Roada Duhului – de Ewald Frank

Stimați ascultători, vă salut călduros, în Numele scump al Domnului, cu Cuvântul din Galateni 5:22-23a: „Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioșia, blândețea, înfrânarea poftelor”.

În predicile anterioare ne-am ocupat de darurile duhovnicești și de slujbele din Biserica lui Isus Hristos.

Astăzi dorim să vorbim despre roada Duhului, care trebuie să fie găsită în fiecare credincios. În Ioan 15:7-8, Isus a spus: „Dacă rămâneți în Mine, și dacă rămân în voi cuvintele Mele, cereți orice veți vrea și vi se va da. Dacă aduceți multă roadă, prin aceasta Tatăl Meu va fi proslăvit; și voi veți fi astfel ucenicii Mei”. Aici găsim exemplul Viței și mlădițelor. Isus se compară cu vița și pe noi ne compară cu mlădițele. Așa cum mlădițele ies din viță și poartă în ele viața viței și descoperă roada viței, tot așa, viața lui Isus este descoperită în toți copiii lui Dumnezeu, prin roada Duhului Sfânt. Aici nu este vorba de propriile noastre roade, nu este vorba de dragostea noastră, nici de o bucurie pământească, nici de o pace pe care o încheiem noi, nici de o răbdare pe care ne-o însușim, nu este vorba de o facere de bine înșelătoare, calculată de noi, nici de o bunătate și credincioșie care poate fi măsurată cu măsuri pământești, nici de o blândețe și o înfrânare pe care am putea-o face noi. Aici este vorba de roada Duhului, care va primi trecere înaintea lui Dumnezeu.

Dar înainte de a putea purta roada Duhului, trebuie ca Duhul lui Dumnezeu să fi luat locuință în noi.

Darurile duhovnicești sunt daruri din partea lui Dumnezeu. Dar roada Duhului trebuie să crească și să se mărească.

Prima roadă a Duhului este dragostea. În Romani 5:5 citim: „Însă nădejdea aceasta nu înșeală, pentru că dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt, care ne-a fost dat”. Fără turnarea Duhului Sfânt este imposibil să avem dragostea lui Dumnezeu ca roadă a Duhului Sfânt în inima noastră. În Romani 8:35, Pavel scrie: „Cine ne va despărți pe noi de dragostea lui Hristos?” Apoi, el enumeră câteva greutăți, dar după aceea, spune: „Totuși în toate aceste lucruri noi suntem mai mult decât biruitori, prin Acela care ne-a iubit. Căci sunt bine încredințat că nici moartea, nici viața, nici îngerii, nici stăpânirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, nici înălțimea, nici adâncimea, nici o altă făptură, nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este în Isus Hristos, Domnul nostru”. În Romani 12:9-10 este scris: „Dragostea să fie fără prefăcătorie. Fie-vă groază de rău, și lipiți-vă tare de bine. Iubiți-vă unii pe alții cu o dragoste frățească. În cinste, fiecare să dea întâietate altuia”.

În Sfânta Scriptură, dragostea lui Dumnezeu a fost descrisă în multe feluri. În 1 Corinteni 13, ea este evidențiată cu cuvintele: „Chiar dacă aș vorbi în limbi omenești și îngerești, și n-aș avea dragoste, sunt o aramă sunătoare sau un chimval zângănitor. Și chiar dacă aș avea darul prorociei, și aș cunoaște toate tainele și toată știința; chiar dacă aș avea toată credința așa încât să mut și munții, și n-aș avea dragoste, nu sunt nimic”. Acest cuvânt al Scripturii este bine cunoscut de mulți și se folosește adesea pentru a respinge darurile duhovnicești. Cu toate acestea, Pavel subliniază necesitatea și importanța darurilor duhovnicești în Biserică. El le-a aranjat în capitolul 13 și scoate în evidență dragostea. Despre această dragoste divină este scris: „Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate: dragostea nu pizmuiește; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândește la rău, nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr, acoperă totul, crede totul, nădăjduiește totul,  suferă totul”. Dragostea lui Dumnezeu este dragostea pentru adevăr. Cuvântul lui Dumnezeu este adevărul. Cine este străpuns de dragostea lui Dumnezeu, acela iubește Cuvântul lui Dumnezeu mai presus de orice. Dragostea nu va pieri niciodată. Darurile duhovnicești și slujbele vor înceta atunci când va avea loc desăvârșirea Bisericii. Toate acestea sunt în parte, dar dragostea lui Dumnezeu o vom lua cu noi în slavă. „Acum dar rămân aceste trei: credința, nădejdea și dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea”. În Galateni 5:6 citim despre credința care lucrează prin dragoste. Este scris: „Slujiți-vă unii altora în dragoste. Căci toată Legea se cuprinde într-o singură poruncă: să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți”. Isus a spus: „Prin aceasta vor cunoaște toți că sunteți ucenicii Mei, dacă veți avea dragoste unii pentru alții”.  

În epistolele apostolului Ioan citim multe despre dragoste. În 1 Ioan 2:5-6 este scris: „Dar cine păzește Cuvântul Lui, în el dragostea lui Dumnezeu a ajuns desăvârșită; prin aceasta știm că suntem în El. Cine zice că rămâne în EL, trebuie să trăiască și El cum a trăit Isus”. Prin ascultarea de Cuvântul lui Dumnezeu, dragostea lui Dumnezeu ajunge la desăvârșire în noi. Singura posibilitate prin care lucrarea lui Dumnezeu poate fi adusă la desăvârșire în Biserica lui Isus Hristos, este prin urmarea Cuvântului Său descoperit. În capitolul 4, versetul 6 este scris: „Noi însă suntem din Dumnezeu; cine cunoaște pe Dumnezeu, ne ascultă; cine nu este din Dumnezeu, nu ne ascultă. Prin aceasta cunoaștem duhul adevărului și duhul rătăcirii”. În versetele 7 și 8 este scris: „Prea iubiților, să ne iubim unii pe alții; căci dragostea este de la Dumnezeu. Și oricine iubește, este născut din Dumnezeu, și cunoaște pe Dumnezeu. Cine nu iubește, n-a cunoscut pe Dumnezeu; pentru că Dumnezeu este dragoste”. În versetul 16 ni se spune: „Și noi am cunoscut și am crezut dragostea pe care o are Dumnezeu față de noi. Dumnezeu este dragoste; și cine rămâne în dragoste, rămâne în Dumnezeu, și Dumnezeu rămâne în el”. Dacă rămânem în dragoste, atunci rămânem în Dumnezeu. Roada Duhului bucuria, pacea, îndelunga răbdare, facerea de bine, bunătatea, credincioșia, blândețea și înfrânarea poftelor vor stăpâni viața noastră.

Stimați ascultători, noi stăm acum înaintea întrebării: a fost turnată dragostea lui Dumnezeu în inimile noastre, prin Duhul Sfânt? Sunt cu adevărat descoperite toate roadele Duhului în viața noastră? Dacă nu, atunci noi aparținem de aceia care au o formă de evlavie exterioară, dar tăgăduiesc puterea lui Dumnezeu. Roadele Duhului Sfânt pot fi descoperite numai prin dragoste. Chiar și toate darurile duhovnicești trebuie să fie în lucrare, prin dragoste. Fiecare slujbă a unui apostol, proroc, evanghelist, păstor și învățător trebuie să lucreze în această dragoste divină, dacă dorește să aducă roadă, slujind astfel la zidirea Bisericii. Dumnezeu este dragoste. Cei născuți din nou prin Duhul Sfânt și umpluți cu Duhul Sfânt, poartă dragostea lui Dumnezeu în inimile lor.

Putem spune „da” la fiecare Cuvânt al lui Dumnezeu? Suntem dispuși să ne dedicăm viața, Lui, pe deplin, astfel încât El să ne modeleze așa cum Îi place Lui? Fie ca El să o facă în noi!

Să ne rugăm:

Tată ceresc, Îți mulțumim pentru Cuvântul Tău Sfânt și ne recunoaștem vinovăția, rugându-Te din toată inima ca să torni dragostea Ta în inimile noastre, prin Duhul Sfânt! Lucrează roada Duhului în toți aceia care au auzit Cuvântul Tău acum! Dă-ne tuturor înțelegerea corectă despre felul Tău de lucrare în Biserica Ta și permite să avem parte de ea! Doamne, desăvârșește-Ți Biserica prin puterea Ta! Te rog, în Numele lui Isus! Amin.


Distribuie această postare.