Suveranitatea adunării locale – de Ewald Frank

FIECARE BISERICĂ LOCALĂ ESTE SUVERANĂ!

… Acolo unde nu pot să ajung eu, ajunge Cuvântul lui Dumnezeu prin intermediul internetului. Credeţi că Cuvântul lui Dumnezeu va împlini scopul pentru care a fost trimis! Aici nu este vorba despre fratele Branham sau fratele Frank: este vorba despre Cuvântul lui Dumnezeu, despre chemarea noastră afară şi pregătirea noastră, este vorba despre ascultarea noastră, credinţa noastră conform Scripturii şi să-L urmăm pe Domnul nostru, astfel încât să ia naştere unitatea între cei credincioşi. Dar mai întâi între fraţii slujitori.   

Vă rog pe toţi fraţii slujitori: nu mai vorbiţi de rău unii despre alţii! Vorbiţi unii cu alţii! Nu vorbiţi unii despre ceilalţi. Faceţi aşa cum este scris în Scriptură: „Primiţi-vă unii pe alţii cum v-a primit şi pe voi Hristos, spre slava lui Dumnezeu”. Şi respectaţi fiecare dar pe care l-a dat Dumnezeu fiecăruia. 

Eu n-am voie să mă ocup de bisericile locale, pentru că Domnul mi-a spus cu glas audibil: „Slujitorul Meu, să nu înfiinţezi biserici locale! Să nu publici o carte de cântări, pentru că aceasta este semnul unei denominaţii”. Acestea au fost ultimele cuvinte pe care mi le-a spus Domnul în 2 aprilie 1962. 

Tuturor fraţilor din bisericile locale le spun: dacă v-a binecuvântat Dumnezeu şi dacă există o biserică locală, atunci slujiţi Domnului în unitatea în Duhul. Spun tuturor fraţilor slujitori ceva foarte important: dacă mergeţi în altă biserică locală, doar predicaţi Cuvântul şi nu vă amestecaţi în treburile bisericii locale respective. Fiecare biserică locală este suverană. Nu este permis ca cineva străin să se amestece în treburile bisericii locale respective. Eu spun aceasta pentru că este necesar să ajungem la unitatea în Duhul. Fie că este biserica din Palermo, sau din alt oraş, fiecare biserică locală este suverană. Aceasta trebuie s-o respectăm cu toţii. 

Există ordinea lui Dumnezeu şi pe aceasta trebuie s-o respectăm în primul rând noi, fraţii slujitori. Aceasta trebuie să se manifeste mai întâi în bisericile locale

Roma, duminică, 9 octombrie 2011


NU VĂ AMESTECAŢI ÎN ADUNĂRILE LOCALE!

Un frate: Dacă am înţeles, încă o dată, corect, ceea ce s-a spus de-a lungul timpului, fiecare slujitor trebuie să-şi exercite slujba sa sau însărcinarea în cadrul comunităţii locale, unde trebuie pus în aplicare Matei 24.45 – să se împlinească – şi anume, să se împartă hrana în mod ordonat.

Fratele Frank: Da! Aceasta este, de fapt, slujba directă! Ceea ce ne-a dat Domnul prin slujba fratelui Branham, să fie dat mai departe, în mod ordonat, la toţi fraţii slujitori…

 […] Fraţilor, fiţi un singur gând, mulţumiţi Domnului unul pentru altul, fiecare în biserica lui locală, nu vă amestecaţi în adunările locale, ci ajutaţi-vă unul pe altul când este necaz. Fiţi fraţi unii cu alţii, toţi la acelaşi nivel, nu unul mai înalt şi altul mai jos, ci fiţi toţi egali şi apoi Dumnezeu vă va binecuvânta.

Întâlnire Krefeld, 2010 


FRAŢII SUNT OBLIGAŢI DE DUMNEZEU SĂ ŢINĂ ÎMPREUNĂ POPORUL LUI DUMNEZEU ÎN FIECARE LOCALITATE

[…] Apoi, îmi amintesc, de asemenea, de ultima parte din porunca care mi-a fost dată: „Să nu înființezi biserici locale!” Eu nu pot şi n-am voie să înființez nicio biserică locală. Dar toţi fraţii din toate localităţile, sunt obligaţi de Dumnezeu și chemaţi să ţină împreună poporul lui Dumnezeu astfel ca Domnul să-Şi adune poporul Lui pretutindeni, ca Biserica Lui, fie pe plan local, fie pe plan universal, să fie zidită pe temelia apostolilor şi prorocilor, unde Isus Hristos Însuşi este Piatra de colţ.

Krefeld, duminică noiembrie 2011


MĂDULARELE UNEI COMUNITĂŢI NU TREBUIE SĂ-ŞI PUNĂ ÎNCREDEREA ÎNTR-UN EVANGHELIST ITINERANT

[…] mădularele unei comunităţi nu trebuie să-şi pună încrederea într-un evanghelist itinerant, ci trebuie să acorde încrederea lor bătrânilor Bisericii locale care sunt mereu dispuşi să se roage pentru bolnavi. Trebuie făcut un apel ca fiecare copil al lui Dumnezeu să recitească cu atenţie şi în rugăciune fiecare pasaj biblic care vorbeşte despre acest subiect, astfel încât noi să putem experimenta din nou în Biserica Dumnezeului Celui viu rezultatele binecuvântate după care suspinăm de atâta timp.

Circulara august 1972 – rânduirea bătrânilor


BISERICA LOCALĂ TREBUIE SĂ AIBĂ ÎNCREDERE ÎN BĂTRÂNI

[Un frate: „Aş vrea să întreb ceva… Dacă se poate face o rugăciune pentru vindecare, pentru mine. Sunt grav bolnav”]. 

Nu! Nu! Bătrânii bisericii sunt aici să se roage pentru bolnavi. Slujba mea este o slujbă de învăţătură. Eu trebuie să rămân în lucrurile la care m-a chemat Domnul. Biblia spune: „Este vreunul printre voi bolnav? Să cheme pe bătrânii Bisericii” (Iacov 5:14) – nu un slujitor dintr-o altă ţară, ci pe bătrânii bisericii. Cei din biserica locală trebuie să aibă încredere în bătrâni. Este foarte important! Şi dacă cei din biserică nu au încredere în cei ce predică, asta nu este bine

Deci, eu nu fac acest lucru. O fac în adunările evanghelistice. Când avem adunări evanghelistice mă rog pentru bolnavi. Dar aceasta este Marcu 16, iar aici, unde sunt credincioşi, se potriveşte Iacov 5. Fiecare la locul lui! 

Chizătău 7 septembrie 1990 – sfaturi pentru fraţii slujitori

Distribuie această postare.