Samson și Biserica (II) – predică de Ewald Frank

Stimați ascultători, vă salut călduros pe toți în Numele scump al Domnului. Eu sunt sigur că predica de duminica trecută v-a mers tuturor la inimă.

Și astăzi doresc să vorbesc despre Samson și Biserică, căci este un exemplu potrivit pentru puterea lui Dumnezeu care a fost în lucrare la început, care apoi s-a pierdut și care, la sfârșit, a fost descoperită din nou.

Acum noi stăm înaintea împlinirii ultimelor făgăduințe biblice, până la schimbarea și răpirea Bisericii Mirese a lui Isus Hristos.

Așa cum zalele unui lanț sunt legate una de alta și compun un întreg, așa împlinește Dumnezeu planul Său de mântuire prin faptul că El împlinește toate făgăduințele care sunt legate una de alta, până când în final noi putem striga: „Moarte, unde îți este boldul? Locuința morților, unde îți este biruința? Dar mulțumire să-I fie adusă lui Dumnezeu care ne dă biruința prin Domnul nostru Isus Hristos” (1 Corinteni 15:55-56). La sfârșitul alergării noastre și noi vom putea spune că din toate făgăduințele pe care le rostise prin robul Său Moise, niciuna n-a rămas neîmplinită (1 Împărați 8:56). Adevărații copii ai lui Dumnezeu au fost întotdeauna copii ai făgăduinței.

Toți care au parte de împlinirea planului de mântuire al lui Dumnezeu recunosc ceea ce face Domnul în timpul lor. Când a apărut Ioan Botezătorul, copiii adevărați ai lui Dumnezeu s-au adunat pentru a-l asculta. Când a apărut Domnul Isus, s-a întâmplat același lucru. Când au apărut apostolii, s-a repetat același lucru. Și în cele șapte perioade de timp ale Bisericii noutestamentare a fost așa. În clipa când a fost propovăduit un mesaj divin, Duhul Sfânt i-a călăuzit pe toți adevărații copii ai lui Dumnezeu ca să dăruiască acestui mesaj toată atenția lor.

Acum, noi trăim la sfârșitul timpului de sfârșit. Iar Bisericii i-a mers ca lui Samson. Ea și-a pierdut puterea, iar filistenii și-au sărbătorit victoria asupra lui Samson și au zis: „Dumnezeul nostru l-a dat în mâinile noastre!” Biserica neputincioasă din acest timp nu mai slujește slavei lui Dumnezeu, ci a devenit de batjocura vrăjmașilor Evangheliei.

Când Samson a fost adus la această sărbătoare, el a trebuit să le cânte și să le joace. Apoi, el l-a rugat pe tânărul care îl ținea de mână, spunându-i: „Lasă-mă, încă o dată ca să mă pot atinge de stâlpii pe care se reazămă casa!” Samson știa că Dumnezeu îl va asculta și că el se va răzbuna pe vrăjmașii lui pentru cei doi ochi ai săi. El s-a rugat Domnului cu cuvintele: „Doamne Dumnezeule! Adu-Ți aminte de mine, Te rog; Dumnezeule, dă-mi putere numai de data aceasta!” Nici noi nu mai vrem să fim conduși mai departe ca niște orbi, ci privim în sus la Dumnezeu care este Ajutorul și Puterea noastră. Și noi vrem să îmbrățișăm Stâlpul și Temelia adevărului, care este Biserica Dumnezeului Celui viu (1 Timotei 3:15). Și noi avem făgăduința că Domnul va înnoi puterea noastră ca puterea vulturului, astfel încât să ne putem înălța și zbura fără să obosim.

Învierea lui Isus Hristos nu este doar ceva ce noi sărbătorim, ci este o trăire pe care trebuie s-o avem. Conform Sfintei Scripturi, noi suntem răstigniți, am murit, am fost îngropați împreună cu El și am înviat împreună cu El ca să trăim o viață nouă.

Când Isus Hristos a fost răstignit, Satana a crezut că L-a biruit. Dar noi știm că doar Sfânta Scriptură S-a împlinit. Isus Hristos, Prințul vieții a înghițit boldul morții și a descoperit biruința lui Dumnezeu. Aparenta înfrângere a fost cea mai mare biruință. La fel va fi și cu înfrângerea Bisericii, atunci când în scurt timp va fi descoperită biruința lui Dumnezeu.

În Sfânta Scriptură există multe exemple care dau mărturie că Dumnezeu a ajutat pe poporul Său ca din înfrângeri să aibă mari biruințe. În zilele prorocului Ilie, altarul lui Dumnezeu a fost distrus și preoții lui Baal făceau ce voiau. Dar, dintr-o dată, Duhul Domnului a venit peste prooroc, care a chemat poporul lui Dumnezeu împreună și a reconstruit altarul Domnului, s-a uitat la cer și a zis: „Dumnezeul care va răspunde prin foc să fie adevăratul Dumnezeu!” Și atunci când preoții lui Baal au strigat la Dumnezeul lor, nu a venit niciun răspuns. Dar Ilie a știut că Dumnezeu va răspunde. A privit liniștit la cer și s-a rugat: „Doamne Dumnezeul lui Avraam, Isaac și Israel! Fă să se știe astăzi că Tu ești Dumnezeu în Israel, că eu sunt slujitorul Tău și că toate aceste lucruri le-am făcut după porunca Ta. Ascultă-mă, Doamne, ascultă-mă, pentru ca să cunoască poporul acesta că Tu, Doamne, ești adevăratul Dumnezeu, și să le întorci astfel inima spre bine!” Ilie nu a ajuns mai departe cu rugăciunea lui. Focul a căzut din cer și a mistuit arderea de tot, lemnele, pietrele, pământul și a supt și apa care era în șanț. Întregul popor a căzut cu fața la pământ și a strigat: Domnul este adevăratul Dumnezeu! Apoi, preoții lui Baal au fost înjunghiați.

Samson a fost pregătit să moară dacă Numele Domnului urma să mai fie proslăvit încă o dată și lucrarea lui Dumnezeu pentru care el a fost hotărât urma să fie îndeplinită. Biruința lui Dumnezeu poate fi descoperită numai acolo unde suntem pregătiți să murim. Samson știa exact unde trebuia să se poziționeze, adică între stâlpii pe care se afla toată clădirea, unde erau adunați circa trei mii de bărbați și femei, pentru a se veseli la sărbătoarea lor și pentru a râde de el. Și noi trebuie să știm unde trebuie să ne poziționăm în acest timp. Dumnezeu are indicațiile și planul Său pentru tot. Toate făgăduințele Sale sunt legate de condiții. Noi trebuie să fim pregătiți să-I slujim lui Dumnezeu cu angajamentul vieții noastre, înainte ca în final El să descopere cea mai mare biruință și să ne dea biruința asupra tuturor vrăjmașilor Săi.

Abia ne putem imagina ce s-a petrecut în inima lui Samson. El se gândea la toate minunile pe care le-a făcut Dumnezeu în viața lui în trecut. El a cugetat asupra însărcinării primite de la Dumnezeu. El știa că puterea lui Dumnezeu va întoarce din nou pentru ca făgăduința pe care i-o dăduse Dumnezeu să se împlinească. Nici noi nu ne uităm la starea noastră, care este una mizerabilă și de compătimit. Noi privim în sus la Dumnezeu și ținem tare de Stâlpul și Temelia adevărului și știm că Dumnezeu va interveni, descoperind acum cea mai mare biruință a tuturor timpurilor, așa cum este scris: „Căci Domnul Se va scula, ca la muntele Perațim, și Se va mânia, ca în valea Gabaonului, ca să-Și facă lucrarea, lucrarea Lui ciudată, ca să-Și împlinească lucrul, lucrul Lui nemaiauzit. Acum, nu batjocoriți, ca nu cumva să vi se strângă mai tare legăturile; căci am aflat de la Domnul Dumnezeul oștirilor că nimicirea întregii țări este hotărâtă. Plecați-vă urechea și ascultați glasul meu! Fiți cu luare aminte și ascultați cuvântul meu!” (Isaia 28:21-23)

Dragi frați și surori, ca și la Samson, legătura cu Dumnezeu nu este întreruptă pentru totdeauna. El vorbește cu inimile noastre prin Cuvântul descoperit și ne spune: „Cine are urechi, să asculte ce zice Bisericilor, Duhul.Atunci când Domnul se va ridica, ne vom ridica și noi împreună cu El. Și când El va dărui biruința, noi vom vesti această biruință și vom avea parte de ea. Dumnezeu nu este om, așa cum sunt de părere unii. El Își împlinește lucrarea la timpul hotărât și va duce la încheiere ceea ce a început. La sfârșit, va fi descoperită cea mai puternică biruință a Dumnezeului nostru.

În Cuvântul profetic ne este dată făgăduința că Domnul va restitui totul și că totul va fi readus în starea corectă. În acest context, în prorocul Ioel este scris: „Veți mânca și vă veți sătura, și veți lăuda Numele Domnului Dumnezeului vostru care va face minuni cu voi, și poporul Meu niciodată nu va mai fi de ocară!” În ciuda marii înfrângeri, Samson a fost un fiu al făgăduinței și dedicat lui Dumnezeu. În ciuda marii înfrângeri a Bisericii noutestamentare, făgăduințele lui Dumnezeu rămân valabile pentru ea. Ea este dedicată lui Dumnezeu pentru timp și pentru veșnicie. Domnul a prevăzut și înfrângerea și de aceea, dinainte a făgăduit deja restituirea puterii divine.

Noi știm tot ceea ce a promis Dumnezeu prin gura robilor Săi și ceea ce a făcut prin slujba fratelui Branham. Dar acum noi trebuie să recunoaștem ceea ce va face Dumnezeu în încheiere prin Biserică.

Haideți să ne rugăm:

Tată ceresc, noi suntem un popor dedicat Ție și ne încredem în harul și în îndurarea Ta și ne încredem în împlinirea făgăduințelor Tale. Noi am eșuat și am fost infideli, dar Tu ai rămas credincios, căci Tu nu Te poți tăgădui. Tu vei desăvârși lucrarea Ta cu Biserica Ta și prin Biserica Ta. Eu Îți mulțumesc pentru aceasta, în Numele lui Isus. Amin.

Notă: puteți asculta mesajul audio dând click pe următorul LINK.

Distribuie această postare.