Azi dimineață am vorbit despre Iov, am văzut că Iov trăia în zilele când se aduceau jertfe, arderi de tot. Iar el, gândindu-se că, poate, copiii lui au păcătuit și nu și-au dat seama de asta, el a adus o ardere de tot, ca să fie sigur. Îmi place acest lucru. Vouă nu? Să te intereseze copiii tăi! Iov a adus o ardere de tot, s-a rugat în baza jertfei unei oi, ca să nu se piardă copiii lui, dacă au păcătuit, ca Dumnezeu să le ierte păcatele.
Apoi am aflat, la final, că s-a meritat. După ce Iov a trecut prin timpul lui de disciplinare și încercări, la final s-a meritat. Iov nu și-a pierdut niciunul dintre copii. Lui i-au fost restituite toate oile, toate vitele, toți boii, toate cămilele, într-o măsură dublă. Apoi Dumnezeu a restituit sau, i-a dat, copiii lui. Pe pământ, ei erau morți cu toții; dar ei așteptau în slavă, ca să vină și el. Niciunul dintre ei nu s-a pierdut. Dumnezeu i-a dat lui Iov fiicele și fiii săi. Ce înseamnă să trăiești și să umbli în lumina în care trebuie să umbli, păzind toate rânduielile din perioada ta de timp…
Vedem în Biblie că Zaharia, tatăl lui Ioan Botezătorul, care era văr de-al doilea cu Isus, era un om neprihănit. Ați observat asta în Scriptură? „…erau neprihăniti înaintea lui Dumnezeu și păzeau fără pată toate poruncile și toate rânduielile Domnului”. Iar în casa lui se făceau în continuu rugăciuni. Soția lui, Elisaveta, era stearpă. Și a venit la el arhanghelul Gavril. Când el tămâia, în timp ce în templu se făceau rugăciuni, arhanghelul Gavril a venit la el, pentru că el umbla în lumina în care trebuia să umble.
Asta este tot ceea ce ne poate cere Dumnezeu, să umblăm în toată lumina în care trebuie să umblăm.
În acest punct am dat noi greș în țările păgâne, atunci când le-am prezentat Evanghelia doar teoretic, pentru că noi le-am dus lor o teorie, sau mai degrabă o teologie, ceva făcut de niște oameni. Practic li s-a prezentat ceva ce nu era mai eficient decât modul lor păgân de închinare.
Cu alte cuvinte, ei au fost învățați că soarele este o putere mare și controlează pământul… Într-un anumit sens, o face, dar ei au crezut, după aceea, că prin intermediul soarelui apare vegetația, viața etc… Și este întru totul adevărat, dar soarele este doar o creație a Creatorului.
Am avut și noi un caz din acesta. Probabil ați primit scrisori cu privire la asta, mulți dintre voi, cei care cunoașteți misionari din țările păgâne. Ei s-au uitat la soare până au orbit cu totul. Ei cred că dacă soarele îi orbește, atunci nu mai pot vedea păcatul și lucrurile lumii, sunt orbi față de lume și astfel vor fi mântuiți. Asta este toată cunoștința pe care o au ei despre Dumnezeu. Așa au fost ei învățați, ca să creadă că asta ar trebui să facă, să fie orbiți de către soare și vor fi mântuiți.
Alții umblă prin foc; stau întinși pe cuie; stau cu mâinile ridicate în sus și spun că nu le vor lăsa jos până nu vor găsi pacea. Și ani de zile le cresc unghiile, încât se răsucesc în spatele palmelor. Nu-și descleștează mâinile, le țin în sus, umblă așa. Sunt sinceri, perfect sinceri, dar nu au Evanghelia.
Din punct de vedere firesc, ei sunt frații noștri, căci Dumnezeu a făcut pe toți oamenii dintr-un singur sânge. Fiecare om, fiecare ființă umană provine dintr-un singur „pom”, din Adam, de la început. Atunci este de datoria noastră, ca frați creștini, să le ducem adevărata Evanghelie, vie. Unii din ei se închină la insecte. Vedeți, ei se închină făpturii, în locul Făcătorului.
Ei au auzit Evanghelia de multe ori, prin intermediul activităților misionare, li s-au oferit tractate ș.a.m.d.
Eu i-am întrebat: „Domnilor, câți dintre voi au auzit de Domnul Isus?” Toți auziseră. „Câți dintre voi cred că El a fost Fiul lui Dumnezeu?” Niciunul! „Atunci ce credeți voi că a fost El?” „Oh, El a fost un învățător, ca și ai noștri” ș.a.m.d. Vedeți?
Niciunul din idolii lor nu poate să facă nimic. Dar prin Evanghelia Domnului Isus Hristos se va împlini fiecare Cuvânt spus de El. Asta face diferența.
Când acel biet orb stătea acolo, care nu mai văzuse de ani de zile, i-am întrebat: „Ce poate să facă religia voastră pentru acest om?” Nimic, desigur. Am zis: „Dar Isus Hristos poate să-i redea vederea, acum” și El a făcut-o. Aceasta este realitatea Evangheliei.
1954 10 24 – Păcatul de neiertat