poporul la pocăinţă. Cu toţii trebuie să luăm seama şi să ne pocăim, altfel El va veni şi ne va lua sfeşnicul, lăsându-ne în beznă.
Fără îndoială, noi trăim acum în epoca Laodicea. Duhul Sfânt a aprins din nou lumina în sfeşnic prin mesagerul-stea din mâna Lui dreaptă. Mâna dreaptă a Domnului vorbeşte despre autoritate. Aceşti mesageri slujesc în puterea Lui, şi El vorbeşte şi se descoperă prin ei. Se pune acum întrebarea: cine este mesagerul acestei ultime epoci a Bisericii? El trebuie să aibă legitimarea divină ca şi prorocii din vechime, şi să vorbească cu autoritate, în Numele Domnului. Cine a primit Cuvântul pentru poporul lui Dumnezeu din acest moment de răscruce? Nu este vorba despre oricine pretinde că are această slujbă. Trebuie să fie un bărbat al lui Dumnezeu, după modelul prorocilor şi al apostolilor, un slujitor al lui Dumnezeu cu o chemare deosebită şi cu o însărcinare directă. El a venit cu „Aşa vorbeşte Domnul!”, şi Dumnezeul Atotputernic a legitimat slujba lui. A fost un astfel de om, prin a cărui slujbă mii de oameni din întreaga lume au venit în contact cu realitatea lui Dumnezeu şi cu descoperirea lui Isus Hristos. Ei au experimentat efectul Cuvântului viu. Slujba unui asemenea slujitor este întotdeauna pentru Biserica universală. Petru scrie despre slujitorii şi prorocii lui Dumnezeu: „Lor le-a fost descoperit că nu pentru ei înşişi, ci pentru voi spuneau ei aceste lucruri, pe care vi le-au vestit acum cei ce v-au propovăduit Evanghelia, prin Duhul Sfânt trimis din cer şi în care chiar îngerii doresc să privească”. Bărbaţii sfinţi ai lui Dumnezeu au adus poporului Cuvântul descoperirii prin inspiraţia Duhului Sfânt.
Dragi prieteni, Dumnezeu a făcut lucruri mari chiar şi în generaţia noastră. Noi trebuie să fim atenţi să nu trecem pe lângă ceasul cercetării lui Dumnezeu. Fie ca noi să recunoaştem glasul Domnului şi să ne punem întrebarea „Unde este Biserica lui Hristos care este simbolizată prin sfeşnicul din aur? Unde se descoperă astăzi Domnul cel înviat?” Noi nu vrem să înălţăm nici un om însă ne dăm seama că un bărbat trimis de Dumnezeu dă poporului lui Dumnezeu mesajul lui Dumnezeu. Fie ca noi să ţinem seama de glasul lui Dumnezeu. Ferice de cei ce ascultă Cuvântul proorociei! Cuvântul Său se arată (răspândeşte) în Biserica Lui şi este crezut de toţi ai Lui. Ei Îl aşteaptă şi recunosc că El este Alfa şi Omega, Începutul şi Sfârşitul, Cel Atotputernic.
Să ne rugăm:
Tată ceresc, Îţi mulţumim pentru harul şi mila ta faţă de noi, pentru că ai aprins din nou sfeşnicul trimiţând Cuvântul Tău descoperit ca să ne lumineze cărarea. Binecuvântează poporul Tău şi deschide-i ochii spre această ultimă chemare. Fie ca ei să te vadă pe Tine, Dumnezeul cerurilor, umblând în mijlocul alor Tăi, descoperindu-Ţi Cuvântul. Noi Îţi mulţumim în Numele scump al Domnului Isus Hristos. Amin.
