CUPRINS:
- Un mesaj de actualitate din însărcinarea lui Dumnezeu
- Ce se întâmplă în timpul nostru?
- O relatare a unui martor ocular
- Recunoașteți ziua și mesajul ei!
- Rămas bun călătoriilor misionare lunare
- Timpul semnelor – Semnele timpului
Îi salut pe toți credincioșii, pe toți frații și surorile din toată lumea cu Cuvântul din 2 Pet. 3:9:
„Domnul nu întârzie în împlinirea făgăduinței Lui, cum cred unii; ci are o îndelungă răbdare pentru voi și dorește ca niciunul să nu piară, ci toți să vină la pocăință”.
Iar făgăduința este aceasta: „Și după ce Mă voi duce și vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce și vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, să fiți și voi” (Ioan 14:3).
Suntem profund recunoscători lui Dumnezeu pentru scumpul și sfântul Său Cuvânt, pentru Vechiul și Noul Testament, pentru evanghelii, epistolele apostolilor și cartea Apocalipsei. Fiecare temă biblică a fost tratată cu cea mai mare claritate.
Preocuparea principală a tuturor credincioșilor biblici a fost și este tema referitoare la a doua venire a lui Hristos. În prezent aceasta este în legătură directă cu ultimul mesaj trimis pentru chemarea afară, separarea și pregătirea Bisericii lui Isus Hristos pentru ziua slăvită a revenirii DOMNULUI nostru.
În 2 Pet. 3:14 citim: „De aceea, preaiubiților, fiindcă așteptați aceste lucruri, siliți-vă să fiți găsiți înaintea Lui fără prihană, fără vină și în pace”.
Apostolii au fost călăuziți să dea credincioșilor îndrumări speciale pe tema revenirii DOMNULUI nostru. Ioan a scris în 1 Ioan 2:28: „Și acum, copilașilor, rămâneți în El, pentru ca, atunci când Se va arăta El, să avem îndrăzneală și, la venirea Lui, să nu rămânem de rușine și depărtați de El”. Este copleșitor să constatăm greutatea pe care a pus-o Duhul lui Dumnezeu pe inimile apostolilor cu privire la importanța pregătirii pentru acea zi slăvită și cum i-a mișcat s-o aștearnă în scris. Acest lucru ni se aplică îndeosebi nouă: ca să trăim cu adevărat pregătirea noastră, întrucât știm bine că am ajuns chiar în vremea de dinaintea revenirii lui Isus Hristos.
Cuvintele pe care apostolul Pavel le-a scris tovarășului său de slujbă Timotei, îmi sunt adresate astăzi în mod special mie, dar și tuturor fraților de pe întreg pământul care predică Cuvântul descoperit cu credincioșie și dau mai departe hrana duhovnicească: „Să păzești porunca, fără prihană și fără vină, până la arătarea Domnului nostru Isus Hristos…” (Împlinește însărcinarea astfel încât să rămâi fără pată și fără reproș până la arătarea Domnului nostru, Isus Hristos – lb. germană) (1 Tim. 6:14). Acum, înaintea revenirii DOMNULUI, vestirea trebuie să fie în întregime biblică. Este vorba de predicarea ireproșabilă a Cuvântului Sfânt al lui Dumnezeu.
În versetul 15 apostolul a scris cu privire la revenirea DOMNULUI, „Care va fi făcută la vremea ei de fericitul și singurul Stăpânitor, Împăratul împăraților și Domnul domnilor”.
Dumnezeu a rânduit totul dinainte: întregul plan de mântuire, ce urma să aibă loc la prima venire a lui Hristos și ceea ce are loc acum, înaintea celei de a doua veniri a lui Hristos. Apostolul a putut scrie: „Care va fi făcută la vremea ei…”.
De aceea este valabil și în timpul nostru faptul că un mesaj va preceda a doua venire a lui Hristos.
În 2 Tim. 2:15 citim: „Caută să te înfățișezi înaintea lui Dumnezeu ca un om încercat, ca un lucrător care n-are de ce să-i fie rușine și care împarte drept Cuvântul adevărului”.
Dumnezeu s-a îngrijit cu adevărat de toate. Și noi Îi suntem recunoscători, da, eu Îi sunt recunoscător pentru acești mulți ani în care am putut vesti Cuvântul lui Dumnezeu fără să prezint vreodată o interpretare de orice fel; cu adevărat, am predicat doar Cuvântul sfânt al lui Dumnezeu.
În mod deosebit sunt recunoscător pentru că în anul 1980 DOMNUL mi-a poruncit: „Robul Meu, scoală-te și citește 2 Timotei 4”. M-am sculat, mi-am luat Biblia și am citit: „Te rog fierbinte, înaintea lui Dumnezeu și înaintea lui Hristos Isus, care are să judece viii și morții, și pentru arătarea și Împărăția Sa: propovăduiește Cuvântul, stăruie asupra lui la timp și nelatimp, mustră, ceartă, îndeamnă cu toată blândețea și învățătura.
Căci va veni vremea când oamenii nu vor putea să sufere învățătura sănătoasă; ci îi vor gâdila urechile să audă lucruri plăcute și își vor da învățători după poftele lor. Își vor întoarce urechea de la adevăr și se vor îndrepta spre istorisiri închipuite. Dar tu fii treaz în toate lucrurile, rabdă suferințele, fă lucrul unui evanghelist și împlinește-ți bine slujba”.
De atunci, întregul capitol a avut o însemnătate specială pentru mine. Noi vedem ce avertizare serioasă este scrisă în primele versete. Atunci avertizarea apostolului Pavel s-a îndreptat către Timotei, tovarășul său de slujbă. În anul 1980 Domnul mi-a dat aceste scripturi. Apoi citim ceea ce a spus Pavel cu referire la slujba sa, lucru adevărat și astăzi pentru că ultimul mesaj este vestit din însărcinarea lui Dumnezeu: „Însă Domnul a stat lângă mine și m-a întărit, pentru ca propovăduirea să fie vestită pe deplin prin mine și s-o audă toate Neamurile. Și am fost izbăvit din gura leului” (2 Tim. 4:17).
Aici avem ceva deosebit. Pavel era încredințat că prin vestirea lui a fost prezentat tot ceea ce a hotărât Dumnezeu în planul Lui de mântuire și de aceea DOMNUL l-a întărit. Nu a spus-o din îngâmfare; nu era părerea lui personală. Aceasta era însărcinarea lui Dumnezeu! Și puterea dată lui nu era omenească, ci era lucrarea Duhului Sfânt.
Pavel a scris despre revenirea lui Isus Hristos în mod deosebit în 1 Cor. 15, 1 Tes. 4 și în alte versete. Apoi citim în Tit 1:3: „Ci și-a descoperit Cuvântul la vremea Lui, prin propovăduirea care mi-a fost încredințată, după porunca lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru”.
Noi am citit că revenirea DOMNULUI va avea loc la vremea hotărâtă, iar aici scrie că El Și-a descoperit Cuvântul la vremea hotărâtă. Ambele lucruri au loc în timpul nostru: vestirea mesajului Cuvântului descoperit și revenirea DOMNULUI la vremea hotărâtă.
Lăudat și slăvit să fie DOMNUL nostru! El a descoperit prorocului Său, William Branham, Cuvântul rânduit pentru această perioadă de timp; la fel cum a putut apostolul Pavel să mărturisească la vremea respectivă despre însărcinarea care i-a fost dată.
Au fost chemări divine în Vechiul și Noul Testament și toți, fie că a fost Noe, Moise, Ilie, Ioan Botezătorul sau Pavel sau oricare a mai fost, ei toți au avut o însărcinare divină pe care au și îndeplinit-o.
Noul Testament începe cu arătarea lui Ioan Botezătorul la vremea hotărâtă, și anume în timpul când se împlinea prorocia biblică referitoare la prima venire a lui Hristos (Mat. 3). Ioan Botezătorul a avut o însărcinare divină. El a fost un om trimis de Dumnezeu cu o chemare directă și a pregătit calea pentru DOMNUL, așa cum fusese anunțat în Isa. 40:3 și Mal. 3:1 din Vechiul Testament. El s-a putut referi la Cuvânt, pe care l-a și luat ca temelie pentru mărturia sa.
În Evanghelia lui Ioan, în primul capitol, el a fost întrebat: „«Tu cine ești?» El a mărturisit și n-a tăgăduit: a mărturisit că nu este el Hristosul. Și ei l-au întrebat: «Dar cine ești? Ești Ilie?» Și el a zis: «Nu sunt!» «Ești prorocul?» Și el a răspuns: «Nu!» Atunci i-au zis: «Dar cine ești? Ca să dăm un răspuns celor ce ne-au trimis. Ce zici tu despre tine însuți?»” (vers. 19-22). Și apoi el dă răspunsul în ver. 23. Acolo el s-a referit la Cuvântul din Isa. 40:3: „Un glas strigă: «Pregătiți în pustiu calea Domnului, neteziți în locurile uscate un drum pentru Dumnezeul nostru!»”.
Prin slujba lui a fost gătit un popor, pregătit pentru DOMNUL: „El va întoarce pe mulți din fiii lui Israel la Domnul Dumnezeul lor. Va merge înaintea lui Dumnezeu, în duhul și puterea lui Ilie, ca să întoarcă inimile părinților la copii și pe cei neascultători la umblarea în înțelepciunea celor neprihăniți, ca să gătească Domnului un norod bine pregătit pentru El.” (Luca 1:16-17).
