Vasul de aur cu mană din Locul Preasfânt – de Ewald Frank

Stimați ascultători, vă salut călduros pe toți, în Numele scump Isus!

Citim împreună Marcu 6:34-37a: „Când a ieșit din corabie, Isus a văzut mult norod; și I S-a făcut milă de ei, pentru că erau ca niște oi care n-aveau păstor; și a început să-i învețe multe lucruri. Fiindcă ziua era pe sfârșite, ucenicii s-au apropiat de El și I-au zis: «Locul acesta este pustiu și ziua este pe sfârșite. Dă-le drumul să se ducă în cătunele și satele de primprejur, ca să-și cumpere pâine, fiindcă n-au ce mânca.» «Dați-le voi să mănânce!», le-a răspuns Isus”. Toți adevărații robi ai lui Dumnezeu, chemați de Domnul pentru a predica Cuvântul Lui, au însărcinarea de a hrăni poporul lui Dumnezeu. Atunci, Isus a văzut mult norod. El îi vede și astăzi risipiți în același fel, ca niște oi fără păstor. Oamenii merg de la o biserică la alta, de la o adunare la alta pentru a-și astâmpăra foamea duhovnicească, fără a primi hrana duhovnicească care le satură sufletul. Domnul Isus, a fost atunci și este și astăzi cuprins de o milă profundă atunci când Se uită la oamenii risipiți ca niște oi, fără un adevărat păstor care să-i conducă pe pășuni verzi și la apă proaspătă. Atunci, El a învățat multe, iar astăzi face același lucru.

Ucenicii au vrut să dea drumul poporului, dar Învățătorul le-a zis: „Dați-le voi să mănânce!” Hrana poate fi împărțită numai de cel care a primit-o. În Psalmul 104:27-28 citim: „Toate aceste viețuitoare Te așteaptă, ca să le dai hrana la vreme. Le-o dai Tu, ele o primesc; Îți deschizi Tu mâna, ele se satură de bunătățile Tale”. Când cei cinci mii au fost hrăniți, toți s-au săturat și au ridicat douăsprezece coșuri cu ce a mai rămas. Așa spune Scriptura: au fost doisprezece apostoli care au împărțit și au rămas douăsprezece coșuri pline. Aceasta indică înspre faptul că, după fiecare hrănire a poporului, robii însărcinați de Domnul tot mai au un coș plin pentru a împărți din nou. Acest lucru s-a dovedit de repetate ori în cursul istoriei Bisericii. Hrana a fost împărțită mereu și după împărțire a mai rămas, pentru ca adevărurile biblice noi să fie împărțite.

Important este ca oamenii să se strângă și să înțeleagă ce a pregătit Domnul pentru ei. În Psalmul 111:1b,c-6a este scris: „Voi lăuda pe Domnul din toată inima mea, în tovărășia oamenilor fără prihană și în adunare. Mari sunt lucrările Domnului, cercetate de toți cei ce le iubesc. Strălucire și măreție este lucrarea Lui și dreptatea Lui ține în veci. El a lăsat o aducere aminte a minunilor Lui, Domnul este îndurător și milostiv. El a dat hrană celor ce se tem de El; El Își aduce pururea aminte de legământul Lui. El a arătat poporului Său puterea lucrărilor Lui”. Deja în Vechiul Testament, Dumnezeu a hrănit zilnic poporul Său cu hrană proaspătă din cer. El ne arată că nu-i neglijează și nu-i părăsește pe ai Săi. Pavel scrie în 1 Corinteni 10 că toți au mâncat aceeași hrană duhovnicească și toți au băut din aceeași Stâncă duhovnicească. Totuși, cei mai mulți dintre ei nu au fost plăcuți lui Dumnezeu pentru că nu au recunoscut căile Lui și nu s-au lăsat mustrați de către Duhul Lui, ci și-au împietrit inimile. Este absolut necesar să primim din inimă fiecare învățătură a Cuvântului lui Dumnezeu și s-o credem, fără să ne împietrim. Foarte des se poate observa printre copiii lui Dumnezeu că ei cred doar ceea ce înțeleg rațional, fără ca să fie pregătiți să primească prin credință cuvintele învățăturii și descoperirii divine a planului de mântuire.

Domnul Dumnezeu S-a descoperit de fiecare dată poporului Său într-un mod supranatural și a vorbit cu ei într-un mod supranatural. În Noul Testament, în Evrei 9 ni se spune că un vas de aur cu mană a fost păstrat în Locul Preasfânt. Aceasta dă mărturie și ne spune de unde vine mana, de fapt. Mana nu este în curtea de afară și nici în Locul Sfânt, ci în Locul Preasfânt; și este pregătită pentru aceia care au văzut perdeaua ruptă, privind prin credință la tronul harului. Ei pășesc sinceri, cu îndrăzneală, având un cuget curat pentru a primi hrana divină a Cuvântului Său, la timpul potrivit. Așa a fost folosit fratele Branham de Dumnezeu, ca să expună hrana duhovnicească pentru timpul acesta, făgăduințele și prorociile scrise în Cuvântul lui Dumnezeu, în lumina descoperirii divine. Toți ar trebui să înțelegem că nu este vorba de lapte duhovnicesc pentru cei care tocmai au devenit credincioși.

Slujba unui evanghelist este să conducă oameni la Hristos și să le arate primii pași ai credinței. Însă, slujba unui proroc este de a învăța cele mai adânci taine ale Cuvântului lui Dumnezeu, în Adunarea Dumnezeului Atotputernic și de a prezenta hrana tare a Cuvântului descoperit.

Acum noi trebuie să ne decidem unde dorim să fie starea noastră duhovnicească. Dacă ne mulțumim cu predici evanghelistice, atunci este un semn că ne-am oprit în „papucii de copii” și nu simțim nevoia să mâncăm hrana tare, care duce la desăvârșire.

De multe ori am fost întrebat de ce Dumnezeu nu Și-a făcut de cunoscut tainele Cuvântului și voii Sale prin alți evangheliști renumiți. În zilele apostolilor, Pavel a fost cel care a putut spune: „care n-a fost făcută cunoscut fiilor oamenilor în celelalte veacuri, în felul cum a fost descoperită acum sfinților apostoli și proroci ai lui Hristos, prin Duhul”. Fiecare slujbă din Adunarea Domnului își are locul ei și trebuie încadrată biblic. Atunci când este vorba de istoria mântuirii, atunci este însărcinarea unui proroc de a aduce poporului lui Dumnezeu descoperirea Cuvântului, ca hrană duhovnicească.

Ca și atunci când Domnul Isus a umblat pe pământ și astăzi Lui Îi este milă de poporul lui Dumnezeu. El simte o compasiune profundă cu toți și dorește să le dea hrana duhovnicească. El spune robilor Săi: „Lăsați poporul să șadă pe pământ!” Iar însărcinarea Lui încă mai este valabilă: „Dați-le voi să mănânce!” Este inadmisibil ca poporul lui Dumnezeu să fie trimis acasă, înfometat. Masa din Casa lui Dumnezeu este bogată și pregătită, iar noi ne putem hrăni cu preparatele gustoase ale Dumnezeului nostru, bucurându-ne în Domnul. Suntem recunoscători pentru învățăturile biblice începătoare, căci fără un început nu există o creștere. Dar acum trebuie să ajungem la desăvârșire, la maturitate în Hristos și să primim cuvintele puternice ale descoperirii divine. Indiferent dacă este vorba de descoperirea celor șapte peceți sau alte taine ale lui Dumnezeu, toate au fost făcute de cunoscut și au fost puse pe masa lui Dumnezeu în Adunarea Domnului. Sfeșnicul de aur cu șapte brațe emană lumina divină, pentru ca în acest timp să vedem pâinile divine puse înainte și să mâncăm din ele.

Acum, din nou: nu este vorba de a ne adresa numai păcătoșilor care se pocăiesc și ajung la credința în Domnul Isus Hristos, ci să ajungem la toți adevărații copii ai lui Dumnezeu, care în acest timp sunt pregătiți să meargă tot drumul cu Dumnezeu și să creadă întregul Cuvânt al lui Dumnezeu pentru a ajunge desăvârșiți, fiind gata în ziua lui Isus Hristos.

Am primit nenumărate scrisori de la oameni care au fost conduși adânc în adevărurile biblice, prin predicile fratelui Branham traduse în limba germană. Fie ca și această predică să atragă atenția tuturor la faptul că Domnul Isus nu le dă drumul alor Săi să plece, ci El poruncește robilor Săi: „Dați-le voi să mănânce!”

Stimați ascultători, chiar acolo unde vă aflați acum puteți să vă așezați la picioarele lui Isus, căci El a pregătit hrana alor Săi în acest timp, a binecuvântat pâinea și a servit-o, pentru ca noi s-o putem împărți!

Să ne rugăm:

Tată ceresc, pâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi! Vorbește Tu Însuți într-un mod deosebit cu toți care au auzit Cuvântul Tău acum! Arată-le în fața ochilor că venirea Ta, o, Doamne, este foarte aproape și că noi trebuie să ajungem la desăvârșire în Tine! Salvează-i pe cei pierduți, vindecă bolnavii, mângâie-i pe cei deznădăjduiți, descoperă-Te fiecăruia și ascultă rugăciunile lor, în Numele lui Isus! Amin.


Distribuie această postare.