Și aceasta este problema din țara noastră, în prezent, în bisericile noastre: una o copiază pe cealaltă. Oamenii își pierd vremea la televizor, etc. Și ei încearcă să imite sau să copieze vreo mizerie văzută la televizor și s-o aducă în biserica Dumnezeului celui viu. Iar femei și bărbați care se pretind sfinți, procedează la fel.
Acesta este unul dintre motivele pentru care nu puteți înainta. Nu puteți amesteca uleiul cu apă; nu va merge. Cum veți crede voi în supranatural? Cum vreți să ajungeți undeva, dacă vă amestecați cu lumea? Biblia a spus: „Dacă iubiți lumea sau lucrurile din lume, dragostea lui Dumnezeu nici măcar nu este în voi”. Amin. Asta s-ar
putea să nu vă cadă bine, dar vă va folosi.
Frate, noi trebuie să-L întâlnim pe Hristos la judecată, într-o zi. Vai de omul care stă la amvon și își folosește influența pentru a-i linguși pe unii, în loc să predice Evanghelia așa cum a spus Dumnezeu s-o facă. Adevărul trebuie spus! De aceasta avem noi nevoie astăzi: mai mult din adevăr să fie scos la lumină.
Dar această femeie s-a luat după toate doamnele din biserica aceea, care purtau aceste haine de scandal, pantaloni scurți, cu care ieșeau afară și tundeau iarba din curte. A început și ea s-o facă. Tatăl ei și alții au mustrat-o, dar nu a folosit la nimic; ea era „la fel de bună ca și celelalte”. Ea a spus: „Surorile mele o fac, eu de ce n-aș putea?”
Ei, primul lucru care s-a petrecut a fost că s-a trezit fumând. Celelalte o făceau, ea de ce n-ar fi putut? Aceste lucruri dovedeau că ea nu era ceea ce a presupus, altfel n-ar fi făcut așa ceva. Sper că aceasta pătrunde adânc. Dar așa este. Biblia a pus: „După roadele lor îi veți cunoaște”.
Apoi ea a început să facă un lucru după altul. După o vreme s-a mutat în vecinătate un șmecher cu păr cârlionțat. Ea s-a îndrăgostit de el, iar el era soțul altei femei. Ea și-a luat hainele acelea și s-a apucat de tuns iarba tocmai când venea el. De ce le purta? Nu ca să se arate lui Dumnezeu, ci bărbaților.
Și a ieșit acolo să tundă iarba și primul lucru care s-a întâmplat a fost un sărut de noapte bună peste gard, într-o seară. Și după un timp și-a lăsat soțul și s-a căsătorit cu omul acesta. Orice femeie cu bun simț ar fi trebuit să știe că dacă el a lăsat o femeie, va mai lăsa una. Astfel, a apărut altă femeie și după ce el a trăit o vreme cu ea, a fugit cu alta, iar ea s-a cuplat cu altul. Continua, însă, să cânte la pian în biserică, la fel. Celelalte o făceau, ea de ce n-ar fi putut s-o facă?
După o vreme acest bărbat ea părăsit-o, iar ea a trăit în concubinaj. Predicatorul de acolo a mers și a vorbit cu ea, dar ea a spus: „Sunt bine”. După o vreme, păcatele ei au ajuns-o. După o vreme ea a început să aibă dureri. A mers la doctor și el a examinat-o, constatând o tumoare într-o stare prea avansată pentru a fi operată.
I-a spus să se pregătească de moarte, nu se mai putea face nimic. Ea s-a dus la un doctor mai bun, la o clinică. I-au spus același lucru: „Ești pe moarte”. Astfel, s-a întâmplat ca pastorul din biserica noastră să fie din aceeași denominație cu această femeie, așa că s-a dus s-o vadă. A spus: „Dacă pot s-o determin să se predea lui Hristos, îl voi aduce pe fratele Branham să se roage pentru ea”.
Când s-a dus s-o vadă, ea a țipat la el. I-a spus: „Eu nu te-am chemat! Și eu sunt la fel de bună ca și tine”. El i-a spus: „Doamnă, nu este asta”. Ea fuma o țigare după cealaltă… El i-a spus: „Eu vă cunosc biserica și, de asemenea, și eu sunt din Asbury. Noi nu credem în așa ceva”. Ea i-a răspuns: „Sunt mântuită și sunt la fel de buna ca și tine”.
Ce s-a întâmplat? Ea L-a întristat pe Duhul Sfânt. Și Biblia spune: „Sufletul care păcătuiește” (adică nu crede), sufletul acela va muri”. Moartea înseamnă despărțire. Dacă eu mor acum, voi fi despărțit de voi, dar nu și de Dumnezeu. Dacă voi veți fi despărțiți de prietenii voștri, dar veți fi întotdeauna în prezența lui Dumnezeu.
Despărțire… Și sufletul ei s-a despărțit de ea. Sufletul locuiește în inimă, iar voi credeți din inima voastră.
Oamenii nu primesc religia în capul lor prin cunoștința dintr-o carte; religia se primește în inimă, printr-o trăire din inimă. În inimă! Și inima va fi întotdeauna în concordanță cu Biblia, însă capul va discuta. Biblia spus că noi trebuie să răsturnăm izvodirile minții. Diavolul lucrează prin minte. Voi trebuie să fiți în armonie cu inima.
Mintea ei i-a spus: „Păi este rezonabil, dacă aceste femei o pot face, eu de ce n-aș putea? Ele sunt numite creștine; au o poziție bună în biserică, în comunitate, deci eu de ce n-aș putea? Eu sunt o creștină ca și ele, iar dacă ele o pot face, e rezonabil s-o fac și eu, căci sunt una din ele. Dacă nu, ele vor crede că sunt de modă veche”.
Vedeți, acestea sunt raționamentele. De fiecare dată vă vor doborî la pat. Indiferent ce vă spune cunoștința voastră intelectuală, n-o credeți, dacă e contrar Cuvântului lui Dumnezeu. Luați mai întâi pe „Așa vorbește Domnul”. Rămâneți cu acesta. Sufletul vostru va da întotdeauna dreptate Cuvântului.
Când îi vedeți pe predicatorii care spun că zilele minunilor au trecut, să țineți minte că ei nu-L cunosc pe Dumnezeu; acesta este un lucru sigur. Căci Dumnezeu întotdeauna va fi în concordanță cu propriul Său Cuvânt. Acolo nu este niciun Duh Sfânt, totul este intelectual – indiferent cât ar fi el de rafinat, asta nu înseamnă că este corect față de Dumnezeu. El niciodată n-a ajuns în locul acesta despre care vom vorbi în câteva minute.
Pastorul ei s-a dus acolo. Ea avea o credință intelectuală care-i spunea că e bine, ea a spus: „Eu cred că Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu. Eu L-am acceptat cu ani în urmă ca Mântuitor personal. Eu cânt în biserică, sunt la fel de bună ca oricine altcineva”. Și fratele meu pastor a întrebat-o: „Ce e cu acest concubinaj?” Ea i-a spus:
„Ușa pe care ai venit este deschisă”. El a plecat. Și a spus: „Eu vreau să-l aduc pe fratele Branham”. Ea a zis: „Eu nu vreau să-l văd”. Fratele a venit și m-a întrebat: „Ce părere ai, frate Branham?” I-am spus: „Urmărește-i sfârșitul; stai lângă ea când îi sosește vremea să plece”.
Starea ei a continuat să se înrăutățească. În cele din urmă au internat-o în spital. Și într-o zi când toți erau în jurul ei, iar ea mergea să-L întâlnească pe Dumnezeu, dintr-o dată acest intelectualism a început să se sfârșească… Mintea voastră este controlată de creier, nervi și sânge. Și când aceste elemente umane cedează, creierul, intelectualismul se oprește. Și ea și-a dat seama că sufletul acesta care păcătuise, care nu crezuse, a început s-o ajungă din urmă.
Atunci a spus: „Oh, sunt pierdută”. Pastorul i-a spus: „Aiurezi”. Ea a zis: „Nu-mi spune tu mie; eu sunt pierdută”.
L-au chemat pe doctor, iar el a spus: „Ea aiurează, dați-i o injecție”. I-au dat injecția, dar ea a continuat să țipe: „Sunt pierdută! Sunt pierdută! Mă duc în iad!” Ei au spus: „Mai dați-i una”.
Și i-au dat la injecții până când în final respirația i s-a oprit, în timp ce striga „Sunt pierdută! Sunt pierdută!” Injecția a oprit această mărturisire făcută cu aceste buze…
56-0213