Samson și Biserica (I) – predică de Ewald Frank

Stimați ascultători, dragi frați și surori, vă salut călduros în Numele scump al Domnului.

Adunările de Paște au fost o binecuvântare mare pentru mulți. În noi toți este o dorință profundă de a trăi din nou puterea învierii lui Isus Hristos. Pavel exprimă această dorință cu aceste cuvinte: ,,Și să-L cunosc pe El și puterea învierii Lui, și părtășia suferințelor Lui, și să mă fac asemenea cu moartea Lui; ca să ajung cu orice chip, dacă voi putea, la învierea din morți” (Filipeni 3:10-11). În acest context, Pavel se gândește la prima înviere, de care vor avea parte toți biruitorii.

Hristos, cu puterea învierii Lui trebuie să se descopere în noi, înainte ca trupurile noastre muritoare să fie aduse la viață. Dar, mai întâi, trebuie să fim asemenea cu moartea Lui, pentru ca aceeași putere care L-a înviat din morți pe El, să ne dea și nouă viață. Fiecare trăire pe care o avem cu Dumnezeu, are la bază o făgăduință. Toate făgăduințele pe care noi le găsim în Cuvântul lui Dumnezeu, care se referă la Isus Hristos, și-au găsit împlinirea în El și prin El. În același fel, toate făgăduințele pentru Biserică își găsesc împlinirea în și prin Biserică. Cerul și pământul vor trece, dar Cuvântul lui Dumnezeu rămâne în veac.

Cu toate că în inima credincioșilor este o dorință profundă după descoperirea Dumnezeului Celui viu, se pare că puterea lui Dumnezeu a plecat de la noi, așa cum, odată, a plecat de la Samson. Din istoria lui, noi putem învăța foarte multe și chiar putem prinde curaj nou. Să privim încă o dată la Domnul!

Samson a fost un fiu al făgăduinței. Iar mama lui a fost stearpă. Dar în Judecători 13:3 noi citim: „Îngerul Domnului S-a arătat femeii și i-a zis: «Iată că tu ești stearpă și n-ai copii; dar vei rămâne însărcinată și vei naște un fiu.»” Îngerul Domnului i-a dat mamei lui Samson îndrumări cu privire la ce să facă. Ea nu a avut voie să consume băuturi amețitoare și nici mâncare necurată, iar briciul nu avea voie să treacă peste capul copilului, căci băiatul urma să fie închinat lui Dumnezeu din pântecele mamei lui (Judecători 13:5). Asupra vieții sale, se odihnea o însărcinare divină. El trebuia să facă începutul izbăvirii Israelului din mâna filistenilor.

Isus Hristos a chemat la existență Biserica lui Dumnezeu. Încă de la nașterea ei, ea este dedicată lui Dumnezeu și Domnul vrea să descopere prin ea biruința și eliberarea de toată puterea vrăjmașului.

Mama lui Samson a povestit bărbatului ei că un om al lui Dumnezeu a venit la ea și i-a zis că ea va naște un fiu. Atunci, Manoah a făcut Domnului următoarea rugăciune: „Doamne, Te rog, să mai vină o dată la noi omul lui Dumnezeu pe care L-ai trimis și să ne învețe ce să facem pentru copilul care se va naște!” (Judecători 13:8). Rugăciunea lui a fost ascultată și Îngerul Domnului a confirmat făgăduința.

Oriunde există o făgăduință divină, putem să ne sprijinim pe ea și putem păși bucuroși în rugăciune înaintea feței lui Dumnezeu, căci Dumnezeu este legat de Cuvântul Său.

Samson a experimentat cele mai mari biruințe ale manifestării puterii Dumnezeului Celui viu atunci când el umbla pe căile Domnului și Duhul lui Dumnezeu era asupra lui. În capitolul 14:6 noi citim: „Duhul Domnului a venit peste Samson; și, fără să aibă ceva în mână, Samson a sfâșiat pe leu cum se sfășie un ied”. Un leu tânăr a venit răcnind spre el, dar el l-a apucat și l-a sfâșiat. Fără Dumnezeu, leul l-ar fi sfâșiat pe Samson. Dar pentru că el a fost dedicat Domnului încă din pântecele mamei sale, pentru un scop anume, Dumnezeu a fost cu el.

La început, Biserica noutestamentară a trăit biruințe puternice. Isus a spus: „Totul este cu putință celui ce crede”. Biserica era dedicată lui Dumnezeu, puterea Duhului Sfânt a fost descoperită, dar apoi ei i-a mers ca și lui Samson. Ea s-a așezat în poala unei curve și a săvârșit curvie spirituală. Mai întâi, părea că Duhul lui Dumnezeu nu plecase, căci ici și colo se mai întâmplau unele lucruri. Dar apoi, vrăjmașul i-a copleșit și i-a orbit. Samson s-a putut uita în urmă la toate semnele și minunile care s-au întâmplat prin puterea lui Dumnezeu în viața lui. Noi ne aducem aminte că el a luat o falcă de măgar și a ucis o mie de filisteni cu ea. Apoi, el a aruncat falca de măgar și s-a rugat fierbinte lui Dumnezeu, deoarece îi era sete. Domnul i-a ascultat rugăciunea și Dumnezeu a despicat crăpătura stâncii și a ieșit apă din ea. Atunci când Duhul lui Dumnezeu se odihnea supra lui, peste tot aveau loc semne și minuni. Dar apoi, în viața lui a venit ziua tristă când a divulgat taina puterii sale. Vrăjmașii au devenit stăpânii lui. I-au scos ochii afară și îl umileau. Același Samson stătea acolo, dar fără să vadă și fără ca puterea lui Dumnezeu să poată fi descoperită prin el. Acum, el avea timp să cugete la viața lui și să-și aducă aminte de tot ceea ce a făcut Dumnezeu prin har. Cândva, l-au închis în Gaza, dar el, pe la miezul nopții a apucat porțile cetății cu cei doi stâlpi, le-a scos împreună cu zăvorul și le-a dus pe vârful muntelui din fața Hebronului. Iar acum, el se afla în temnița din Gaza și trebuia să învârtă râșnița.

Poate că, în timpul acesta, noi nu putem face diferența majoră dintre creștinismul primar și biserica de azi, pentru că de atunci a trecut o perioadă îndelungată. Dar Sfânta Scriptură nu este o carte veche, ci este mereu vie și prezentă deoarece de fiecare dată ne este descoperită de către Duhul Sfânt.

Ne gândim la un Petru, care umbla pe străzile Ierusalimului și atunci când umbra lui cădea peste bolnavi, ei erau vindecați. Ne gândim la un Pavel, ale cărui batiste cu transpirație erau puse peste bolnavi și ei deveneau sănătoși. Dar chiar și cei stăpâniți de duhuri rele erau eliberați.

Ce tablou contradictoriu oferă biserica de azi! Nu are Dumnezeu dreptate atunci când ne zice: „și nu știi că ești ticălos, nenorocit, sărac, orb și gol”?! Samson se afla într-o asemenea situație după ce Duhul Domnului îl părăsise. Dar pentru că el a fost un fiu al făgăduinței și un dedicat al lui Dumnezeu, în cel mai întunecat ceas al vieții s-a recules la Dumnezeul lui și s-a rugat Domnului cu aceste cuvinte: „Doamne Dumnezeule! Adu-Ți aminte de mine, Te rog; Dumnezeule, dă-mi putere încă o dată!”

Dragi frați și surori, stimați prieteni, noi nu ne mai putem înșela prea mult timp pe noi înșine sau pe alții. Nu ar trebui să ne recunoaștem propria stare și să strigăm la Dumnezeu din adâncul inimii noastre și să zicem: „O, Doamne Dumnezeul meu! Adu-Ți aminte de Biserica Ta! Gândește-Te la propriul Tău popor și dă-ne încă o dată aceeași putere pe care Tu ai manifestat-o în ziua Cincizecimii, căci și noi suntem copii ai făgăduinței oameni care au primit prin credință Cuvântul făgăduit pentru acest timp!”?! Câtă vreme să mai hulească cei răi? Câtă vreme să mai batjocorească și să întrebe: „Unde este Dumnezeul vostru?”

În predicile fratelui Branham noi am auzit clar și am trăit în adunările lui că Dumnezeu este Același și astăzi. El stă de partea Cuvântului Său, împlinește făgăduințele Sale și dă biruință tuturor acelora care vin la El.

În acest timp, noi nu ne aducem aminte doar de ceea ce s-a întâmplat la început în Biserica primară. Noi ne gândim și la ceea ce s-a întânmplat în generația noastră prin vestirea împuternicită a fratelui Branham. El a fost un bărbat în a cărui viață s-au împlinit prorociile biblice. El a fost dedicat lui Dumnezeu, dar a spus că aceeași putere care este descoperită prin slujba mesagerului trebuie să fie descoperită în Biserica care a primit Cuvântul descoperit pentru acest timp. Biserica lui Isus Hristos nu este compusă doar dintr-o singură persoană, ci din multe mădulare care, împreună, alcătuiesc o unitate sub călăuzirea Duhului Sfânt. Aceasta are loc în acest timp. Dar, pentru că ne apropiem tot mai mult de sfârșit, devine din ce în ce mai puternică dorința ca Dumnezeu să descopere încă o dată aceeași putere pe care a descoperit-o și la început. Noi avem făgăduința restituirii tuturor lucrurilor pe care le-a vorbit prin gura tuturor robilor și prorocilor Lui. Noi nu îl lăsăm pe Dumnezeu, decât dacă ne binecuvântează și, cu binecuvântarea Lui, ne răsare Soarele neprihănirii cu vindecarea sub aripile Lui.

Dorim să ne rugăm.

Tată ceresc, Te rog din toată inima în Numele lui Isus, pentru toți cei ce au auzit acum Cuvântul Tău. Fii aproape de ei. Fie ca ei să înțeleagă că sunt niște copii ai făgăduinței divine în acest timp. O, Dumnezeule, noi suntem un popor dedicat Ție. Credem Cuvântul Tău și știm că Tu vei împlini fiecare făgăduință atunci când ceasul împlinirii va sosi. Îți mulțumim pentru aceasta, în Numele lui Isus. Amin.

Notă: puteți asculta mesajul audio dând click pe următorul LINK.

Distribuie această postare.