Vindecarea bolnavilor (I) – de Ewald Frank

Stimați ascultători, vă salut călduros, în Numele scump al lui Isus Hristos! 

În predica de astăzi doresc să mă refer la Filipeni 1:6 și versetele 9 și 10. Aici, Pavel scrie: „Sunt încredințat că Acela care a început în voi această bună lucrare, o va isprăvi până în ziua lui Isus Hristos… Și mă rog ca dragostea voastră să crească tot mai mult în cunoștință și orice pricepere, ca să deosebiți lucrurile alese, pentru ca să fiți curați și să nu vă poticniți până în ziua venirii lui Hristos”. În aceste versete se face referire la ziua lui Isus Hristos; este ziua revenirii lui Isus Hristos, atunci când El va reveni pentru a-i lua Acasă pe ai Săi, în comparație cu ziua Domnului, care va arde ca un cuptor. Pavel a fost preocupat și rugăciunea lui pentru credincioși a fost ca lucrarea începută în ei să ajungă la desăvârșire până în ziua lui Isus Hristos.

Ca un adevărat om al lui Dumnezeu, Pavel nu doar că a predicat, ci a făcut slujba preoțească, prin faptul că i-a adus pe cei deveniți credincioși înaintea tronului de har al lui Dumnezeu. Preocuparea lui a fost să înfățișeze înaintea Domnului o Biserică înzestrată cu roade și cu daruri duhovnicești.

Cu cât timpul dura mai mult, dragostea credincioșilor trebuia să crească; de asemenea, cunoștința și priceperea, pentru a deosebi lucrurile alese. Toți credincioșii au nevoie de aceste lucruri în viața lor personală, în umblarea lor cu Dumnezeu. Noi nu putem generaliza ceea ce se potrivește doar unei singure persoane. Domnul dorește să conducă și să îndrume pe fiecare după credința lui.

Există lucruri pe care noi, ca și copii ai lui Dumnezeu le avem în comun; și există călăuziri pe care fiecare le trăiește în mod diferit. Atunci când ne gândim la mântuire, este scris că este voia lui Dumnezeu ca toți oamenii să fie mântuiți și să vină la cunoștința adevărului (1 Timotei 2:4). Toate binecuvântările pe care ni le-a făgăduit Dumnezeu în Cuvântul Său le avem în comun. Dar fiecare experiență necesară mântuirii trebuie trăită de fiecare persoană, individual. Cu toții trebuie să experimentăm pocăința, nașterea din nou, botezul în apă și botezul cu Duh Sfânt. Așa cum suntem născuți în viața naturală printr-o zămislire firească, așa suntem născuți duhovnicește printr-o zămislire duhovnicească. Numai atunci când putem spune că am fost născuți din nou, avem dreptul să-L numim pe Dumnezeu „Tatăl nostru”.

Dar, în viața credincioșilor există situații care diferă una de cealaltă. Unul ajunge într-o situație, altul într-alta. Toți își cunosc propriile slăbiciuni și știu cu ce trebuie să vină, într-un mod deosebit, înaintea feței lui Dumnezeu. Dacă vrem să facem voia lui Dumnezeu în viețile noastre, mai întâi trebuie să cercetăm voia lui Dumnezeu pentru a avea siguranța credinței. Dar nu este suficient să citim un anumit verset din Scriptură și apoi să ne referim la noi.

De exemplu, să luăm tema: „Vindecarea bolnavilor”. Pentru aceasta, deschidem Biblia și vom găsi o serie de răspunsuri și diferite posibilități. Pentru a rămâne într-un echilibru divin, noi trebuie să fim foarte atenți cu părerile noastre. Există oameni cu o gândire extremă, care cred că un credincios nu are voie să se îmbolnăvească deloc. Dar atunci ce facem cu cuvintele Domnului nostru Isus Hristos, care spune în Matei 25: „Am fost bolnav și ați venit să Mă vedeți…”? Mai departe, în acest context, El spune: „Oridecâteori ați făcut aceste lucruri unuia din acești foarte neânsemnați frați ai Mei, Mie mi le-ați făcut”.

Apoi, există credincioși care sunt de părere că nu au voie să meargă la medic și convingerea lor o impun altora. Dacă cineva are această încredințare pentru sine, atunci nu ne mai rămâne nimic altceva de făcut decât să-i dorim binecuvântarea lui Dumnezeu. Dar se poate întâmpla să ducem oamenii într-un necaz interior, atunci când le impunem convingerea noastră. Eu mă gândesc la cazul în care un bărbat, cu fiul lui, care era olog, a venit la fratele Branham, pentru rugăciune. Domnul i-a dat fratelui Branham o viziune în care i s-a arătat un medic de la țară, la care trebuia să meargă tatăl cu fiul lui. El urma să suporte o operație și i s-a spus: „AȘA VORBEȘTE DOMNUL: «De azi în opt zile fiul tău va merge la școală.»” Acest lucru a fost absolut imposibil la oameni. Și există credincioși care acum s-ar putea opune, zicând: „De ce Dumnezeu a permis mai întâi operația și doar după aceea a dăruit vindecarea, în loc s-o facă fără intervenție chirurgicală?”. Poate că nu vom înțelege întotdeauna căile lui Dumnezeu pe pământ. Important este ca fiecare să primească un răspuns din Cuvântul lui Dumnezeu, prin Duhul lui Dumnezeu. Numai cu o asemenea siguranță lucrată de Dumnezeu, va primi fiecare, personal, credința necesară, astfel încât Cuvântul lui Dumnezeu să fie confirmat.

O altă posibilitate de vindecare a bolnavilor o găsim în Marcu 16. Oamenii vin sub răsunetul propovăduirii Evangheliei și credința care este necesară pentru vindecare este influențată de predica puternică, astfel încât, fără o rugăciune lungă, mâinile sunt puse peste bolnavi, în Numele lui Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu și ei își primesc vindecarea. În cea mai mare parte, acest lucru are loc cu oameni nou veniți. Pentru cei care sunt deja credincioși, se aplică cuvântul din Iacov 5. Ei să cheme bătrânii bisericii, care se roagă cu credință pentru ei, ungându-i cu untdelemn.

Dar, de asemenea, citim că Pavel îi scrie lui Timotei că ar trebui să bea câte puțin vin, din pricina stomacului său slab.

Noi am putea continua cu exemplele biblice, care sunt atât de diferite unele de altele, dar prin fiecare din ele, Numele Domnului urma să fie proslăvit și bolnavii să fie ajutați.

Orbului, i-a uns ochii cu tină și a trebuit să meargă să se spele în scăldătoarea Siloamului (Ioan 9:7). Sutașului, i-a zis: „«Du-te și facă-ți-se după credința ta.» Și robul lui s-a tămăduit chiar în ceasul acela”. (Matei 8:13). Femeii care s-a atins de colțul hainei Sale, i-a zis: „Credința ta te-a tămăduit!” (Marcu 5:34). Toate cazurile pe care le găsim în Biblie sunt diferite. Prin urmare, este imposibil să se facă o rețetă pentru vindecarea prin credință.

Mai întâi, trebuie să știm că vindecarea aparține de lucrarea de răscumpărare. Pe cât de sigur sufletul nostru a fost răscumpărat prin răstignirea și moartea lui Isus Hristos, pe atât de sigur, trupul nostru a fost vindecat. Ambele le găsim în aceeași legătură, fie că citim în Isaia 53, sau în Psalmul 103 sau în alte versete biblice. De asemenea, vedem aceasta confirmată în întreaga Biserică Noutestamentară și în slujba lui Isus Hristos, care este un exemplu direct pentru noi.

În primul rând, trebuie să recunoaștem că vindecarea ne este dăruită prin har de la Dumnezeu, prin Isus Hristos. În al doilea rând, trebuie să primim siguranța credinței prin cunoștință divină – ceea ce dorește să facă Dumnezeu acum, în fiecare caz în parte. Astfel, Domnul vorbește fiecărui ascultător, prin Cuvântul Său.

Atunci când Pavel intervine pentru credincioși și Îl roagă ca ei să fie înzestrați cu toată cunoștința și orice pricepere, ca să deosebească lucrurile alese, atunci aceasta este o rugăciune pe care trebuie s-o aducem înaintea feței lui Dumnezeu, unul pentru celălalt și pentru noi înșine. Nimeni nu are voie să condamne pe celălalt dacă nivelul lui de credință este diferit. Important este ca Domnul sî-Și confirme Cuvântul și să-Și proslăvească Numele, prin vindecarea fiecăruia.

Personal, eu am fost un martor ocular al unor vindecări minunate pe care oamenii le-au trăit cu o atitudine corectă, în care Duhul lui Dumnezeu a putut lucra prin propovăduirea credinței biblice. În orice caz, noi trebuie să avem atitudinea corectă față de Dumnezeu, față de Cuvântul Lui, față de felul cum cerem, în cazul acesta, vindecare prin credință, fiind convinși că Domnul Dumnezeu nu-Și poate tăgădui Cuvântul, ci fiecare făgăduință pe care El a dat-o trebuie să se împlinească. Credința noastră nu este o nădejde incertă, ci o încredere absolută și o siguranță divină că, tocmai acum, Domnul Își poate confirma Cuvântul cu noi.

Fiecăruia să-i devină clar cum vrea să-l vindece Dumnezeu și că acum o poate primi prin credință!

Să ne rugăm:

Tată ceresc, Tu cunoști necazurile copiilor Tăi! Acum Tu îi vezi pe toți cei care ascultă această emisiune radio. Doamne, Te rog din toată inima, fii aproape de ei prin prezența Ta! Dăruiește-le siguranța credinței prin Duhul Sfânt, pentru ca ei să primească răscumpărarea, eliberarea și vindecarea, prin credință! Dovedește-te ca fiind Același ieri, azi și în veci! Îți mulțumesc pentru aceasta, în Numele lui Isus! Amin.


Notă: puteți asculta această predică în format audio, dând clic AICI

Distribuie această postare.