Stimați ascultători, vă salut călduros pe toți din Europa și din alte părți ale lumii, în Numele scump al Domnului Isus Hristos!
Dumnezeu a deschis ochii și inimile multora care ascultă cu bucurie aceste emisiuni. Este vorba de a-L trăi pe Dumnezeu, de a fi în legătură cu El, având parte de lucrarea Lui din acest timp.
Citim din Evrei 4:1: „Să luăm dar bine seama, ca, atâta vreme cât rămâne în picioare făgăduința intrării în odihna Lui, niciunul din voi să nu se pomenească că a rămas în urmă” (traducerea germană Elberfelder). Atunci când vorbim despre luarea Bisericii lui Isus Hristos, ne gândim la prima înviere și la răpirea Bisericii Sale. Dar, în același timp, Scriptura vorbește despre aceia care rămân în urmă; este scris: „niciunul din voi să nu se pomenească că a rămas în urmă”. Ce groază și durere va veni peste cei care s-au așteptat să fie răpiți și totuși au rămas în urmă!
În același capitol, citim: „Căci și nouă ni s-a adus o veste bună ca și lor; dar lor, Cuvântul care le-a fost propovăduit, nu le-a ajutat la nimic, pentru că n-a găsit credință la cei ce l-au auzit”. La auzirea Evangheliei Cuvântului lui Dumnezeu este vorba ca noi să credem din toată inima ceea ce spune Scriptura. Apoi, pentru noi este valabilă făgăduința din versetul 3: „Pe când noi, fiindcă am crezut, intrăm în «odihna», despre care a vorbit El…”. Despre ce credință este vorba aici? Este credința lucrată de Duhul Sfânt care este ancorată în făgăduințele lui Dumnezeu.
Dar ce cuvinte uimitoare găsim în versetul 6! Căci cei care au primit mai întâi vestea bună, n-au intrat [în odihnă-n.tr.] din cauza necredinței lor.
Noi, cei care trăim acum, în acest timp, am auzit vestea bună a timpului de sfârșit și tainele ascunse ale lui Dumnezeu au fost descoperite. Niciodată nu a mai fost o perioadă în care planul de mântuire al lui Dumnezeu să fie descoperit atât de profund și de cuprinzător.
Dar despre cei care au auzit vestea bună în timpul acela, se spune că din pricina neascultării lor n-au intrat în odihnă. Acest avertisment este valabil și astăzi. Printr-un mesaj trimis de Dumnezeu, toate lucrurile sunt ordonate în mod divin în Biserică. Cel care rămâne neascultător și nu se supune Cuvântului lui Dumnezeu, prin necredința lui nu poate intra în odihna lui Dumnezeu. Dar cel care înțelege că Domnul Dumnezeu trimite o veste bună poporului Său și o primește prin credință, fiind ascultător de Cuvântul lui Dumnezeu, acela intră în odihna divină.
În versetul 7, citim: „El hotărăște din nou o zi: «Astăzi…»” – este ziua harului, este ziua mântuirii. Despre acest timp al noului legământ au prorocit deja prorocii Vechiului Testament.
În Evrei 8:10, citim: „Dar iată legământul pe care-l voi face cu casa lui Israel, după acele zile, zice Domnul: «voi pune legile Mele în mintea lor și le voi scrie în inimile lor; Eu voi fi Dumnezeul lor și ei vor fi poporul Meu.»” Numai atunci când ascultarea deplină va fi restituită și Cuvântul lui Dumnezeu se află în inimile, mințile și gurile noastre, când vom putea spune cum este scris: „Eu cred, de aceea vorbesc!”, numai atunci Dumnezeu este Dumnezeul nostru și noi suntem poporul Lui. Ah, fie ca niciunul din noi să nu se pomenească că a rămas în urmă! Îndemnul ne este adresat nouă tuturor. Iar pentru cei care au dăruit credință Cuvântului lui Dumnezeu și au primit vestea bună, este valabilă făgăduința: „Să nu vă părăsiți dar încrederea voastră, pe care o așteaptă o mare răsplătire!” Avem noi o încredere și siguranța mântuirii atunci când ne gândim la revenirea lui Isus Hristos? Suntem gata să intrăm în slava Lui? Acest îndemn este valabil pentru noi: „Căci aveți nevoie de răbdare, ca, după ce ați împlinit voia lui Dumnezeu, să puteți căpăta ce v-a fost făgăduit”. Oricine are această încredere, acela se va strădui să rămână statornic în răbdare, fiind pregătit să facă voia lui Dumnezeu pentru a trăi făgăduința în împlinirea ei.
Făgăduința și condiția sunt strâns legate una de alta. Cine așteaptă revenirea lui Isus Hristos în acest timp, trebuie să fie pregătit să asculte mesajul lui Dumnezeu pentru a recunoaște și a face voia lui Dumnezeu.
Scriptura zice: „Încă puțină, foarte puțină vreme și Cel ce vine va veni și nu va zăbovi”. Cu cât mai mult putem spune noi în acest timp că mai este doar puțin timp până la revenirea lui Isus Hristos! Domnul nu întârzie în împlinirea făgăduinței Lui, cum cred unii; ci are o îndelungă răbdare cu ai Săi, ca niciunul să nu rămână în urmă, ci toți să ajungă la cunoștința adevărului, fiind pregătiți. Iar aici, în Evrei 10:38, este scris minunatul cuvânt: „Și cel neprihănit va trăi prin credință: dar dacă dă înapoi, sufletul Meu nu găsește plăcere în el”. Atunci când Cuvântul lui Dumnezeu vine la noi, când suntem neprihăniți de El, am primit credința divină și viața divină ne-a fost acordată, atunci să nu ezităm, dând înapoi, pentru ca plăcerea lui Dumnezeu să se odihnească mereu asupra noastră. Peste cine se odihnește plăcerea lui Dumnezeu, acela va avea parte de răpire. Enoh, al șaptelea după Adam, a primit mărturia că îi fusese plăcut lui Dumnezeu, iar pentru că el a umblat cu Dumnezeu, a fost luat în slavă. Atunci când Dumnezeu vorbește cu noi și noi dăruim credință Cuvântului Său, atunci noi putem umbla cu El, cu adevărat. Dacă nu ezităm, dând înapoi și nu punem la îndoială Cuvântul Lui, atunci inimile noastre sunt pline de încredere și plăcerea lui Dumnezeu se odihnește asupra noastră. Aici noi vorbim despre adevărata Biserică a lui Isus Hristos, de întâii născuți și de neprihăniții făcuți desăvârșiți. În Evrei 12:22, citim: „Ci v-ați apropiat de muntele Sionului, de cetatea Dumnezeului Celui viu, Ierusalimul ceresc, de zecile de mii, de adunarea în sărbătoare a îngerilor”. Ce cuvânt plin de mângâiere pentru cei care au înțeles despre ce este vorba aici! Mai departe este scris: „de Biserica celor întâi născuți, care sunt scriși în ceruri, de Dumnezeu, Judecătorul tuturor, de duhurile celor neprihăniți, făcuți desăvârșiți”. Biserica lui Isus Hristos este neprihănită în ochii lui Dumnezeu, este deja adunată în adunarea de sărbătoare împreună cu zecile de mii de îngeri, în Ierusalimul ceresc. Cei întâi născuți vor ajunge la desăvârșire. Ei sunt scriși în ceruri. Ah, fie ca Dumnezeu să dăruiască har ca să nu aparținem doar aici pe pământ de o biserică, iar numele nostru să fie scris aici într-un registru, ci noi toți să avem siguranța că numele nostru este scris în Cartea Vieții Mielului înjunghiat înainte de întemeierea lumii!
Noi suntem în Isus, Mijlocitorul noului legământ și am venit la sângele stropirii.
După ce scriitorul epistolei către evrei a împărtășit aceste gânduri adânci și prețioase, în versetul 25 ne adresează tuturor avertismentul: „Luați seama ca nu cumva să nu voiți să ascultați pe Cel ce vă vorbește! Căci dacă n-au scăpat cei ce n-au vrut să asculte pe Cel ce vorbea pe pământ, cu atât mai mult nu vom scăpa noi, dacă ne întoarcem de la Cel ce vorbește din ceruri”.
Stimați ascultători, stimați prieteni, o, de am putea noi înțelege că acum nu vorbește un om, ci Domnul Dumnezeu vorbește din ceruri, prin Cuvântul și prin Duhul Lui! Noi trebuie să înțelegem ce mesaj adresează El acum poporului Său: un cuvânt de îndemn, un cuvânt de corectură și de zidire. Totul trebuie să fie adus înapoi în starea corectă, de către Dumnezeu. Domnul Însuși vorbește în Biserica Sa și face ordine, așezând totul din nou în ordinea biblică.
În clipa în care înțelegem că El este Acela care a vorbit prin toți prorocii și apostolii, prin scumpul și prețiosul Său Cuvânt, care prin descoperirea puternică a Duhului Său Sfânt vorbește cu noi și în acest timp, atunci noi nu-L putem respinge și nici nu putem trece pe lângă vorbirea Lui. Căci dacă n-au scăpat nepedepsiți cei ce n-au vrut să asculte pe Cel ce vorbea pe pământ, cu atât mai mult nu vom scăpa noi, dacă-L respingem pe El acum, care vorbește din ceruri atât de clar și de insistent. Este glasul Cuvântului Său care străpunge până la marginile pământului.
Să ne rugăm:
Doamne Dumnezeul nostru, noi vrem să fim liniștiți! Vorbește tuturor acelora care au auzit Cuvântul Tău! Mântuiește, vindecă și ajută-i pe toți! Te rog, în Numele lui Isus! Amin.