Există o cale pe care oamenii cred că dacă trăiesc o viață cumsecade, bună, pot să ajungă în cer. Dar aceasta este o greșeală. Nu ajungi în cer trăind o viață bună. Cei de sub legea lui Moise trăiau o viață bună. Apoi există și o cale a bisericii, oamenii încearcă să ajungă în cer pe calea bisericii. Dar biserica, oricât ar fi ea de bună, nu este calea. Eu cred că fiecare om ar trebui să aparțină unei biserici. Dar biserica, oricât ar fi ea de bună, nu este calea. Biserica poate doar să-ți arate Calea. Însă Isus este Calea. Unii au stricat calea aceea, au înlocuit-o cu un catehism, cu recitarea unui crez, sau cu trăirea după o carte de reguli. Toaet acestea pot fi foarte bune, dar nu aceasta este Calea. Isus este Calea. El este singura Cale. „Nimeni nu poate veni la Tatăl, decât prin Mine” a spus Isus. Singura care de a ajunge în cer este pri nIsus Hristos.
De multe ori sunt uluit când îi întreb pe oameni: „Ești creștin?” și ei răspund: „Sunt metodist”. Sau: „Sunt baptist”. Sau: „Sunt prezbiterian”. Sau: „Sunt penticostal”. Sau din vreo altă biserică…. Poate că toate acestea sunt în regulă, dar nu aceasta era întrebarea. Întrebarea este: „Ești tu un creștin?” Și nu poți fi un creștin până nu-L vei primi pe Hristos, Hristos în tine.
Mulți oameni spun: „Voi merge în cer penru că așa-mi spune credința mea. Eu aparțin bisericii și credința mea îmi spune că sunt în regulă”. Eu, de asemenea, cred în harul lui Dumnezeu. Dar uite cum e: indiferent ce credință ai avea, nu vei fi judecat după credința ta; vei fi judecat după faptele tale. Iar când mori, moartea nu îți schimbă duhul; îți schimbă doar locul. Îți schimbă doar casa. Dacă mori în păcatele tale, vei merge într-un loc de locuit mai rău decât cel în care te afli acum. Dar dacă mori în Hristos, vei fi cu Hristos, pentru că El este Calea.
A fost cândva un om – este o istorisire în Biblie. Și el a venit la ospățul unei nunți. S-a așezat la masă. Când a intrat Regele, sau Mirele, s-a uitat la el și a văzut că nu e îmbrăcat pentru nuntă. Și i-a zis: „Prietene, cum ai intrat aici?” Mulți dintre voi, care ați fost în Orient, știți că ei nu își schimbă obiceiurile. Astăzi este la fel. Iar în acea pildă a Domnului nostru, nunta este aranjată și mirele trimite invitațiile. El semnează fiecare invitație. Apoi pune un rob ca să stea la intrare. Și lângă ușă are o ladă cu multe haine. Are câte una pentru fiecare invitat. Când respectivul vine, poate că este unul bine îmbrăcat, aranjat: dar când ajunge la ușă, i se dă o haină. Și intră cu acea haină pe el. Apoi vine altul, poate îmbrăcat mai modest și lui i se dă aceeași haină cum i-a fost dată și bogătașului venit înaintea lui.
Apoi, poate vine un frate care nici nu are haine potrivite pentru nuntă. Dar el nu trebuie să se simtă prost, căci atunci când sosește la ușă i se dă șu lui o haină, de același fel cu cea dată bogatului, așa că atunci când vor sta la masă vor arăta cu toții la fel. Așa se uită Dumnezeu la fiecare dintre copiii Lui. Suntem cu toții la fel, dacă intrăm pe Ușă.
Această haină simbolizează Duhul Sfânt, care este Hristos în chip duhovnicesc.
Omul despre care vorbeam la început, cel fără haină, a rămas fără cuvinte. Nu putea să spună nimic. Mirele a poruncit ca el să fie legat și aruncat în întunericul de afară. Dar el ajunsese acolo, totuși, însă ce spunea lucrul acesta? Poate că a intrat pe fereastră, sau ăe ușa din spate, sau altfel decât ar fi trebuit. Și el a fost aruncat afară. Astăzi există o cale care ne-a fost dată: și nu este prin crezurile noastre și nici prin altceva, ci doar prin Isus Hristos. El este Calea. iar omul vine la Dumnezeu prin Isus Hristos, primește Duhul Sfânt și este îmbrăcat exact ca și ceilalți, bogați sau săraci – toți sunt făcuți la fel. Nimeni nu poate intra decât prin El. Undeva, în Ioan 10, El a spus: „Eu sunt ușa oilor”. Dacă intrăm la oi, trebuie să intrăm pe ușă. El este Ușa aceea.
Îmi aduc aminte de un bărbat din Louisville, de o întâmplare de acum vreo doi ani. Avea ceva la una din urechi. L-a tratat un medic de familie, dar problema s-a agravat. Neputând să înțeleagă de ce, l-a trimis la un specialist. Specialistul a zis: „Nu știu ce boală este”. Așa că l-au trimis la un specialist ORL din St. Louis. Când a ajuns acolo, a aflat că doctorul se pensionase și locuia în New Orleans. Așa că a luat un avion și a zburat la New Orleans. A tot întrebat până a dat de doctorul respectiv. Și i-a zis: „Am o problemă la o ureche și se presupune că ar fi o anumită boală”. Nu mai știu exact ce boală presupuneau a fi. Ceva cu un nume lung… În orice caz, când bătrânul doctro s-a uitat la ureche, și-a dat seama că era o boală în stadiu avansat. Tânărul i-a zis: „Mă veți opera și veți încerca să-mi salvați viața?” Căci dacă mai înainta, îi ajungea la creier și era gata cu el. Doctorul a zis: „Tinere, sunt prea bătrân. Nu pot face operația și mai este numai un doctor în lume, care ar putea s-o facă”. „Unde-l pot găsi?” „Acum este în New York, pleacă în Europa într-un concediu de șase luni. Dacă aștepți până se întoarce, ești mort. Nu poți sta atât; trebuie să dai de el acum”.
Tânărul era disperat. „Știți cum să-l găsesc? Sunați pe cineva, faceți ceva”. Vă închipuiți ce i-o fi spus tânărul acela doctorului, după ce îl diagnosticase și îi spusese că era în drum spre moarte, că boala era avansată, că trebuia să facă ceva, că exista o singură persoană care-i putea salva viața: „Foarte bun discursul, doctore. Foarte profund. O să mai vin să te mai ascult”. Nu, viața lui era în pericol. Și un singur doctor i-o putea salva, iar el voia să afle cine era acela.
De-am fi și noi preocupați de sufletul nostru, așa cum a fost acel om preocupat de viața lui și de urechea lui. Există numai Unul care ne poate salva, numai o Cale și Isus este Calea aceea. Noi nu știm altă cale decât prin Isus Hristos. El este Calea la Dumnezeu. El este Calea spre viața veșnică. El este singura Cale.