Vă salut călduros pe toți, în Numele Domnului, cu cuvântul din Evanghelia după Luca 24:50-51: „El i-a dus afară până spre Betania. Și-a ridicat mâinile și i-a binecuvântat. Pe când îi binecuvânta, S-a despărțit de ei, și a fost înălțat la cer”. Lucrarea lui Isus Hristos pe pământ a fost isprăvită și El, Învățătorul, a plecat de la ucenicii Săi. Dar, El nu i-a părăsit lăsându-i în urmă întristați, ci le-a dat binecuvântarea Lui înainte de a Se înălța la cer. Acest eveniment extraordinar le-a întărit credința. La răstignire, ei au fost nedumeriți și deznădăjduiți, atunci când vedeau cum Domnul lor a trebuit să sufere, cum a fost trădat și vândut. Dar, după înviere, tristețea lor s-a schimbat într-o bucurie negrăită. În acel moment, ei nu au înțeles că drumul către slavă duce prin umilință și rușine. Însă noi am putut primi viața veșnică numai prin moartea Sa. Ucenicii au asistat la răstignire și pentru ei a însemnat o prăbușire a întregii lumi. Ei ziceau: „Noi trăgeam nădejde că El este Acela, care va izbăvi pe Israel”. Dar, atunci a avut loc izbăvirea întregii lumi, așa cum o planificase Dumnezeu. Atunci, împărăția Satanei a fost cutremurată și scoasă din țâțâni și s-a prăbușit.
Isus nu a mers doar până la cruce. Hristos, Domnul nostru a triumfat peste toate puterile întunericului, eliberând din prinsoare pe cei legați, dăruind oamenilor daruri deosebite. Sfânta Scriptură spune că El, în Duhul S-a coborât jos, ca să propovăduiască duhurilor din închisoare. Iadul nu a avut putere asupra Lui. El S-a coborât în locuința morților pentru a propovădui biruința Golgotei. El l-a învins pe Diavol, care avea puterea morții și a eliberat o dată pentru totdeauna pe toți cei răscumpărați care-L așteptau pe Salvator și care au adormit cu această nădejde. Dacă El nu s-ar fi dus jos, atunci ei nu s-ar fi putut duce în sus. Evrei 2:14b-15 ne zice: „…prin moarte, să nimicească pe cel ce are puterea morții, adică pe diavolul, și să izbăvească pe toți aceia, care prin frica morții erau supuși robiei toată viața lor”. În Matei 27:51-53 citim: „Și îndată perdeaua dinlăuntrul Templului s-a rupt în două, de sus până jos, pământul s-a cutremurat, stâncile s-au despicat, mormintele s-au deschis și multe trupuri ale sfinților cari muriseră, au înviat. Ei au ieșit din morminte, după învierea Lui, au intrat în sfânta cetate și s-au arătat multora”. Lucrarea de răscumpărare nu a avut loc fără gălăgie. Nu! A avut loc cea mai mare bătălie. Domnul slavei l-a învins pe diavol și iadul. Pământul s-a cutremurat, stâncile s-au despicat, iar prin Hristos, biruința lui Dumnezeu a fost isprăvită.
Matei ne dă mărturie în Matei 28:18-20: „Isus S-a apropiat de ei, a vorbit cu ei, și le-a zis: „Toată puterea Mi-a fost dată în cer și pe pământ. Duceți-vă și faceți ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui, și al Fiului și al Sfântului Duh. Și învățați-i să păzească tot ce v-am poruncit. Și iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul veacului”. Aici este o parte din porunca misionară dată de Domnul Isus ucenicilor Săi. Ultimele îndoieli au fost îndepărtate. Isus, aflându-se în mijlocul lor a spus: „Toată puterea Mi-a fost dată în cer și pe pământ”. Ucenicii au primit descoperirea că în Noul Testament Dumnezeu S-a descoperit ca Tată, Fiu și Duh Sfânt, iar ei au urmat însărcinarea de a învăța toate neamurile.
La Cincizecime, Petru a rostit norodului adunat aceste cuvinte: „Pocăiți-vă”, le-a zis Petru, „și fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veți primi darul Sfântului Duh”. Isus a vorbit despre Numele Tatălui, Fiului și al Duhului Sfânt, iar Petru a avut descoperirea că aici era vorba despre Numele Domnului Isus Hristos, în care Dumnezeu S-a descoperit ca Tată, Fiu și Duh Sfânt.
Isus a poruncit ucenicilor ce să învețe și de aceea, nimeni să nu se împotrivească învățăturii apostolilor, căci cu siguranță, ei au învățat doar ceea ce le-a poruncit Domnul să învețe.
În Marcu 16 citim o altă parte a poruncii misionare. Aici este scris: „În sfârșit, S-a arătat celor unsprezece, când ședeau la masă; și i-a mustrat pentru necredința și împietrirea inimii lor, pentru că nu crezuseră pe cei ce-L văzuseră înviat” (Marcu 16:14). Matei dă mărturie că unii s-au îndoit. Și Marcu scrie că Domnul a mustrat necredința și împietrirea inimii lor. Mai departe, citim: „Apoi le-a zis: „Duceți-vă în toată lumea, și propovăduiți Evanghelia la orice făptură. Cine va crede și se va boteza, va fi mântuit; dar cine nu va crede, va fi osândit” (Marcu 16:15-16). Pentru a avea întreaga poruncă misionară, trebuie citite toate evangheliile, căci fiecare evanghelist redă doar o anumită parte din poruncă. Marcu scrie mai departe: „Iată semnele care vor însoți pe cei ce vor crede: în Numele Meu vor scoate draci; vor vorbi în limbi noi; vor lua în mână șerpi; dacă vor bea ceva de moarte, nu-i va vătăma; își vor pune mâinile peste bolnavi și bolnavii se vor însănătoșa”. Un rob al lui Dumnezeu, chemat să propovăduiască Evanghelia, nu tăgăduiește aceste adevăruri biblice. Marcu continuă mai departe: „Domnul Isus, după ce a vorbit cu ei, S-a înălțat la cer, și a șezut la dreapta lui Dumnezeu. Iar ei au plecat și au propovăduit pretutindeni. Domnul lucra împreună cu ei, și întărea Cuvântul prin semnele, cari-l însoțeau”. Există numai o singură Evanghelie adevărată, numai un singur Isus Hristos și doar o singură poruncă misionară de care se țin toți cei chemați de Dumnezeu, toți propovăduitorii trimiși. Ei trăiesc cum Domnul Isus confirmă Cuvântul într-un mod puternic, așa cum a făcut El la început. Isus Hristos este Același ieri și azi și în veci! Oamenii și sistemele se schimbă, dar Dumnezeu și Cuvântul Său rămân veșnic aceleași. Ceea ce a promis, cu siguranță va împlini!
Și în acest timp, El se dovedește alor Săi ca Cel viu, confirmându-Și Cuvântul. În Fapte 18 este scris: „Ci voi veți primi o putere, când Se va coborî Duhul Sfânt peste voi, și-Mi veți fi martori…”. După ce Domnul a vorbit aceste cuvinte puternice, care aparțin de porunca misionară, El Și-a ridicat mâinile și i-a binecuvântat pe ucenicii Săi și a fost înălțat în slavă. Un nor L-a luat și ochii lor nu L-au mai văzut. Până azi, Domnul Isus Își binecuvântează ucenicii, în timp ce ei propovăduiesc Evanghelia Lui în puterea Sa. Adevărații creștini nu sărbătoresc doar praznicuri creștine, ci sunt pregătiți să meargă cu El tot drumul, să creadă tot Cuvântul lui Dumnezeu și fiecare făgăduință dată, pentru a o trăi.
Dragi ascultători, voi L-ați trăit pe Dumnezeu într-un mod biblic? Sunteți pregătiți să mergeți cu El tot drumul? Credeți toate făgăduințele Sale, așa cum au făcut adevărații ucenici ai lui Isus în toate timpurile? Trăiți dumneavoastră astăzi aceleași lucruri ca și ucenicii de atunci? Dacă nu, veniți astăzi la El, căci El vă va primi prin har!
Să ne rugăm:
Doamne, Dumnezeul nostru, Îți mulțumim în Numele scump al lui Isus pentru harul pe care l-am primit, pentru credința pe care o sădești în credincioșii Tăi, prin Duhul Sfânt. Binecuvântează-i acum pe toți cei care au ascultat Cuvântul Tău. Descoperă-Te lor și adu-i la Tine, ca să Te urmeze. Te rog, în Numele lui Isus. Amin.