O viață ascunsă în Hristos – de William Branham

Ceea ce lipsește bărbaților și femeilor din ziua de azi, după ce au fost aduși în Împărăția lui Dumnezeu, este o viață ascunsă. Bărbați și femei după care se trag perdelele și cărora nu le mai pasă ce spune lumea. Voi locuiți acolo cu Hristos, mâncați zilnic din vasul de aur cu mană, zi și noapte, tot timpul: locuiți pe munte, sub un cer senin.

Când Aaron a intrat acolo, perdelele s-au tras după el, el era singur cu Dumnezeu. Aleluia! Acesta este locul în care ar trebui să rămână astăzi fiecare bărbat și fiecare femeie născută din nou: în prezența lui Dumnezeu, iar lumea să fie izolată în afara lor. Aleluia!

De aceasta are nevoie biserica de astăzi: o viață ascunsă, consacrată. Nu puteți cocheta cu lumea, n-o puteți imita și nu puteți trăi ca lumea și să fiți ascunși cu Hristos, pentru că voi încercați să vă conformați lumii. Voi încercați să trăiți ca biserica de lângă voi. Voi încercați să aparțineți unei organizații mai bune, să vă îmbrăcați mai bine, să faceți cutare lucru. Aceasta nu este în conformitate cu creștinismul. Creștinismul este o viață de jertfă, o viață ascunsă cu Dumnezeu prin Hristos, pecetluită de Duhul Sfânt. Amin.

În aceasta constă adevărata viață creștină. Nu cât de bine poți tu să faci cutare sau cât de bine știi tu să cânți, (ceea ce este în regulă), cât de bine poți tu să predici, (ceea ce este frumos). Dar nu despre asta este vorba. Este vorba despre o viață ascunsă, dedicată, perdeaua este trasă după voi, iar voi sunteți morți și îngropați, ascunși în Dumnezeu prin Hristos și pecetluiți acolo cu Duhul Sfânt. Amin.

Diavolul nu vă poate ajunge. El n-o poate face; el ar trebui să treacă prin același proces ca și voi. Dacă ar face-o, el ar fi fratele vostru. Astfel, el nu poate să ajungă la voi. Amin. El nu poate să treacă prin aceasta. „Oh,” ziceți voi, „frate Branham, eu am primit Duhul Sfânt. Eu mănânc lucrurile bune ale lui Dumnezeu”. Da, dar ești în curțile din afară. Din cauza asta nu ține. Din acest motiv anul acesta faci bine iar anul următor ești din nou în lume. Ești în regulă cât timp ține trezirea aceasta. Când s-a sfârșit trezirea, pleci altundeva cu lumea. Spui: „Oh, am primit Duhul Sfânt; am vorbit în limbi; am strigat”.

Aceste lucruri sunt în regulă (n-am nimic de spus despre ele), dar de ce nu persistă? Asta e. La asta privește lumea. Oamenii spun: dacă pretinzi chemarea cerească, de ce nu trăiești în conformitate cu aceasta?

Cel mai bun lucru este să trăiești o predică, nu s-o predici. Voi sunteți epistole scrise. Și de la voi înșivă n-o puteți face; n-o puteți imita pentru scurt timp; păcatele voastre vă vor găsi. Mai bine vă consacrați lui Dumnezeu și intrați înăuntru, închideți ușile după voi și ardeți fiecare pod de legătură din urma voastră și plecați. Amin. Eu știu că este adevărul; știu că va funcționa. Dacă n-ar fi fost aceasta, eu nu știu ce-aș fi ajuns. Dar atunci voi nu vă mai uitați la oameni, ci la Hristos.

Observați, tot în locul acela au adus toiagul lui Aaron și l-au lăsat acolo o noapte. Și ce s-a întâmplat? Toiagul a înmugurit, a înflorit și a făcut migdale în aceeași noapte. Ce s-a întâmplat? Trebuie să fi fost un migdal, un toiag de migdal.

Și chiar în seara aceasta sunt multe toiege de migdal,în Minneapolis. Dar atât timp cât sunteți în afara acestei vieți ascunse, niciodată nu veți putea fi înviorați și să rodiți roadele dorite de Dumnezeu – până nu veniți în prezența lui Dumnezeu.

Uitați-vă: toiagul a înmugurit. Ce-l determină pe un copac să înmugurească? O înviorare. Ce determină înviorarea? Ieșiți odată afară, dimineața devreme și vedeți că atunci când cade roua, aduce cu sine o înviorare, după ce a trecut noaptea când totul a fost liniștit.

Problema este că în vremea aceasta oamenii nu au timp să stea liniștiți înaintea lui Dumnezeu. Ei au de făcut atâtea lucruri… Ei trebuie să facă cutare lucru; trebuie să aibă cutare lucru. Voi nu aveți timp. Diavolul v-a luat tot timpul. Voi nu aveți timp să stați liniștiți înaintea lui Dumnezeu.

După ce toată natura se liniștește, atunci începe să cadă roua, care înviorează și aduce viață. Voi înșivă aveți o natură. Și când stați liniștiți înaintea lui Dumnezeu, atunci roua cerului începe să cadă și începe să învioreze.

Ați ieșit vreodată afară dimineața devreme, după ce a trecut noaptea? Se simte și o mireasmă. Dimineața devreme se vede roua, copacii înmuguresc, se deschid florile și este o mireasmă… Mergeți și mirosiți caprifoiul dimineața devreme, în grădina de trandafiri. Natura a fost liniștită peste noapte. S-a liniștit și Dumnezeu a înviorat-o.

Asta trebuie să faceți și voi, să stați liniștiți înaintea lui Dumnezeu, astfel încât El să vă poată îmbăia cu înviorările cerului. Amin. Stați singuri, numai voi înșivă; închideți ușile, trageți perdelele și spuneți: „Acum, Doamne, iată-mă în prezența Ta”.

Observați, după ce s-au înviorat, aceste flori au făcut și rod. Există mulți oameni care sunt creștini de ani de zile și n-au câștigat vreodată un alt suflet pentru Hristos. Ei niciodată n-au mărturisit în public despre mântuirea lor, în biserică sau înaintea oamenilor, sau pe străzi. Sau n-au mărturisit vreodată unui păcătos, unei femei sau unui bărbat de la locul lor de muncă. Ei nu pot să rodească, de ce? Pentru că nu pot să stea liniștiți suficient de mult timp. Voi „aveți atâtea lucruri de făcut”.


Fraților, surorilor, dați-mi voie să vă spun aceasta în Numele lui Hristos: dacă n-ați fost niciodată în locul acela, veniți în seara aceasta la El. Intrați în locul acela. Când mergeți acasă, închideți ușa, spuneți-i soțului să nu vă deranjeze până dimineață. Rămâneți acolo. Spuneți-i soției același lucru: „Dacă dimineață nu ies de aici, spune-i șefului că azi nu merg la lucru”. Și rămâneți în prezența lui Hristos până se întâmplă ceva în sufletul vostru. Atunci nu veți mai avea aceste trăiri discontinue: când sus, când jos.


Iar un bărbat sau o femeie care se dedică și părăsește lucrurile lumii și își predă viața, în totalitate, Domnului Isus Hristos, mănâncă zi și noapte din mana. Indiferent ce s-ar întâmpla în afară, indiferent ce furtună ar fi, el este ascuns în Hristos. Amin. Indiferent că în casă este boală sau necaz – nu contează – el este ascuns în Hristos Isus.


Dar omul care a intrat și după el s-a tras perdeaua, n-a depins nici de lumina soarelui, nici de lumina stelelor, nici de lumina lunii, nici de cele șapte sfeșnice. El a mers la chivot și sub aripile întrepătrunse ale heruvimilor era șekina, slava Domnului, o lumină constantă. Era acolo tot timpul, zi și nopte. El umbla în lumina Dumnezeului celui viu. Amin.

Fie că erau nori, fie că ploua, fie că tuna, fie că venea vreo armată, pentru el nu conta. El era ocrotit; el era în slava șekina, locuia în prezența lui Dumnezeu. Aleluia! Credeți că eu sunt un rostogolitor sfânt? Poate sunt.

Dă-mi voie să-ți spun ceva, frate: dacă e nevoie să fii un rostogolitor sfânt ca să locuiești în slava șekina, lăsați-mă pe mine să rămân cu Dumnezeu în slava șekina și numiți-mă cum vreți. Amin. Asta-i tare pentru un baptist, nu-i așa frate? Dar aceasta este predicare adevărată. Eu știu că acesta este adevărul. Amin. Predicarea nu este foarte bună, dar adevărul este același. Amin.

Veniți înăuntru. Lăsați lumea să urle. Predicatorul să dea greș, toate celelalte să eșueze, acest lucru nu vă va opri pe voi. Rămâneți acolo. Voi locuiți lângă vasul cu mană de unde puteți mânca oridecâte ori vă e foame. Nu trebuie să vă îngrijorați că se va întâmpla cutare sau cutare lucru, voi locuiți în slava șekina, acea lumină minunată de culoarea chihlimbarului, care se găsește sub aripile ntrepătrunse ale heruvimilor de acolo. 
Și el umbla în lumina aceea. Era tot timpul lumină.

Și un bărbat sau o femeie care locuiește în sfânta sfintelor cu Dumnezeu, trăiește în harul și puterea și învierea lui Hristos zi și noapte, tot timpul. Amin. Vreți să locuiți acolo? Acela este locul! De acolo nici măcar nu auziți lumea de afară. Oh, perdelele s-au tras. Cineva spune: „Știi ceva? D-na Jones a făcut cutare lucru”. Voi nici măcar nu auziți. „Știi, pastorul a făcut…”. „Eu nici măcar nu-mi plec urechea la asta. Ce a făcut pastorul, e treaba lui. Ce a făcut d-na Jones, e treaba ei, dar ce fac eu mă privește pe mine și pe Hristos. Aleluia! Eu trăiesc veșnic în prezența Lui binecuvântată”.