W. Branham

William Branham şi slujba lui profetică şi apostolică din timpul sfârşitului

Fratele Branham

«Ce credeți voi despre Hristos și al Cui Fiu este El? Ce părere aveți voi despre El? Ce credeți voi despre El? William Branham, tu ce părere ai?» Oh… De-aș avea zece milioane de limbi cu care să vorbesc și tot nu mi-aș putea exprima gândurile despre El. Zăceam odată pe pat și doctorii se uitau la mine și mi-au zis: «Mai ai trei minute de trăit.» Și dintr-o dată Cineva a trecut pe lângă mine. Era binecuvântatul Fiul al lui Dumnezeu, care m-a mântuit din păcat și mi-a vindecat ochii mei orbi și m-a trimis să predic Evanghelia. Oh, cât Îl iubesc eu, cât Îl ador. N-aș putea să exprim ceea ce cred despre El. Ce fel de oameni ar trebui să fim noi?

Mărturia fratelui E. Frank despre fratele W. M. Branham

Noi credem aşa cum spune Scriptura şi recunoaştem cu o inimă deplin recunoscătoare că trăim foarte aproape de a doua venire a lui Hristos. Vedem cum se împlinesc prorociile biblice, la fel ca la prima Lui venire. Noul Testament a început cu împlinirea prorociilor scrise în Sfânta Scriptură şi se va încheia în acelaşi fel. Făgăduinţa că un glas va striga în pustie (Isaia 40:3) şi că Domnul va trimite un mesager să-I pregătească drumul (Mal. 3:1) a devenit o realitate vie în slujba lui Ioan Botezătorul. Găsim acest lucru confirmat în Matei 11:10, Marcu 1:1-4, Luca 1:16-17, Ioan 1:19-20.

Aşa cum le-a fost dăruit fraţilor noştri de la început să trăiască împlinirea prorociilor biblice şi să le poată rândui în mod corect în Scriptură, la fel este şi cu noi. Ioan Botezătorul a apărut cu puţin timp înainte de începerea zilei mântuirii. Slujba sa a fost făcută în duhul şi puterea lui Ilie şi mulţi au ajuns să creadă datorită mesajului său (Ioan 10:41,42). Dar acolo mai este o făgăduinţă care rămâne să se împlinească: „Iată, vă voi trimite pe proorocul Ilie, înainte de a veni ziua Domnului, ziua aceea mare şi înfricoşată”. (Mal.4:5). Conform 2 Cor. 1:20: „În adevăr, făgăduinţele lui Dumnezeu, oricâte ar fi ele, toate în El sunt «da» de aceea şi «Amin» pe care-l spunem noi, prin El, este spre slava lui Dumnezeu”. Niciuna din făgăduinţele Lui nu va rămâne neîmplinită. Datorită importanţei deosebite a acestei ultime făgăduinţe din Vechiul Testament, Domnul nostru a repetat-o şi în Noul Testament: „Drept răspuns, Isus le-a zis: «Este adevărat că trebuie să vină întâi Ilie, şi să aşeze din nou toate lucrurile»” (Matei 17:11). „El le-a răspuns: «Ilie va veni întâi; şi va aşeza din nou toate lucrurile»” (Marcu 9:12). Toate aceste versete nu permit o tâlcuire personală. Este important de menţionat că aceste două afirmaţii de mai sus au fost făcute atunci când slujba lui Ioan Botezătorul se încheiase de mult.

Pe cât de sigur Ioan Botezătorul a fost Ilie dinaintea primei veniri a lui Hristos, tot aşa de sigură rămâne făgăduinţa despre venirea lui Ilie înaintea zilei celei mari şi înfricoşate. Prin slujba celui din urmă, toate lucrurile trebuie aşezate din nou la locul lor şi în ordinea dumnezeiască. Această făgăduinţă a fost împlinită în timpul nostru. Datorită multelor devieri, a trebuit să aibă loc o întoarcere totală şi completă la învăţăturile şi practicile biblice de la început. Biserica lui Isus Hristos de la sfârşit trebuie să aibă aceleaşi învăţături şi aceeaşi viaţă precum cea de la început. Dumnezeu Însuşi a făgăduit că va trimite timpuri de înviorare spirituală. Apostolii au înţeles în mod corect făgăduinţele şi le-au aşezat la locul potrivit. În cea de-a doua sa predică de după Cincizecime, apostolul Petru a vorbit despre timpurile de înviorare în legătură cu cea de-a doua venire a lui Hristos: „…pe care cerul trebuie să-L primească, până la vremurile aşezării din nou a tuturor lucrurilor: despre aceste vremuri a vorbit Dumnezeu prin gura tuturor sfinţilor Săi prooroci din vechime” (Fapte 3:19-21). Aceasta este AŞA VORBEŞTE DOMNUL în Cuvântul Lui, asupra căruia El veghează ca să se împlinească atunci când se împlineşte timpul!

De fiecare dată când se împlineşte ceva din planul de mântuire, acesta este însoţit de lucruri supranaturale. Naşterea lui Ioan Botezătorul şi desigur, naşterea Domnului nostru a fost anunţată de îngerul Gavril (Luca 1 şi 2). Când Saul a fost chemat şi trimis, Domnul i-a apărut ca lui Moise într-o lumină supranaturală, aşa cum este scris în Fapte 9, 22 şi 26. De aceea, noi nu trebuie să fim miraţi dacă acelaşi lucru se întâmplă şi azi. Dimpotrivă, aceasta confirmă doar că Veşnicul şi Adevăratul Dumnezeu este Acela care Se descoperă pe Sine şi acţionează în toate lucrurile care ţin de planul de mântuire, chiar şi acum în timpul sfârşitului.

S-a întâmplat cu adevărat în data de 11 iunie 1933, pe la orele 14:00, în prezenţa a 4000 de persoane: lumina supranaturală a străpuns norii şi a coborât asupra tânărului predicator William Marrion Branham, în momentul în care acesta era pe cale să boteze a 17-a persoană în Fluviul Ohio, după o campanie de evanghelizare. O voce din acea lumină i-a vorbit astfel: „Aşa cum Ioan Botezătorul a fost trimis înaintea primei veniri a lui Hristos, mesajul care îţi va fi dat ţie va premerge a doua venire a lui Hristos”. Cu ocazia adunărilor de Paşte care au avut loc în Tabernacolul Branham în anul 1966, Ewald Frank a întâlnit 12 oameni care au fost martori oculari ai acestui eveniment. În slujba lui William Branham avem de-a face cu o trimitere divină, cu împlinirea prorociei referitoare la Ilie dinaintea zilei celei mari şi înfricoşate.

William Branham s-a referit de asemenea la trăirea puternică pe care a avut-o în seara zilei de 7 mai 1946, când lumina supranaturală i-a luminat camera şi Îngerul Domnului – pe care el l-a descris cu lux de amănunte – a stat în faţa lui şi i-a spus următoarele cuvinte: „Nu te teme, eu sunt trimis din prezenţa lui Dumnezeu ca să-ţi spun despre trimiterea ta…” Aşa cum fiecare chemare şi trimitere pe care o găsim în Biblie este adevărată, tot aşa de adevărată este şi aceasta deoarece este împlinirea unei făgăduinţe date de Dumnezeu. Eu, Ewald Frank, cred mărturisirea acestui bărbat al lui Dumnezeu mai întâi pentru că o accept ca fiind adevărată, apoi pentru că este împlinirea unei făgăduinţe biblice şi în al treilea rând pentru că am avut privilegiul extraordinar să trăiesc această slujbă dată de Dumnezeu lui William Branham, fiind un martor ocular al acesteia pe parcursul a zece ani.

Şi pentru ca nimeni din această generaţie să nu aibă vreo scuză, iată ce s-a mai petrecut: pe 24 ianuarie 1950, lumina supranaturală a coborât în timpul unei adunări în amfiteatrul „Sam” din Houston, Texas, în prezenţa a circa 8000 de oameni care s-au strâns ca să-l audă predicând pe William Branham. Fotografii din partea presei, dl. Ayers şi dl. Kippermann au făcut multe fotografii. Pe când dl. Ayers developa filmul în Studiourile Douglas, el a observat că doar o singură fotografie a ieşit şi anumea cea cu lumina supranaturală deasupra capului lui W. Branham. Aceasta a fost făcută după ce avusese loc o dispută între dr. Best – care nega că în timpul nostru mai pot avea loc lucruri supranaturale – şi tovarăşul de slujbă al lui W. Branham, predicatorul F. F. Bosworth. În momentul în care William Branham a venit la amvon şi a spus: „Eu nu am nevoie să mă apăr. Cel care m-a chemat şi m-a trimis o va confirma”, atunci dl. Ayers a apăsat pe declanşatorul camerei. Expertul FBI pentru documente controversate, dr. George J. Lacy, a confirmat în 29 ianuarie 1950 că negativul era absolut curat şi că lumina a trebuit să fie acolo pentru ca să fie reţinută de obiectivul camerei. Cu adevărat în această epocă a invenţiilor tehnice, Dumnezeu a permis necredincioşilor să confirme prezenţa Lui în mijlocul celor credincioşi.

Ar fi într-adevăr regretabil dacă am şti doar ceea ce fac evangheliştii şi personalităţile carismatice care, fapt dovedit, au propriile lor planuri şi programe. Spus mai clar, ei îşi zidesc propria împărăţie în Împărăţia lui Dumnezeu şi au propriile lor biserici, şcoli biblice etc. Dacă nu am şti ce face Dumnezeu astăzi în Împărăţia Lui şi în Biserica Lui, am fi cele mai nenorocite fiinţe de pe faţa pământului. El a răscumpărat Biserica Lui, El zideşte Biserica Lui şi-i cheamă pe ai Săi afară din captivitatea şi confuzia religioasă şi ne aşează din nou pe temelia apostolilor şi proorocilor, Isus Hristos fiind atât piatra din capul unghiului (Is.28:16), cât şi piatra de încheiere (Zah.4:7). Acum are loc împărţirea cu credincioşie şi la timpul potrivit a hranei spirituale, conform Matei 24:45-47. Acest Cuvânt este mana pentru sufletul nostru, căci omul nu trăieşte numai cu pâine, ci cu fiecare Cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.

Dintotdeauna Dumnezeu a avut slujitorii Săi şi tot El a aşezat diferite slujbe în Biserică (1Cor.12:28 şi alte versete). Din punct de vedere dumnezeiesc, slujba lui W. Branham este tot atât de importantă ca şi cea a lui Moise, a lui Iosua, a lui Ioan Botezătorul sau cea a apostolilor Petru şi Pavel. Faptul că iubitul nostru Domn mi-a dat o trimitere nu este ceva ce am meritat şi nici nu a fost decizia mea. Prin faptul că am fost chemat şi trimis în mod direct de Domnul în 2 aprilie 1962 ca să predic în toată lumea mesajul divin care va premerge revenirii lui Hristos, slujba mea este doar o continuare a ceea ce Dumnezeu a dăruit prin trimiterea directă a lui William Branham. Fie că este crezută sau nu, fie că este primită sau nu, eu am responsabilitatea înaintea lui Dumnezeu să împart drept Cuvântul adevărului şi să-l rânduiesc în mod corect în Scriptură, aşa cum a făcut apostolul Pavel în timpul lui. Noi trăim acum evenimentele din ultima parte a planului de mântuire şi foarte curând vom vedea şi desăvârşirea lui. În încheiere, permiteţi următoarea remarcă: numai cei ce sunt din Dumnezeu vor asculta Cuvântul lui Dumnezeu (Ioan 8:47). Şi ceea ce i-a fost descoperit apostolului Pavel în Rom.11:7, este adevărat şi acum, şi anume că numai cei aleşi vor primi ceea ce a dat Dumnezeu. Conducătorii religioşi din toate timpurile au trecut întotdeauna pe lângă ceea ce făcea Dumnezeu. Ei nu au recunoscut slujba lui Ioan Botezătorul şi au fost cu totul împotriva Domnului şi a slujbei Sale, deşi ţineau servicii religioase. Este posibil ca istoria să se repete. Un lucru rămâne adevărat pentru veşnicie: atunci când Dumnezeu împlineşte făgăduinţele pe care le-a dat, El face toate lucrurile conform Cuvântului Său.

Pentru a evita orice neînţelegere, trebuie subliniat încă o dată că eu, Ewald Frank, şi Centrul de Misiune din Krefeld, ne-am îndepărtat de toate aşa-zisele „biserici branhamiste” şi de aşa-zişii „credincioşi ai mesajului” care nu iau Sfânta Scriptură ca autoritate finală ci, mai degrabă, scot afirmaţiile lui W. Branham din context pentru a-şi stabili propriile lor învăţături. Noi nu credem într-o „Evanghelie a lui Branham” sau într-un „mesaj al lui Branham”, ci noi credem în adevăratul mesaj al Cuvântului lui Dumnezeu care ne-a fost adus de mesager; de aceea, noi credem Evanghelia veşnic valabilă a lui Isus Hristos, Domnul nostru şi suntem trimişi împuterniciţi ai lui Hristos, aşa cum mărturiseşte şi apostolul Pavel în 2 Cor. 5:17-21. Cu aceeaşi autoritate apostolică, întemeiat pe trimiterea divină care mi-a fost dată, eu pot spune: „Noi dar, suntem trimişi împuterniciţi ai lui Hristos; şi, ca şi cum Dumnezeu ar îndemna prin noi, vă rugăm fierbinte, în Numele lui Hristos: Împăcaţi-vă cu Dumnezeu!” (2 Cor. 5:17-21).

Broşuri şi cărţi conţinând toate temele importante ale Bibliei pot fi obţinute în mod gratuit. Predicile audio cu W. Branham pot fi comandate direct din Statele Unite. Harul şi pacea lui Dumnezeu să fie cu voi cu toţi în Numele lui Isus Hristos, Domnul nostru.

Mărturia fratelui Ewald Frank despre slujba lui William Branham.
Mărturia fratelui Ed Byskal despre slujba lui William Branham.
Mărturia predicatorului penticostal T.L. Osborn despre impactul slujbei fratelui Branham asupra lui.
Interviu cu fratele Branham și un serviciu divin în care a slujit el.
Predica fratelui Branham ACEA ZI DE PE GOLGOTA.
Predica fratelui Branham DEDICAREA BISERICII.
Predica fratelui Branham CINA DOMNULUI.
Predica fratelui Branham DE CE A TREBUIT SĂ FIE PĂSTORI.