Impactul slujbei lui William Branham asupra lui F.F. Bosworth

F.F. Bosworth a fost un om al lui Dumnezeu plin de Duhul lui Dumnezeu! El a dus o viață neprihănită înaintea lui Dumnezeu și mărturiile altora despre viața lui au fost întotdeauna pozitive! A fost atât de plin de Duhul lui Dumnezeu încât și-a trăit toată viața fără să fie bolnav, prin simpla lui credință în Cuvântul lui Dumnezeu. În campaniile sale de evanghelizare au avut loc multe miracole și vindecări și au fost mântuiți mulți oameni. Toate acestea s-au întâmplat datorită învățăturii simple a Cuvântului lui Dumnezeu, date de acest bărbat!

Rareori a fost nevoie ca Bosworth să-și pună mâinile peste bolnavi, căci Cuvântul lui Dumnezeu îi vindeca direct în scaunele lor, în timp ce ei ascultau adevărul Cuvântului lui Dumnezeu! Au fost vindecați și oameni ce ascultau la radio! Bosworth avea capacitatea de a inspira credina în ascultători doar prin simplul fapt că învăța Cuvântul lui Dumnezeu! El a fost un sfătuitor al multora dintre cei folosiți la început în trezirea în care s-a pus accentual pe vindecarea divină, cum ar fi William Branham, Oral Roberts, T.L. Osborn și mulți alții.

Puține lucruri se știu despre copilăria lui F.F. Bosworth. Familia lui s-a mutat în „Zion city” pe când era tânăr și el a slujit ca dirijor de orchestră la biserica evaghelistului John Alexander Dowie.

F.F. Bosworth și fratele său, B.B. Bosworth au fost rânduiți să devină mari oameni ai lui Dumnezeu. F.F. Bosworth a lucrat cu John Alexander Dowie mulți ani de zile înainte de a intra în proria sa slujbă de succes în ceea ce privește vindecarea. Atât F.F Bosworth cât și John G. Lake, l-au cunoscut bine pe Dowie și inițial au învățat despre vindecarea divină de la acesta. F.F. Bosworth a îmbrățișat penticostalismul în adunările pionierului acestei mișcări, Charles Parham în Chicago, în septembrie 1906. Charles Parham, care mai târziu a fost considerat de mulți liderul mișcării penticostale, a mers cu mesajul penticostal în orașul lui Dowie, „Zion city” lângă Chicago, în septembrie 1906. Întâmpinând opoziție față de mesajul său, lui Parham i-a fost greu să găsească un loc în care să țină o adunare. Prima sa adunare a ținut-o într-o cameră particulară la hotelui „Elijah”. Casa lui Fred F. Bosworth devenise chiar o casă de adunare. Undeva între 1906 și 1909, Bosworth a vizitat misiunea „Azusa Street” din Los Angeles alături de John G. Lake, aproximativ în perioada când a izbucnit marea trezire penticostală. În acest timp, (1906-1909) se crede că Bosworth l-a întâlnit și s-a împrietenit cu marele învățător și evanghelist care predica vindecarea, Dr. E.W. Kenyon din Chicago. Bosworth i-a fost un bun prieten lui E.W. Kenyon și se aseamănă extraordinar de mult cu Kenyon în învățăturile sale biblice și cu privire la vindecarea divină. De fapt, Bosworth s-a bucurat atât de mult de învățăturile lui Kenyon despre mărturisirea creștină, încât a inclus mult din materialul lui Kenyon într-un capitol intitulat „Mărturisirea noastră” din cartea sa „Hristos Vindecătorul”. Bosworth chiar a recomandat cărțile lui Kenyon la finalul capitolului și enumeră titlurile cărților diponibile scrise de E.W. Kenyon.

F.F. Bosworth a condus multe campanii de vindecare la începutul anilor 1920. A devenit cunoscut rapid. La sfârșitul anilor 1920, trezirea prin Bosworth înflăcărase zeci de orașe din SUA și Canada iar lucrarea acestui bărbat avusese deja un impact adânc asupra unei generații întregi de americani și canadieni. Într-o campanie a lui Bosworth din 1924, „circa 12.000 l-au căutat pe Domnul pentru mântuire”.

F.F Bosworth a devenit un pionier al evanghelizării prin radio atunci când a înființat „Cruciații Misionari ai Trezirii Naționale prin Radio”, o organizație non-profit din Illinois și a început să emită regulat în Chicago. În câțiva ani, slujba sa prin radio a fost asaltată de peste un sfert de milion de scrisori! Văzând mulțimea dezbinărilor din cadrul trezirii penticostale, Bosworth (ca și Wigglesworth, Kenyon și Lake) a început să se distanțeze de sectele aflate în conflict și de mișcările organizate în urma trezirii. BOSWORTH A PUTUT SĂ VADĂ FOARTE CLAR, ALĂTURI DE WIGGLESWORTH, LAKE ȘI KENYON, CĂ ORGANIZAȚIILE UCIDEAU TREZIREA ȘI A ÎNCEPUT SĂ SE FEREASCĂ DE ELE. Din această cauză, el a devenit mai târziu o figură controversată printre penticostalii tradiționali, datorită retragerii sale discrete din „Adunările lui Dumnezeu” în 1918.

Bosworth a posedat o înțelegere extraordinar de clară a trezirii penticostale și a scopului vorbirii în alte limbi. Înțelegând trezirea aceasta pur și simplu ca pe o restituire a darurilor Duhului, Bosworth nu și-a însușit punctul de vedere care susținea că vorbirea în limbi este dovada inițală a botezului cu Duhul Sfânt. În cartea sa, „Hristos Vindecătorul”, publicată mai întâi în 1924, Bosworth declară că mântuirea se bazează pe exclusiv pe lucrarea încheiată a lui Hristos și numai pe aceea. El n-a crezut că vorbirea în alte limbi era dovada că un oarecare om a fost botezat cu Duhul Sfânt, chiar dacă el însuși primise darul limbilor când a primit botezul Duhului sub slujba lui Parham. Bosworth a crezut că limbile erau pur și simplu un dar al Duhului, o manifestare a Duhului, exact cum sunt vindecarea, deosebirea și prorocia, dar aceste daruri nu sunt dovada locuirii interioare a Duhului, pentru simplul fapt că Scripturile declara că „darurile și chemările sunt fără pocăință” (trad. K. James – n.tr.). Este interesant de observat faptul că Bosworth și E.W. Kenyon au văzut la fel această chestiune.

Slujba lui Bosworth a scăzut în intensitate în perioada crizei economice, iar când a izbucnit trezirea din 1947 el se retrăsese în Florida. De-a lungul vieții sale, Bosworth a scris și a publicat numai două cărți. În 1924 a fost publicată prima ediție din „Hristos, Vindecătorul” (astăzi cartea a depășit a 25-a republicare, cu peste 150.000 de exemplare tipărite). Fiecare capitol al cărții a fost, la origine, o predică a lui Bosworth, astfel că această carte ne dezvăluie învățătura sa cu privire la Biblie și vindecarea divină.

A doua carte a lui Bosworth, este o broșură intitulată „Mărturisirea creștină”. William Branham a afirmat că această broșură a lui Bosworth a fost una din cărțile sale favorite și a fost o mare binecuvântare pentru el.

„Hristos Vindecătorul”, este capodopera vieții lui Bosworth cu privire la vindecarea divină. Multe dintre descoperirile minunate primite de el de la Dumnezeu, cu privire la vindecarea divină, sunt cuprinse în această carte. Cartea este disponibilă și astăzi și oferă o perspectivă extraordinară a Evangheliei.

În 1948, F.F. Bosworth l-a întânit pe tânărul William Branham în Miami Florida, care începuse să înflăcăreze lumea cu semne mari și minuni din partea Domnului. F.F. Bosworth și William Branham au devenit repede buni prieteni și, fără să ezite, Bosworth s-a alăturat repede echipei de campanie a lui Branham. Din momentul în care s-au întâlnit, la începuturile trezirii de vindecare, în 1947, până la finalul trezirii în 1956 și până la moartea lui Bosworth în 1958, F.F. Bosworth a rămas un susținător înflăcărat al slujbei lui Branham. William Branham a fost la căpătâiul său în momentul morții sale, ca un prieten credincios și un camarad, soldat al Crucii.

F.F Bosworth a fost atât de impresionat de slujba incredibilă a prietenului său Branham, încât a scris câteva articole despre el. Bosworth a mărturisit: „În timpul ultimilor câțiva ani, am plâns adesea de bucurie pentru darul recent al lui Dumnezeu pentru biserică, dat preaiubitului nostru frate, William Branham, un minunat dar de vindecare. Acesta este unul dintre cazurile când Dumnezeu face «nespus mai mult decât cerem sau gândim noi» (Efes. 3:20), căci eu niciodată nu am văzut și nu am citit despre așa ceva care să egaleze slujba lui William Branham”.

Ca un mare și puternic slujitor uns al Evangheliei, Bosworth a colaborat cei mai mari oameni ai lui Dumnezeu pe care i-a avut sec. XX: Dowie, Lake, Parham. Bosworth a mers la Azusa Street să-l întânească pe William Seymour în timpul trezirii de acolo. I-a întânit pe E.W. Kenyon, Smith Wigglesworth și a slujit chiar și cu Maria Woodworth Etter. Bosworth a întâlnit cele mai puternice slujbe pe care le-a cunoscut secolul 20 și totuși, după toate acestea, el afirmă foarte clar în 1950: „Eu niciodată nu am văzut și nu am citit despre așa ceva care să egaleze slujba lui William Branham”. El mai spune: „Fratele Branham este un canal pentru mai mult decât un simplu dar de vindecare; el este și un văzător, așa cum au fost prorocii Vechiului Testament. Când William Branham are o vedenie, el poate să spună cu o siguranță absolută: «AȘA VORBEȘTE DOMNUL» și NICIODATĂ NU GREȘEȘTE. Succesul acestei faze a slujbei sale este de exact sută la sută… Când darul este la lucru, fratele Branham este cea mai sensibilă persoană, DINTRE TOATE PE CARE LE-AM CUNOSCUT VREODATĂ, la prezența și lucrarea Duhului Sfânt și la realitățile duhovnicești”. Fiți foarte atenți că aceste afirmații ale lui F.F. Bosworth nu au fost făcute după ce trezirea de vindecare s-a încheiat și aceste afirmații nici nu i-au aparținut lui William Branham. Bosworth nu era un lingușitor. Cu peste 40 de ani de experiență în ceea ce privește vindecarea divină și Scripturile, Bosworth deja văzuse apogeul fanatismului din trezirea penticostală și, de asemenea, decăderea unor mari oameni ai lui Dumnezeu, cum ar fi Dowie și Seymour și știa foarte bine cum să verifice totul cu infailibila Scriptură. După ce a trecut prin toate acestea, el a declarat că William Branham a fost un proroc biblic autentic, trimis de Dumnezeu și și-a dedicat restul vieții sale spre a-l ajuta pe acesta în slujba sa.

În 1950, F.F. Bosworth and William Branham au ținut o dezbatere cu privire la vindecarea divină, împotriva pastorului baptist W. E. Best, în amfiteatrul Sam Houston din Texas. Din octombrie până în noiembrie 1951, la vârsta de 75 de ani, F.F. Bosworth l-a însoțit pe William Branham în campania de evanghelizare din Africa de sud, ale cărei rezultate uimitoare au fost relatate în minunata carte intitulată „William Branham, un proroc vizitează Africa de sud”. Această carte scrisă în 1952, încă se mai publică și în zilele noastre. Fără nicio îndoială că nu numai F.F. Bosworth a crezut că William Branham primise o vizită supranaturală din partea unui înger al Domnului, ca să-i avertizeze pe oameni despre apropiata revenire a Domnului – după cum a declarat William Branham – ci în 1950, după doi ani în care a condus campanii de evanghelizare alături de William Branham, F.F. Bosworth (printre alții) a fost convins că William Branham era un mare proroc trimis de Dumnezeu, cum fuseseră prorocii din Vechiul Testament!

Deși William Branham n-a declarat niciodată în timpul vieții sale că ar fi un proroc, F.F. Bosworth a fost convins că, în conformitate cu semnele date lui William Branham, alături de mărturia Scripturilor, William Branham a fost într-adevăr un un proroc trimis de Dumnezeu! În adunări, mulți au prorocit despre acest fapt, pronunțând acest lucru prin darul vorbirii în alte limbi și al tălmăcirii celor spuse prin acest dar. Este important să reținem că Bosworth și-a fundamentat concluziile pe 40 de ani de experiență în Scripturi și pe câmpul vindecării divine. Bosworth a fost martor la căderea și iluzia lui John Alexander Dowie, care s-a proclamat „Ilie restauratorul”. Bosworth a știut că Dowie căzuse în eroare, lucru care a avut ca rezultat aroganța lui Dowie, controlul dictatorial al orașului „Zion”, lăcomia lui financiară și dorința de putere. Însă aici era un om smerit și devotat lui Dumnezeu care într-adevăr primise o vizită supranaturală a unui înger (prezența acelui înger a fost anunțată în fiecare adunare!). William Branham a fost, de fapt, confirmat de către Dumnezeu însuși, cu două semne ca și Moise și avea aprobarea supranaturală din partea lui Dumnezeu, prin semne, minuni și „Așa vorbește Domnul”, prin vedenii, pe care Bosworth le-a declarat sută la sută corecte. Într-adevăr, aici era o slujbă mai presus de orice văzuse Bosworth! Care este semnificația duhovnicească a acestor lucruri? Dacă un om al lui Dumnezeu atât de renumit, cu patru decenii de experiență duhovnicească, așa cum avea F.F. Bosworth, afirmă despre cineva că este un proroc biblic trimis de Dumnezeu, atunci poate ar merita să facem cercetări mai amănunțite!

BOSWORTH, CA ȘI JOHN G. LAKE, AU FOST DEPLIN CONȘTIENȚI CĂ TREZIREA PENTICOSTALĂ NU A ÎNTREGIT NICIODATĂ REFORMA. AMÂNDOI AU ȘTIUT CĂ TREZIREA PENTICOSTALĂ A FOST UN EȘEC, CARE A SFÂRȘIT ÎNTR-UN CULT ORGANIZAT. El a știut că Dumnezeu va trebui să „așeze din nou toate lucrurile”. Încă mai trebuia să se împlinească prorocia lui Ioel „Eu voi restitui, zice Domnul”. Și Dumnezeu a făgăduit că va face această lucrare de restituire printr-un bărbat. Nu printr-un grup! Dumnezeu l-a trimis pe Ioan Botezătorul. El a fost UN bărbat. L-a trimis pe Ilie în Vechiul Testament, el a fost UN bărbat. Bosworth (ca mulți alții) a crezut că Dumnezeu l-a trimis pe William Branham exact cu acest scop!

În 1958, F.F. Bosworth a plecat acasă la Domnul. A murit la 81 de ani, fără să fie bolnav! Dorința lui a fost ca William Branham să conducă înmormântarea, iar William Branham a fost la căpătâiul lui F.F. Bosworth atunci când acesta a trecut din timp în veșnicie! Despre bunul său prieten, William Branham a spus: „Mă gândesc în seara aceasta la un bătrân care, în ultimele sale ceasuri din această viață, m-a sunat pentru că dorea să predic la înmormântarea sa. Era bunul bunul meu prieten F. F. Bosworth, un sfânt evlavios care mergea să-L întânească pe Făcătorul său. Și el a zis: «Acesta este cel mai fericit timp din viața mea, frate Branham. Sunt atât de bucuros să știu că mă duc să-L întâlnesc; de-abia mai dorm noaptea.» Eu am auzit despre dna Aimee McPherson – nu vreau s-o desconsider pe această femeie minunată. Dar s-au auzit tot felul de lucruri. La fel s-au auzit despre Smith Wigglesworth, Doctor Price și despre mulți dintre acei oameni renumiți, dar n-am auzit pe nimeni să spună vreodată ceva urât despre F. F. Bosworth. Dumnezeule, așa să fie și sfârșitul meu: o aducere aminte a harului Domnului Isus Hristos”.

Distribuie această postare.