Eu cunosc oameni – și voi toți trebuie să recunoașteți acest lucru – în grupările în care se predică sfințenia, în grupările penticostale, nazarinene, metodiste, baptiste, în toate, oameni care se pretind creștini, dar nu sunt. În inima lor și ei știu că nu sunt creștini. Dar eu nu cred că există vreun bărbat sau vreo femeie în oricare dintre acele grupuri, care să vină înaintea lui Isus Hristos și să se pocăiască cu adevărat de păcatele sale, să-și predea inima pe deplin, spunând: „Doamne, eu cred cu adevărat” și căruia Dumnezeu să nu-i dea botezul Duhului Sfânt chiar atunci.
Tu ești un credincios, dar Dumnezeu nu îți recunoaște credința până nu îți dovedește asta. Amin! Oh, fraților, să vă spun ceva. Credința voastră poate fi recunoscută în gândurile voastre, dar când aceasta pătrunde în gândurile lui Dumnezeu, El o pecetluiește cu botezul Duhului Sfânt. Avraam L-a crezut pe Dumnezeu și i s-a socotit ca neprihănire, iar Dumnezeu i-a dat pecetea tăierii împrejur ca un semn că El l-a primit. Aleluia! Pecetea Dumnezeului celui viu, în acest timp, (cercetați Scripturile,) este botezul Duhului Sfânt asupra inimii omului. Amin. Efes. 4:30 spune: „Să nu întristați pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, prin care ați fost pecetluiți pentru ziua răscumpărarii”. Pecetea lui Dumnezeu, recunoașterea ta ca și credincios, de către Dumnezeu, te pecetluiește în trupul lui Hristos, prin botezul Duhului Sfânt.
Apoi, dacă tu nu ai fost înșelat ca să crezi vreo teorie, vreun simțământ sau ceva… (ceea ce este în regulă, eu n-am nimic împotrivă, oricare ar fi felul în care ți-l dă Dumnezeu, este treaba Lui și a ta). Dar dacă un om este născut vreodată din Duhul lui Dumnezeu, veți constata că el este cât se poate de curajos și smerit, merge la tronul harului și știe că el are dreptul să mănânce din pomul vieții. Căci i s-a întâmplat ceva acelei persoane, ceva ce a trăit, ceva ce n-a mai găsit nicăieri în această lume. Și fiecare bărbat sau femeie, născuți din Duhul lui Dumnezeu, au avut o trăire în interiorul lor, despre care ei știu nemijlocit când s-a întâmplat, cum s-a întâmplat și ce fel de efect a avut asupra lor. Fiecărui bărbat sau femeie, care au fost vreodată născuți din Duhul lui Dumnezeu, li s-a întâmplat ceva, ceva se schimbă. Despre ce este vorba? Despre o convertire, o transformare.
Cum am spus azi dimineață: dacă ai un cearceaf vechi, foarte murdar, cu pete de cerneală ș.a.m.d. de pe care nimic nu poate îndepărta murdăria, dacă-l bagi într-o cadă de Clorox, îl scoți cât se poate de alb. Asta face sângele lui Isus Hristos credinciosului care își mărturisește păcatul.
Cântarea spune:
„Există un izvor cu sânge din venele lui Emanuel,
Când păcătoșii au plonjat în șuvoi
Și-au pierdut toate petele de vinovăție”.
Apoi, când Dumnezeu scutură cearceaful și vede că a fost uscat de vântul sfânt al lui Dumnezeu care vine din cer ca un vânt puternic, El îl pecetluiește cu Duhul Sfânt până în ziua răscumpărării. Atunci diavolul privește la pecetea aceea dar nu poate ajunge la ea. El te poate tachina, poate să facă zgomot, poate să facă scandal, dar nu poate ajunge la ea. Așa este. El nu poate ajunge la ea, pentru că este o pecete a lui Dumnezeu care-i interzice, (aleluia!), îi interzice s-o atingă. Aceea este proprietatea privată a lui Dumnezeu. Aleluia!
Asta este ceea ce-l face pe un om să umble cu îndrăzneală. El nu se teme că va aluneca iarăși înapoi. Nu! Nu se teme de ceea ce spune diavolul.