Domnul Isus este Lumina, singura Lumină. Oh, eu știu că avem ruseliți și tot felul de lumini, dar Isus este adevărata Lumină. El este Lumina venită în lume ca noi să nu trebuiască să umblăm în întuneric, ci să umblăm în lumină. El este veșnica lumină. Oh, când mă gândesc la aceasta… Numai soarele dăruiește viață plantelor.
Cu câteva luni în urmă, am fost în Kentucky, la o vânătore de veverițe cu dnul Wood – astă toamnă. Și era acolo un bărbat, care se presupunea a fi necredincios. Dnul Wood a zis: „Să mergem să vânăm pe terenul lui, căci are șanțui ș.a.m.d. Și este secetă, putem umbla prin șanțurile acelea”. Era pe la mijlocul lui august. Eu am întrebat: „E un necredincios?” „Da.” Am zis: „Mă îndoiesc că mă va lăsa să vânez”. „Păi hai să mergem să-l întrebăm”. Așa că m-am urcat în mașină. Dnul Wood a mers și a vorbit cu el: „Avem voie să vânăm puțin?” „Tu ești băiatul lui Jim Wood?” „Da”. „Bine, poți vâna oriunde pe terenul meu. Tatăl tău a fost un om cinstit și drept. De aceea, tu poți vâna oriunde vrei. Am 500 de hectare de pădure; fă-ți treaba”.
„L-am adus cu mine și pe pastorul meu, are voie și el să vâneze?” Bătrânul și-a scos pălăria, avea în gură niște tabac pe care-l mesteca, a scuipat pe jos și a zis: „Wood, vrei să-mi spui că atât de rău ai ajuns, încât trebuie să cari după tine un pastor oriunde mergi?” Atunci am coborât eu din mașină și am mers spre ei. Ședeau sub un măr. „Acesta este pastorul nostru”, i-a zis dnul Wood. Iar eu am spus: „Ce faceți, domnule?” El a răspuns: „Poți să vânezi și dumneata. N-am nimic cu voi, predicatorii. Știi, s-ar zice că eu sunt necredincios”. Eu am zis: „Oh, eu nu cred că asta e ceva de laudă”. „Nu, îmi dau seama. Nu este. Dar eu întotdeauna am vrut să aflu ceva, ceva ce mie mi-a spus că Dumnezeu a lucrat într-un anume caz. Acum vreo doi ani, a venit aici, la Acton, un predicator, la campingurile metodiste, unde s-au ținut adunări trei seri la rând. O doamnă care locuiește aici, sus pe deal, avea cancer la stomac. Eu și soția mea mergeam la ea să-i schimbăm așternuturile. Nu se mai putea mișca, nu se mai putea deplasa nici la oala de noapte. Trebuia s-o întoarcem cu cearșaful, atât era de bolnavă. Sora ei a participat la una din acele adunări. Predicatorul acela nu mai fusese în zona aceasta niciodată și s-a întors spre acea femeie spunându-i: „Ia batista pe care o ai în portofel, du-te la sora ta pe care o cheamă așa-și-așa, pune-o peste ea, căci AȘA VORBEȘTE DOMNUL, ea va fi vindecată. În seara aceea am crezut că toată Armata Salvării s-a dus la ei, pe deal, acolo sus. În dimineața următoare femeia făcea omletă cu șuncă. De atunci și până acum ea lucrează. Când se va întoarce, îl voi asculta și eu pe acel predicator”.
Dnul Wood s-a uitat la mine, iar eu i-am făcut semn din cap. I-am zis acelui om: „Vreți să spuneți că dacă vedeți întâmplându-se așa ceva, veți deveni credincios?”„Da. domnule”. „Foarte frumos!”
Eram murdar tot de sânge de veveriță, îmi crescuse barba, campasem vreo două săptămâni în pădure. Atunci i-am zis:
– Cât timp are mărul acesta?
– Oh, vreo treizeci de ani. L-am plantat aici acum vreo treizeci de ani.
– Face mere în fiecare an?
– Da.
– Suntem numai în prima sau a doua săptămână din august și-i cad toate frunzele. Oare de ce?
– Oh, seva s-a dus în rădăcini.
– Ce a făcut-o să coboare?
– Păi cum, de-ar mai fi rămas, iarna ar fi ucis pomul.
– Atunci ceva a făcut seva aceea să coboare în rădăcini ca să se ascundă, să n-o ucidă frigul iernii.
– Da, domnule, așa e.
– Anul viitor, în primăvară, seva se suie la loc și produce mai multe mere?
– Da, domnule, așa e.
– Domnule, îmi puteți spune ce fel de inteligență face ca, înainte de sosirea frigului și a iernii, seva aceea să coboare din pom în rădăcini și să se ascundă pe perioada iernii? Eu vă spun că este Același care mi-a zis mie să-i spun acelei femei de pe deal că va fi vindecată.
El este același Dumnezeu; El lucrează în întreaga natură. Oriunde veți privi, Îl veți vedea pe Dumnezeu. Soarele face să răsară toată viața botanică, toate plantele. Ați observat vreodată că, dacă iarna vă faceți potecă din bolovani, în primăvară iarba cea mai deasă răsare exact la marginea bolovanilor? De ce? Nu puteți ascunde viața. Când soarele începe să strălucească, viața aceea va ieși la suprafață. O sămânță mică, ascunsă sub un trotuar de beton, la mijloc, își va croi drum pe după beton, pe sub pietre, până își va scoate capul afară ca să-L laude pe Dumnezeu. Nu puteți ascunde viața. Va răsări de îndată ce vine primăvara și căldura soarelui începe să scalde pământul – toate plantele vor trăi, dacă este viață în ele. Asta face soarele. Și există un singur lucru care poate aduce viața veșnică: FIUL DUMNEZEULUI CELUI VIU. În Hristos Isus nimic n-a murit vreodată. Puteți să-l îngropați în mare sau oriunde, va ieși la suprafață când Lumina aceea va începe să strălucească. El este Lumina. El este singura Lumină adevărată.