Vorbirile lui Dumnezeu și loviturile sorții – de Ewald Frank

Stimați ascultători, și astăzi vă salut călduros pe toți, în Numele scump al Domnului!

În mod deosebit, ne gândim la toți frații și surorile din țările est europene. Propovăduirea Cuvântului lui Dumnezeu nu are nimic de-a face cu politica. Indiferent de forma de stat și guvernare, oferta harului lui Dumnezeu rămâne valabilă pentru toți.

În ceasul cercetării, fiecare om se întreabă în adâncul inimii sale despre adevăratul sens al vieții. Toți oamenii au trăiri care îi aduc într-o stare de cugetare. Este scris că: „Dumnezeu vorbește însă, când într-un fel, când într-altul, dar omul nu ia seama” (Iov 33:14). Dumnezeu vorbește într-un fel sau altul, pentru a aduce oamenii de pe calea pierzării, pe calea vieții. Întotdeauna există lucruri în viața personală, în familie, sau societate prin care suntem împinși să ne reculegem. Indiferent pe ce parte a lumii trăim, sau ce convingere lumească avem, Dumnezeu vorbește cu toți, astfel încât, nimeni nu va avea vreo scuză în fața judecății, în ziua de apoi. Așa cum este scris: „El vorbește prin vise, prin vedenii de noapte, când oamenii sunt cufundați într-un somn adânc, când dorm în patul lor. Atunci El le dă înștiințări și le întipărește învățăturile Lui, ca să abată pe om de la rău și să-l ferească de mândrie” (Iov 33:15-17). Acest Cuvânt este valabil pentru toți, în toate timpurile. Domnul nu vrea moartea păcătosului, ci să se pocăiască și să trăiască. Fiecare om trebuie să ajungă la o astfel de pocăință, dacă vrea să scape de nimicirea veșnică.

Domnul vorbește cu noi, cu inima noastră, în multe feluri. El ne deschide urechea și ne îndeamnă să părăsim calea largă, ca să intrăm pe poarta cea strâmtă, ca să pășim pe calea vieții care conduce în slavă.

„… ca să-i păzească sufletul de groapă și viața de loviturile sabiei. Și prin durere este mustrat omul în culcușul lui” (Iov 33:18-19a). De obicei, oamenii se gândesc la Dumnezeu numai atunci când sunt loviți de o lovitură a soartei, atunci când îi lovește boala și încep durerile și deznădejdea le caracterizează viața. Deodată, unul sau altul aude de boala lui incurabilă, iar doctorul nu are curajul să se pronunțe. Dar, cancerul s-a răspândit deja la mulți oameni și îi așteaptă o moarte dureroasă. Deși niciodată nu au crezut în Dumnezeu și nu au întrebat de El și de Cuvântul Său, atunci, oamenii vin și întreabă: „De ce a permis Dumnezeu acest lucru?” Fiecare lovitură a soartei ne pune pe gânduri. Indiferent dacă năvălește o criză peste țara noastră sau peste propria noastră viață, tocmai atunci, în asemenea perioade ne aducem aminte de Dumnezeu, căci este scris: „Cheamă-Mă în ziua necazului, și Eu te voi izbăvi, iar tu Mă vei proslăvi!” Domnul Însuși vorbește ca Înger al legământului, ca Mijlocitor, care S-a îndurat de păcătos și zice: „Izbăvește-l, ca să nu se coboare în groapă; am găsit un preț de răscumpărare pentru el!” (Iov 33:24). Domnul a plătit prețul răscumpărării și El ne-a izbăvit de nenorocire, încoronându-ne cu har și cu îndurare. Răscumpărarea este un cadou al harului lui Dumnezeu, dar cine este prea mândru ca să primească această ofertă a dragostei divine și cine se consideră nevrednic de viața veșnică, acela nu-L va putea învinui pe Dumnezeu atunci când El va fi osândit ca păcătos. Pentru păcătos este valabilă făgăduința: „Se roagă lui Dumnezeu și Dumnezeu îi este binevoitor, îl lasă să-I vadă fața cu bucurie și-i dă înapoi nevinovăția” (Iov 33:26).

Prin Isus Hristos, noi am primit neprihănirea valabilă la Dumnezeu și am fost transpuși înapoi în părtășie cu Creatorul și Răscumpărătorul nostru, așa cum au fost primii oameni, înainte de căderea în păcat. În disperarea sufletului nostru, noi ne-am rugat lui Dumnezeu, iar El ne-a primit cu îndurare, iertându-ne toată vina și păcatele noastre. Ni S-a permis ca să-I vedem fața cu bucurie după Cuvântul Domnului de pe muntele fericirilor: „Ferice de cei cu inima curată, căci ei vor vedea pe Dumnezeu!”

„Dumnezeu mi-a izbăvit sufletul ca să nu intre în groapă și viața mea vede lumina!”  În mijlocul întunericului, ni s-a arătat lumina slavei lui Dumnezeu pe fața lui Isus Hristos. Dumnezeu este preocupat de fiecare în parte și din acest motiv, El vorbește diferit cu noi, în felurite împrejurări. „Iată, acestea le face Dumnezeu, de două ori, de trei ori, omului, ca să-l ridice din groapă, ca să-l lumineze cu lumina celor vii” (Iov 33:29-30).

Dar, deoarece credința vine din predică, Domnul Isus i-a însărcinat pe ucenicii Săi să propovăduiască Evanghelia Lui și a dat făgăduința că îi va primi pe toți cei care cred în El. Domnul nu obligă pe nimeni să Îl urmeze. Este scris: „Căci toți au păcătuit și sunt lipsiți de slava lui Dumnezeu. Fiindcă Dumnezeu a închis pe toți oamenii în neascultare, ca să aibă îndurare de toți, în Hristos Isus”. Încă din acel timp, Pavel a scris romanilor: „Dar nu toți au ascultat de Evanghelie”. Dar eu întreb: „Oare n-au auzit predica?” Ba da, căci glasul lor a răsunat pe întreg pământul și cuvintele lor au ajuns până la marginile pământului. Evanghelia este propovăduită în fiecare limbă și națiune și toți au auzit de Isus Hristos, Salvatorul și Mântuitorul lumii. Iar acum, este de datoria fiecăruia să urmeze pe deplin Cuvântul Său. Grăbește-te și salvează-ți sufletul!

În primul rând, trebuie să recunoaștem că noi suntem fără Dumnezeu și fără nădejde în această lume și că Dumnezeul cel veșnic se întâlnește cu noi doar în Isus Hristos și ne dă nădejdea vieții veșnice. Hristos este centrul descoperirii divine. Fără El, orice cunoștință și învățătură este fără valoare. Cei mai mulți oameni acceptă și primesc atunci când se vorbește de Dumnezeu, dar în clipa când Isus Hristos este inclus în conversație sau în predică, atunci pentru iudei este o pricină de poticnire și pentru neamuri, o nebunie. De ce? El este piatra de poticnire de care se lovesc și se clatină oamenii. Astfel, rămân de rușine din cauza necredinței lor. Dar, cui îi este dăruit harul lui Dumnezeu de a crede în Isus Hristos, acela este întărit în sufletul, duhul și trupul său. Aceluia i se descoperă Atotputernicul Dumnezeu ca Răscumpărător și Vindecător, iar el poate lăuda harul lui Dumnezeu.

Stimați ascultători, dragi frați și surori în Domnul, fie ca Duhul Sfânt să reușească să ni-L proslăvească din nou pe Hristos cel răstignit și înviat! El trebuie să fie centrul fiecărei predici, rugăciuni și al fiecărui cântec, al oricărei conversații. El trebuie să devină centrul întregii noastre existențe. Cine nu recunoaște că Isus Hristos este Însuși Dumnezeu descoperit în trup, va avea greutăți ca să se încreadă în El din toată inima. Obiectul credinței noastre nu poate fi nimeni altul decât Însuși Dumnezeu. De aceea, cine crede în Isus Hristos, crede în Dumnezeu Însuși, care a devenit om, pentru a ne împăca cu Sine. Aici nu este vorba de o dispută teologică, ci despre credința în Sfânta Scriptură, care ne-a fost dată o dată pentru totdeauna.

În creștinismul primar, Dumnezeirea lui Isus Hristos nu a fost niciodată o problemă controversată; ci numai după ce oamenii au pierdut descoperirea Duhului Sfânt, au început să se certe asupra a cine este Isus Hristos. Dar, cu toate acestea, prin Duhul Sfânt, adevărații credincioși recunosc și astăzi că Iehova al Vechiului Testament este Isus Hristos al Noului Testament. El este Cuvântul, Cel care vorbește și Cel care se manifestă. El este Eliberator și Salvator.

Teologia omenească „s-a îngijit” ca să se piardă credința adevărată în Dumnezeul cel viu, care în Noul Testament ni S-a descoperit ca Tată, Fiu și Duh Sfânt. S-a încercat ca diferitele descoperiri ale lui Dumnezeu să se aducă în legătură unele cu altele, în loc ca să fie văzut același Dumnezeu care se descoperă în lucrare și care împlinește planul Său de mântuire. Fie ca Domnul să dăruiască tuturor această credință vie, prin har, ca să nu mai avem lucrurile doar la nivel mental, ci să credem din toată inima!

Domnul Însuși ne-a vorbit și ne-a izbăvit sufletul ca să nu intre în groapă. El ne-a încununat cu milă și cu îndurare și ne-a pus pe calea vieții, care duce la țintă.

Noi vrem să depunem toate eforturile în pregătirea noastră, ca să fim gata la revenirea Domnului Isus. Deoarece revenirea Lui poate avea loc în orice clipă, noi trebuie să fim gata tot timpul.

Dorim să ne rugăm.

Doamne, și în acest ceas ai vorbit cu noi prin glasul Cuvântului Tău. Iar noi Îți mulțumim din toată inima pentru salvarea sufletului nostru. Binecuvântează pe toți ascultătorii și descoperă-Te lor ca fiind Cel atotputernic. Salvează-i pe păcătoși, vindecă bolnavii și condu-ne pe toți la țintă. Îți mulțumesc, în Numele lui Isus. Amin.

NOTĂ: puteți asculta predica dând click pe următorul LINK.

Distribuie această postare.