Rugăciunea de Mare Preot a lui Isus – partea a III-a – predică de Ewald Frank

Stimați ascultători, și astăzi doresc să-i salut călduros pe toți, în Numele scump și sfânt al lui Isus.

Pentru mine este un mare privilegiu să fiu în legătură cu voi toți prin aceste predici la radio în fiecare duminică dimineața și să privim împreună la Cuvântul lui Dumnezeu. Din numeroasele scrisori, vedem că Domnul este în mod puternic în lucrare și se dovedește acelora care Îl caută cu o inimă sinceră, iar lor li se descoperă ca fiind Cel viu.

Astăzi, dorim să vorbim din nou despre Ioan 17. Aici, Domnul Isus spune: Pentru ei Mă rog. Nu Mă rog pentru lume, ci pentru aceia pe care Mi i-ai dat Tu; pentru că sunt ai Tăi:- tot ce este al Meu este al Tău, și ce este al Tău este al Meu – și Eu sunt proslăvit în ei(Ioan 17:9-10). La începutul acestui capitol, Domnul Isus S-a rugat: Proslăvește pe Fiul Tău, ca și Fiul Tău să Te proslăvească pe Tine”. Aici, El vine și spune: „…și Eu sunt proslăvit în ei”. Aceeași slavă a lui Dumnezeu care a fost asupra Fiului lui Dumnezeu, se coboară asupra tuturor fiilor și fiicelor lui Dumnezeu. Așa cum Dumnezeu a fost în Hristos și S-a descoperit prin El, așa Hristos este în Biserică și se descoperă prin ea.

Ca Fiu al lui Dumnezeu, Domnul Isus a spus: „Nu pot face nimic de la mine însumi, decât ceea ce Îmi arată Tatăl”. Și noi trebuie să ajungem în starea aceasta. Nu sunt lucrările noastre, nu sunt faptele noastre, ci este lucrarea lui Dumnezeu în noi și prin noi, astfel încât nici un om să nu se poată lăuda înaintea Domnului.

Apoi, Domnul Isus zice mai departe, în versetul 11: Eu nu mai sunt în lume, dar ei sunt în lume și Eu vin la Tine. Sfinte Tată, pazește, în Numele Tău, pe aceia pe care Mi i-ai dat, pentru ca ei să fie una, cum suntem și Noi”. Domnul Isus nu S-a rugat pentru necredincioși, nici pentru lume, ci pentru credincioșii care au devenit proprietatea Lui, pentru cei în care El a fost proslăvit. Ei sunt cei care ajung la unitatea deplină.

El spune mai departe, în versetele 14-15: Le-am dat Cuvântul Tău; și lumea i-a urât, pentru că ei nu sunt din lume, după cum Eu nu sunt din lume. Nu Te rog să-i iei din lume, ci să-i păzești de cel rău”. Domnul Isus a rămas în această lume până când lucrarea Lui a fost desăvârșită, până când planul divin de mântuire a fost împlinit prin El. Așa și Biserica lui Isus Hristos, rămâne în această lume până când tot planul de mântuire a lui Dumnezeu se împlinește cu ea și prin ea.

Domnul face o deosebire clară între cei care îi aparțin Lui și cei care nu-i aparțin, între credincioși și necredincioși, între lumină și întuneric. El zice mai departe: „Ei nu sunt din lume, după cum nici Eu nu sunt din lume. Sfințește-i prin adevărul Tău: Cuvântul Tău este adevărul. Cum M-ai trimis Tu pe Mine în lume, așa i-am trimis și Eu pe ei în lume”. Și acest verset are o importanță mare. Dumnezeu, nu numai că L-a trimis pe Hristos, Dumnezeu a fost în Hristos. EL vorbea și lucra prin El. Cel care îl recunoștea pe El într-un mod corect, îl vedea pe Dumnezeu. În același fel, cei trimiși de Domnul, îl reprezintă pe El, prin faptul că El vorbește și lucrează prin ei, astfel încât, prin toate acestea, Hristos să se poată descoperi în Biserică.

Domnul zice mai departe în versetul 20:Și Mă rog nu numai pentru ei, ci și pentru cei ce vor crede în Mine prin cuvântul lor”. Acest verset ni se adresează nouă, căci Domnul nu S-a gândit doar la cei care au devenit credincioși în creștinismul primar, ci S-a gândit la noi toți care în decursul timpului de har, prin vestirea Evangheliei lui Isus Hristos și prin propovăduirea Cuvântului lui Dumnezeu vom ajunge la credința în El. Pentru noi este valabil și următorul verset: „Mă rog ca toți să fie una, cum Tu, Tată, ești în Mine, și Eu în Tine; ca și ei să fie una în Noi, pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis(Ioan 17:21). Cei care L-au recunoscut pe singurul Dumnezeu adevărat și au primit viața veșnică, cei cărora le-a fost descoperit Numele Tatălui, care păzesc Cuvântul lui Dumnezeu, care nu aparțin de această lume, ci sunt o proprietate a lui Isus Hristos, au primit făgăduința că vor ajunge la această unitate divină cu Hristos și unii cu alții, așa cum Tatăl era una cu Fiul. Acestor credincioși adevărați, Domnul Isus le spune: Eu le-am dat slava pe care Mi-ai dat-o Tu, pentru ca ei să fie una, cum și Noi suntem una – Eu în ei, și Tu în Mine – pentru ca ei să fie în chip desăvârșit una”. Aici este taina unitații divine a Bisericii lui Isus Hristos. Nu este o uniune cu un caracter ecumenic, astfel încât să aibă loc o unificare pe bază religioasă în Consiliul Mondial al Bisericilor, așa cum sunt Națiunile Unite pe plan politic. Biserica lui Isus Hristos este cu totul altceva față de ceea ce fac oamenii. Noi putem crede ceea ce a spus Domnul Isus și anume că El a pregătit pentru adevărații credincioși aceeași slavă pe care și El a primit-o, pentru ca ei să fie una. Descrierea directă a acestei unități desăvârșite, o găsim pur și simplu exprimată în aceste cuvinte: Eu în ei, și Tu în Mine”. Așadar, Dumnezeu în Hristos și Hristos în Biserică.

Dacă cu aceasta mergem la Coloseni 1, acolo citim despre Hristos: „în care avem răscumpărarea, prin sângele Lui, iertarea păcatelor. El este chipul Dumnezeului celui nevăzut, Cel întâi născut din toată zidirea. Pentru că prin El au fost făcute toate lucrurile care sunt în ceruri și pe pământ, cele văzute și cele nevăzute: fie scaune de domnii, fie dregătorii, fie domnii, fie stăpâniri. Toate au fost făcute prin El și pentru El. El este mai înainte de toate lucrurile, și toate se țin prin El. El este Capul trupului, al Bisericii. El este Începutul, Cel întâi născut dintre cei morți, pentru ca în toate lucrurile să aibă întâietatea”. Numai acolo unde Isus Hristos primește primul loc și unde poate lucra prin Cuvântul și prin Duhul Său în mijlocul poporului, pentru a se descoperi prin ei, acolo va avea loc această unitate desăvârșită.

Apoi, în Ioan 17:24 El se roagă:Tată, vreau ca acolo unde sunt Eu, să fie împreună cu Mine și aceia pe care Mi i-ai dat Tu, ca să vadă slava Mea, slavă pe care Mi-ai dat-o Tu; fiindcă Tu M-ai iubit înainte de întemeierea lumii.Dragostea lui Dumnezeu a fost îndreptată spre noi înainte de întemeierea lumii. În această dragoste, Dumnezeu a găsit și a alcătuit în Hristos planul de răscumpărare. Conform Efeseni 1, în dragostea Lui, noi am fost aleși după buna plăcere a voii Sale înainte de întemeierea lumii ca să fim copii ai lui Dumnezeu. Această dragoste a lui Dumnezeu a S-a descoperit în Isus Hristos pentru noi, fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât a dat pe Fiul Său născut ca jertfă de ispășire, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică. Domnul Isus S-a rugat pentru aceștia, pentru ca ei să fie în alavă, acolo unde este și El.

Stimați ascultători, dragi frați și surori, înainte ca Mântuitorul să fie luat în slavă, El a dat făgăduința: Eu Mă duc să vă pregătesc un loc. Și după ce Mă voi duce și vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce și vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, să fiți și voi”  (Ioan 14:2b-3). Acum noi trăim la sfârșitul timpului de har. Noi o vedem prin semnele timpului și o recunoaștem prin împlinirea făgăduințelor lui Dumnezeu. Noi putem striga omenirii: „Isus Hristos vine în curând! Pregătiți-vă să-L întâmpinați!” Este o trezire puternică, un strigăt care răsună prin toate țările. Iar cine are o ureche, acela să asculte ce are de spus Domnul alor Săi în acest timp.

La încheiere, Domnul mai zice o dată: Eu le-am făcut cunoscut Numele Tău și li-l voi mai face cunoscut, pentru ca dragostea cu care M-ai iubit Tu să fie în ei, și Eu să fiu în ei (Ioan 17:26). Și acest cuvânt S-a împlinit în decursul timpului de har; nu doar în creștinismul primar, ci și în toată perioada acest Nume a lui Dumnezeu a fost făcut de cunoscut tuturor acelora care au venit la Hristos. Dragostea lui Dumnezeu care L-a umplut pe Isus Hristos și care L-a împins să-Și dea viața ca jertfă de ispășire, este acum în noi și noi putem spune ca Pavel: „dragostea lui Dumnezeu ne constrânge” (trad. germană-n.tr.). Este aceeași dragoste divină care trebuie să se descopere între ai Săi. „Eu în ei, și Tu în Mine – pentru ca ei să fie în chip desăvârșit una”.

Fie ca Dumnezeu să dăruiască har, astfel încât credincioșilor să le fie deschiși ochii cu privire la unitatea lui Dumnezeu și unitatea Bisericii lui Isus Hristos. Numai cine recunoaște unitatea lui Dumnezeu conform Sfintei Scripturi, va avea posibilitatea să trăiască unitatea Bisericii lui Isus Hristos; căci atât de sigur cum Dumnezeu a fost în Hristos, atât de sigur Hristos este în Biserică. Fără El nu există o unitate divină.

Vă rog, haideți să ne rugăm.

Tată ceresc, binecuvântează-i pe toți cei care au auzit Cuvântul Tău acum și fii aproape de ei. Fie ca aceste predici să nu fi fost în zadar. Tu să vorbești multor mii și să te descoperi lor, căci venirea Ta este aproape, Doamne. Binecuvântarea Ta să fie cu toți, în Numele lui Isus. Amin.

Notă: puteți asculta predica înregistrată dân click pe următorul LINK

Distribuie această postare.