Rolul soției în căsnicie – de William Branham

Aceste citate au fost luate din mesajele predicate de fratele William Branham. Se recomandă să le studiaţi în contextul lor.

Satana a făcut de la început din voi, surorilor, o ţintă. El ştie că poate să facă ceva cu voi. El poate să ducă în rătăcire de o mie de ori mai repede o femeie decât pe un bărbat. Eu ştiu că aceasta vă răneşte inima, dar este adevărul. Asta a făcut el în grădina Edenului. Atunci ea era cinstită, sinceră, dar a fost dusă în eroare. Nu Adam a fost înşelat, ci Eva, spune Biblia.

Înfierea IV – 22.05.1960

Cine a pus întrebarea, să citească mai jos şi să vadă: capul femeii este soţul ei. Câţi ştiu aceasta? Şi capul bărbatului este Hristos; de aceea trebuie ca un bărbat să-şi taie părul, din pricina lui Hristos, pentru că în El este şi bărbat şi femeie şi toate. El este şi tată şi mamă, soră, frate, de toate. Dar în bărbat este numai partea masculină. De aceea, el trebuie să-şi taie părul din pricina lui Hristos; dar în femeie este doar partea feminină, astfel ea poate să-şi aibă învelitoarea; pentru că soţul ei este peste ea. El este domnul ei, conducătorul ei; de aceea, ea trebuie să aibă părul lung.

Întrebări şi răspunsuri – 30.08.1964

De ce de fiecare dată când o femeie se căsătoreşte, îşi pune un voal pe faţă? Ea vine la soţul ei, capul ei, exact cum a făcut Rebeca. Şi-a pus un voal pe faţă ca să-l întâlnească pe Isaac. Ea nu mai avea cap; Isaac era capul ei. Iar biserica ar trebui să fie atât de supusă Cuvântul lui Dumnezeu încât Cuvântul să-i învelească faţa. Ea nu are cap. Este în natura femeii să fie supusă bărbatului. Asta s-ar cuveni să facă biserica – să se supună lui Hristos, Cuvântului Său, învăţăturii Sale, principiilor Sale. Ea nu se gândeşte la sine. Ea nu mai are cap. Hristos este Capul ei, nu vreun grup de clerici.

Am vrea să-L vedem pe Isus – 12.07.1962

Nu demult am predicat despre aceasta, că femeile trebuie să fie supuse bărbaţilor lor. Cuvântul „ascultare” a fost şters de mult din ceremonialul cununiei. Ele nu-l mai vor. Ele trăiesc în America şi vă dau de înţeles că ele nu sunt supuse. Dar atât timp cât nu faceţi aceasta, să nici nu vă numiţi creştine, căci nu sunteţi. Eu nu dau nimic pe ceea ce aţi trăit voi, dacă aţi vorbit în limbi… Dacă voi nu sunteţi supuse bărbatului vostru, nu vă aflaţi în voia lui Dumnezeu.

Este viaţa ta vrednică – 30.06.1963

După ce trăiseră împreună aproximativ doi ani (aşa au spus ei), într-o zi, această doamnă tânără i-a spus soţului ei: „Iubitule, eu bănuiesc că îţi este destul de greu ca şi proaspăt devenit creştin. Eu sunt o creştină de când eram o fetiţă. Dar pentru tine, un creştin tânăr, este greu să trebuiască să te împotriveşti tuturor înşelăciunilor şi ispitelor care vin, după ce ai păcătuit atât de mult timp!” Şi el a spus: „Da, este o luptă”.

Ea a spus: „Eu vreau ca tu să ţii minte un lucru: dacă duşmanul te supără într-un fel şi tu cazi şi te întorci înapoi în păcat, să nu stai departe de casă. Eu vreau ca tu să vii acasă. Tu vei găsi acasă aceeaşi soţie cu care te-ai căsătorit. Eu te voi ajuta să te rogi şi să te întorci din nou la Dumnezeu. Nu vreau ca tu să stai departe. M-am căsătorit cu tine nu pe baza a ceea ce ai fost, ci pentru că te-am iubit”. Ea a spus: „Indiferent de ceea ce faci, eu încă te mai iubesc. M-am căsătorit cu tine pentru că te iubesc”.

Stând în spărtură – 23.06.1963

Ce este mai plăcut în viaţa unui bărbat decât să vină acasă când este obosit şi istovit după o zi de muncă, să intre în casă şi să fie întâmpinat la uşă de o soţie iubitoare, care să se aşeze o clipă în poala lui şi să-i mângâie fruntea, să-l sărute pe obraz şi să-l îmbrăţişeze spunându-i: „Scumpule, ştiu că eşti obosit, ai lucrat din greu”. Să-l mângâie, iar el să ştie că braţul care este în jurul lui îi aparţine doar lui…

Corinteni – cartea corecturii – 14.04.1957

Lumea caută ceva, astăzi. Când soţioara ta ţi-a spus că va fi iubita şi soţia ta, ea căuta pe cineva care s-o iubească. Şi când tu i-ai promis soţului tău, el căuta pe cineva ca atunci când va veni obosit şi ostenit de la muncă, o soţioară care să-şi pună braţele în jurul lui, să-i mângâie părul şi să-i spună cât de mult îl iubeşte. Neglijarea dragostei produce despărţire în familii.

De El să ascultaţi – 10.03.1957

Dragele mele surori, eu doresc ca voi să arătaţi cât se poate de bine – aşa ar trebui. Şi s-ar cuveni ca atunci când vine soţul tău, să fii cât de plăcută se poate, ca pe vremea când el era iubitul tău. S-ar cuveni să-l întâmpini la uşă – cu un sărut dulce ca în ziua când l-ai sărutat la altar, când l-ai luat de bărbat. Aşa este, eu nu vă învinovăţesc pentru că arătaţi cât puteţi de bine. Eu vreau să fiţi astfel, Dumnezeu o ştie…
Întrebări şi răspunsuri – Evrei partea a III-a – 6.10.1957

Vă puteţi închipui, când veniţi acasă seara obosiţi, epuizaţi? Dacă eşti agricultor, mecanic, predicator, orice ai fi, de-abia aştepţi să vii acasă. Deschizi uşa şi acolo stă o soţioară dulce, care te întâmpină. Ea este aranjată, vine şi te sărută pe obraz, îţi spune: „Tati, eşti obosit”. Se aşează în poala ta, te îmbrăţişează. Parcă nici nu mai eşti obosit.

A doua venire a Domnului – 17.04.1957

Nu demult a venit o doamnă căreia cineva i-a spus că are şapte draci. Altcineva i-a spus că are doar cinci draci şi ea a vrut să ştie unde au dispărut ceilalţi doi. Biata femeie, aproape înnebunise, s-a aşezat în cameră, şi-a scos ciorapii şi şi-a întins picioarele pe scaun. A spus:
– De câteva zile n-am mâncat şi nu voi mai mânca până nu voi afla ce s-a întâmplat cu dracii aceia. Ce sunt ei?
– Nu ştiu, n-am ştiut despre aceasta.
– Un predicator mi-a spus că am şapte draci şi o femeie predicatoare mi-a spus că am doar cinci. Înseamnă că doi dintre ei au plecat undeva.
A stat circa două ore în casă, până când a început să vorbească Dumnezeu şi i-am spus:
– Doamnă, ascultă. Tu vii din St. Louis.
– De unde ştii?
– Soţul tău lucrează în poliţie.
– Aşa este.
– Tu ai fost o menajeră nemaipomenită.
– Aşa este.
– Acum casa ta arată ca o cocină.
– Aşa este.
– Acum este acolo fiica ta, îngrijindu-l pe soţul tău.
– Aşa este. Cine ţi-a spus?
Eu am continuat să vorbesc despre ce văzusem în vedenie.
– Mai întâi ai mers la un doctor.
– Da.
– El ţi-a dat injecţii.
– Da.
– Erau hormoni.
– Da.
– Ai mers într-un loc şi ţi s-a spus că ai draci.
– Pentru că te simţeai ciudat
– Da.
– Te-au trimis în California.
– Da.
– Un bărbat ţi-a spus că ai şapte draci.
– Da.
– Ai mers la o femeie. Ea a spus că ai cinci draci.
– Da.
– Şi ţi s-a spus să vii la mine.
– Da, aşa este, de unde ştii?
– Am spus: „Duhul Sfânt a spus. N-ai avut de fapt niciun drac”.
– Nu?
– Nu. Doamnă, este menopauza, e ceva firesc. Pentru ce crezi că sunt injecţiile cu hormoni?
– Nu ştiu.
– Pentru schimbarea vieţii. Nu e vorba de draci. Este pur şi simplu starea vieţii tale.
Ea a început să se liniştească. Soţia mea prăjea nişte slănină şi ouă. Ea a început să se uite prin casă. Am întrebat: „Ţi-e foame?” La început n-a vrut să mănânce. A spus: „Da”. S-a dus şi a mâncat trei ouă, o bucată mare de pâine prăjită, a băut două ceşti de cafea… Şi era cât se poate de fericită.
– Frate Branham, te vei ruga pentru mine şi vei scoate asta afară?
– Ce să scot afară?
– Lucrul acela.
– Nu este nimic de scos afară.
– Niciodată nu m-am simţit aşa de bine. Ce trebuie să fac?
Am spus: „Mergi acasă, aranjează-ţi casa, fă-i soţului tău o plăcintă mare, frumoasă, cam aşa de groasă. Când vine deseară, ia-l în braţe, sărută-l, aşează-te în poala lui şi spune-i că-l iubeşti şi trăieşte cum se cuvine să trăiască o doamnă”. Asta este… Dar vedeţi voi, să torni ulei, să dai din picioare, să zbieri, nu va folosi la nimic. Adevărul vă eliberează.

Apă din stâncă – 24.02.1955

„Frate Branham, le este permis femeilor să lucreze în public, dacă au un soţ şi copii sănătoşi?” Păi, nu ştiu ce să zic. Dar daţi-mi voie să spun aceasta: eu cred că dacă eram femeie şi soţul meu era sănătos şi avea un serviciu bun, pentru mine ar fi fost o mare plăcere să rămân acasă, să am grijă de copii, să-i cresc şi să-L iubesc pe Domnul. Şi dacă mi-ar mai fi rămas timp după ce spălam vasele şi mai făceam ce mai trebuia prin casă, cred că-mi învăţam copiii cum să-L slujească pe Domnul.
Întrebări şi răspunsuri – 23.08.1964

Nu vă luaţi prospeţimea şi frumuseţea de la Hollywood, luaţi-o din Biblie. Fii o doamnă înaintea lui Dumnezeu, poartă-te ca o doamnă, îmbracă-te ca o doamnă, fii curată. Poartă-te ca o doamnă, nu purta acele …

Întrebări şi răspunsuri Evrei partea a III-a – 6.10.1957

Dar Îngerul acesta a rămas cu biserica aleasă, cu Avraam şi grupul său, a stat cu el şi cu spatele la cort. Iar Sara a fost puţin mai diferită decât unele dintre surorile noastre moderne de astăzi. Voi ştiţi… Nu vă deranjează când – ştiţi voi – bărbaţii încep să vorbească şi femeile intră şi ies şi sunt fără maniere? Şi voi ştiţi că atunci când Dumnezeu a făcut-o pe femeie, El i-a dat duhul feminin ca să fie drăgălaşă şi plăcută aşa cum sunt adevăratele surori creştine. Dar aceste femei în salopetă cu o ţigară în gură, calcă greu, înjură şi cântă „Dumnezeu să binecuvânteze America”. Este o obrăznicie. Dar Sara era o surioară „penticostală” care-şi vedea de treaba ei. Ea era în spate, pregătind masa. Vedeţi?

Eu sunt, nu te teme – 11.06.1962

Dacă este de atribuit vreun merit familiei Branham, atribuiţi-l doamnei Branham. Are 37 de ani, e complet căruntă, ea a stat între mine şi public în toţi aceşti ani. Ea a fost amortizorul de la uşă, pretutindeni. Veneau tot felul de fanatici care spuneau că dacă ei nu „aşa şi-aşa”, atunci… Biata de ea abia o mai scoate la capăt. Sper s-o aduc şi pe ea aici, pentru că sunteţi oameni atât de minunaţi aici în Carolina. Aş dori ca ea să vă cunoască şi voi s-o cunoaşteţi.

Arată-ne pe Tatăl – 22.04.1956

Atunci am continuat şi m-am rugat: ,,Doamne, nu lăsa ca tumoarea să devină malignă. Lasă-l pe doctor să aştepte cu operaţia până la începutul anului. Eu nu o pot vedea în starea aceasta. Doamne, ea nu a vrut să facă ceea ce a făcut în dimineaţa aceea. Doamne, ea nu s-a plâns nici măcar odată că sunt plecat deseori luni de zile la adunări, sau indiferent ce altceva. Niciodată nu a spus un singur cuvânt despre aceasta. Întotdeauna mi-a dus hainele la curăţătorie, mi-a spălat cămăşile şi a pregătit totul ca eu să pot merge la adunări. După aceea ea tot mai întreabă cum poate să-I slujească lui Dumnezeu!” Voi femeilor, prin slujirea bărbatului vostru, slujiţi lui Dumnezeu. Desigur! Când eu mă întorc obosit acasă şi vin oameni de pretutindeni şi eu merg la pescuit sau la vânătoare – multe femei ar face reproşuri în cazul acesta. Dar ce face ea? Ea îmi pregăteşte chiar hainele de vânătoare şi mă lasă să plec. Eu am zis: ,,Doamne, ea nu a vrut aceasta. Ea a trebuit să fie deja operată de trei ori de cezariană. Doamne, eu nu doresc să mai treacă odată prin operaţie”.

Priviţi la Isus – 29.12.1963

Ce răspundere sfântă, ce responsabilitate are o femeie! Acum vedeţi de ce este ea un model pentru biserică, care are aceeaşi responsabilitate ca o femeie, care are o responsabilitate sfântă faţă de maternitatea ei, faţă de virtuţile ei, faţă de bărbatul ei. Biserica are o responsabilitate sfântă faţă de rugăciune, faţă de Cuvânt şi faţă de Hristos, la fel cum femeia are responsabilitatea ei!
Unirea nevăzută a Miresei – 25.11.1965

O femeie care trăieşte cu soţul ei este ca şi o fecioară. Atâta timp cât trăieşte cu acel bărbat, ea nu s-a pângărit. Dar ce este fărădelegea? Neprihănirea stricată. Dacă ea trăieşte cu alt bărbat, este condamnată.

Botezul Duhului Sfânt – 28.09.1958

Observaţi, El poate să o pună de-o parte, dar ea nu poate s-o facă. El a făcut-o şi a dovedit-o în zilele lui Luther, Wesley şi a penticostalilor când s-au împotrivit să devină o parte din El având o legătură duhovnicească pentru a rămâne însărcinată cu cealaltă parte a Cuvântului. Înţelegeţi? Ea s-a împotrivit. Biserica lutherană a refuzat să-I satisfacă dorinţa lui Hristos. Luther a refuzat. Şi lăsaţi-mă să vă spun aceasta (şi-aşa mă veţi numi în toate felurile): aşa este astăzi cu fiecare dintre ele. Ele nu acceptă Cuvântul. Ele Îl refuză pe Hristos! Şi orice femeie care refuză un copil de la bărbatul ei, nu mai are nici un drept să-i fie soţie. Amin.

Căsătorie şi divorţ – 21.02.1965

Voi vă amintiţi de împăratul din Biblie care s-a căsătorit cu Estera, pentru că împărăteasa a refuzat să asculte. El şi-a luat pur şi simplu o altă femeie. Ce s-a întâmplat când ea a refuzat să-l asculte pe împărat şi să apară înaintea lui? Acelaşi lucru este şi cu o femeie care refuză să-i fie nevastă soţului ei.
Căsătorie şi divorţ – 21.02.1965

Dar astăzi este aproape o ruşine să mai vezi o familie numeroasă. Da! Ele mai repede dau o sută de dolari pentru un câine mucos căruia îi oferă dragostea unei mame şi practică metode de contracepţie, decât să aibă copii. Ele zac prin baruri, beau, joacă cărţi şi aleargă toată după amiaza cu maşina soţului. Este o ruşine! Aşa este. Cea mai mare onoare pe care o poate avea o femeie, în afară de a veni la Hristos şi de a-i fi credincioasă soţului ei, este să aibă un copil. Amin.

Despre Isus – 12.06.1955

Şi tu ştii, Lee, când am luat-o de soţie eu nu am avut bani. Îmi economiseam banii într-o cutie de pudră. Şi n-am putut s-o duc în luna de miere, aşa că am dus-o într-o excursie de vânătoare. Am dus-o unde împuşcasem un urs. Şi o ridicam peste buşteni.

Scrisoare audio către Lee Vayle – 05.1964

„Frate Branham, cum ar trebui să-i arăt soţiei mele că îmi pasă cu adevărat de ea şi totuşi să rămân de partea Cuvântului, când mi se pune întrebarea «De ce nu faci ceea ce predici sau crezi?»
Păi dacă soţia are motiv să-ţi spună aceasta, mai bine te-ai corecta. Dar dacă ea o spune din răutate, Biblia a spus: „Dar pentru oricine va supăra pe unul din aceşti micuţi care cred în Mine, ar fi mai de folos să i se atârne de gât o piatră mare de moară şi să fie înecat în adâncul mării”. Poate că nu este cazul acelei soţii. Poate ea este cumsecade. Poate te pune la încercare ca să vadă ce vei face.
Rămâi îndrăgostit de ea şi las-o să-L vadă pe Isus în tine. Fă-o! Pur şi simplu mergi mai departe.
Azi dimineaţă am vorbit despre o femeie care a primit Duhul Sfânt. Era o persoană foarte plăcută. Avea însă o viaţă grea, soţul ei era un alcoolic. Dar ea avea răbdare cu el. El spunea: „Vrei să mergi la biserică, dragă? Da-i drumul! Dar eu mă duc la cârciumă”. […]
Şi pierzând el vremea pe-acolo, într-o seară s-a discutat despre biserică şi creştini. Unul dintre beţivanii de acolo a spus: „Nu mai există creştini. Pe toţi făţarnicii ăştia îi vezi fumând, bând, făcând tot ce facem noi şi se mai numesc creştini. Nu există aşa ceva”. Acest beţiv însă s-a ridicat şi a spus: „Stai puţin. Ştiu eu un creştin”.
– Pe cine?
– Soţia mea.
Vedeţi? Ea fusese sărată. El a văzut asta.
– Pariez că dacă o pui la încercare…
– Nu, ea va rămânea o creştină; o să vă dovedesc. Uite ce facem; mergem acasă şi eu vă arăt dacă este sau nu este creştină. Să mergem acasă, să ne prefacem că suntem beţi criţă.
Au bătut la uşă, s-au prefăcut că se clatină, etc. Ea le-a oferit tuturor scaune şi a încercat să-i facă să se simtă bineveniţi. A spus: „Vă voi pregăti masa”. Ei au spus: „Vrem jambon şi ouă”. Ea le-a pregătit, dar când soţul ei s-a pus la masă, a dat cu farfuria de pământ spunând: „Tu ştii că nu-mi plac ouăle gătite aşa. Haideţi să plecăm, băieţi”.
Ei au ieşit şi s-au aşezat. A ieşit şi ea şi a spus: „Dragule, îmi pare rău, îţi voi pregăti altele”. „Oh, prostii, ştiai că nu-mi plac aşa”. Ei au ieşit şi s-au aşezat şi se făceau că sunt beţi. Şi au auzit-o pe ea cum cânta în şoaptă: „Trebuie ca Isus să poarte crucea singur şi toată lumea să meargă liberă? Este o cruce pentru fiecare şi este o cruce pentru mine. Eu voi purta această cruce până ce moartea mă va elibera”. Un beţiv s-a uitat la celălalt şi a spus: „Ea este cu adevărat o creştină!” Şi femeia aceea l-a condus pe soţul său şi pe ceilalţi, la Hristos, în seara aceea. Vedeţi? De ce? Pentru că a fost prietenoasă.

Întrebări şi răspunsuri – 30.08.1964

„Soţul meu şi cu mine nu vedem la fel adevărurile din Biblie pe care le predici tu. El nu înţelege. Să merg cu el la bisericile acelea, dacă eu nu cred învăţătura lor? Sunt foarte necăjită din cauza asta”.

Da! Dacă eşti soţia lui şi el nu te condamnă, tu nu trebuie să-l condamni, pentru că soţul este sfinţit prin soţie. Şi eu cred că dacă el merge la vreo biserică denominaţională, el doreşte să mergi acolo cu el… Vezi tu, acolo nu este nimic care să-ţi facă rău, pentru că oricum nu vei asculta ce spun ei, pentru că ai spus aici că nu crezi ceea ce predică ei. Aşa că nu-ţi va face rău, dar astfel îi arăţi soţului tău că-l respecţi. Tu i te supui lui şi poate că făcând acest lucru, îl vei câştiga. Dacă ei învaţă şi fac alte lucruri acolo, tu eşti cu mult mai învăţată de-atât; tu vei fi sărată; el va vedea şi va veni la Domnul.
Întrebări şi răspunsuri – 30.08.1964

„O soţie mântuită să-l refuze pe soţul ei dacă este un păcătos?”
Nicidecum! El este soţul tău, procedând aşa nu vei face decât să-l îndepărtezi şi mai mult de Dumnezeu. Eşti căsătorită cu el; el este al tău, iar tu eşti a lui.

Întrebări şi răspunsuri – 23.08.1964

De curând am stat lângă o doamnă pe care soţul urma s-o părăsească şi să se căsătorească cu altă femeie. M-am uitat la ea. Ea a spus: „Eu voi pleca, frate Branham”. I-am spus: „Soră, n-o face”. Ea a spus: „Oh, slujba soţului meu va fi ruinată. Ce pot să fac? Voi pleca la New York şi-mi voi lua un servici”. Am spus: „N-o face; n-o face, soră”. A spus: „Ce pot să fac, frate Branham?” I-am zis: „Mergi la el”. Ea a spus: „Eu am găsit una din fotografiile lui şi am rupt-o”. Eu i-am spus: „Mergi la el, ia-l în braţe şi spune-i: «Iubitule, indiferent ce ai făcut, eu tot te mai iubesc». Asta va rezolva lucrurile. Am avut dreptate.
De ce sunt oamenii atât de zbuciumaţi – 26.07.1956

Oh, eu sunt atât de bucuros să ştiu că prin har, El a pus aceasta în inima mea. Puterea aceea a dragostei biruieşte. Tu-l poţi birui pe soţul tău. Dacă el nu vrea să meargă la biserică şi te ceartă pentru că tu mergi, pur şi simplu roagă-te. Nu încerca să te prefaci. Dacă o faci, nu va merge. Dar dacă tu cu adevărat ai o asemenea dragoste în inima ta pentru sufletul său, el va şti. Nu-ţi face griji. Soţul este sfinţit prin soţia credincioasă, tu nu poţi să te prefaci. Trebuie să fie acolo cu adevărat. Uneori oamenii cred că au credinţă când de fapt n-o au… tu trebuie s-o ai cu adevărat. Eu am văzut puterea aceea care învinge. […] Dar eu vă spun; ceea ce este autentic influenţează. Toţi vor vedea. Nu va trebui să spui prea multe. Dacă-L iubiţi cu adevărat pe Domnul, toţi aceia cu care vei intra în legătură vor vedea lucrul acesta. Voi sunteţi epistole scrise. Sunteţi pecetluiţi. Şi o pecete este aplicată atât pe faţă cât şi pe verso. Oamenii ştiu că eşti creştin. Umbli altfel, trăieşti altfel, te comporţi altfel; eşti altfel, după ce devii creştin.
Dragoste – 26.07.1956