Revenirea Domnului și robul credincios – de Ewald Frank

Stimați ascultători, vă salut călduros pe toți, în Numele scump Isus, cu cuvântul din Matei 24:45-47: „Cine este deci robul credincios și înțelept, pe care l-a pus stăpânul său peste slugile sale, ca să le dea hrană la timpul potrivit? Ferice de robul acela, pe care stăpânul său, la venirea lui, îl va găsi făcând așa! Adevărat vă spun că îl va pune peste toate averile sale” (traducere din limba germană – n.tr.).

În Matei 24 ne sunt împărtășite o varietate de gânduri care se referă la timpul sfârșitului. Cine citește capitolul de la început până la sfârșit, constată că aici se află multe informații despre evenimentele care sunt în legătură cu revenirea lui Isus Hristos. Citim despre războaie și vești de războaie, despre cutremure și foamete, citim despre proroci mincinoși și hristoși mincinoși, „până acolo încât să înșele, dacă va fi cu putință, chiar și pe cei aleși”.

Domnul Isus zice: „Iată, că v-am spus mai dinainte”. Noi nu am fost lăsați în neclaritate cu nimic. Dacă citim Sfânta Scriptură sub călăuzirea Duhului Sfânt, atunci avem înțelegerea corectă a tot ceea ce se întâmplă în acest timp, avem posibilitatea să încadrăm lucrurile din punct de vedere biblic și să le recunoaștem.

În ceea ce privește revenirea lui Isus Hristos, aceasta nu va avea loc în pustie și nici în odăițele ascunse ale unei case, ci așa cum este scris: „Căci, cum iese fulgerul de la răsărit și se vede până la apus, așa va fi și venirea Fiului omului”. Despre smochin, care se referă la poporul Israel, ar trebui să învățăm din această pildă că timpul este aproape. Isus Însuși spune: „Tot așa și voi, când veți vedea toate aceste lucruri, să știți că Fiul omului este aproape, este chiar la uși”. Chiar această generație a trăit că evreii din întreaga lume s-au întors înapoi, ei, care sunt simbolul smochinului înfrunzit. „Adevărat vă spun că, nu va trece neamul acesta până se vor întâmpla toate aceste lucruri. Cerul și pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece”.

Pe baza împlinirii prorociilor biblice și a semnelor timpului, recunoaștem că revenirea lui Isus Hristos este aproape. „Despre ziua aceea și despre ceasul acela, nu știe nimeni…”. Dar una știm: Isus Hristos va reveni ca să-i ia Acasă pe ai Săi.

Apoi, citim că, în conformitate cu Luca 17,  unde sunt descrise aceleași gânduri, înaintea revenirii lui Isus Hristos va fi ca în zilele Sodomei și ca în zilele lui Noe. Isus Hristos se descoperă la sfârșit ca Fiu al omului. Citim versetul 30: „Tot așa va fi și în ziua când Se va arăta (descoperi) Fiul omului”. Acest verset biblic este în legătură directă cu revenirea lui Isus Hristos. Mai întâi, El Se descoperă în același fel în care a făcut-o atunci când umbla pe acest pământ și cum s-a întâmplat atunci când El i-a dat lui Avraam confirmarea făgăduinței înainte ca Sodoma și Gomora să fie distruse.

Începând cu ziua Cincizecimii, Isus Hristos S-a descoperit ca Fiul al lui Dumnezeu. El a salvat pe păcătoși, a vindecat bolnavii, a botezat cu Duh și foc, i-a binecuvântat pe ai Săi în multe feluri. Dar, la sfârșitul timpului, conform făgăduinței S-a descoperit ca Fiu al omului. Noi Îl vedem umblând în mijlocul celor șapte sfeșnice de aur ca Fiul al omului (Apocalipsa 1:13). Direct după descoperirea Lui ca Fiu al omului, se împlinește: „două femei vor măcina împreună: una va fi luată, și alta va fi lăsată. Doi bărbați vor fi la câmp: unul va fi luat și altul va fi lăsat”  (Luca 17:35-36).

Deoarece nimeni nu știe când va reveni Domnul, luăm la inimă îndemnul: „Vegheați dar, pentru că nu știți în ce zi va veni Domnul vostru”. Direct după acest îndemn, în Matei 24:45 este scris despre robul înțelept pe care l-a pus stăpânul său peste gospodăria lui, ca să împartă hrana la timpul potrivit.

Imediat după împărțirea hranei, în Matei 25 citim despre fecioarele înțelepte care au intrat în odaia de nuntă. În acest context, dorim să menționăm următoarele gânduri. Conform Amos 8:11, Domnul nostru a trimis oamenilor, încă o dată, o foamete după ascultarea cuvintelor Sale.

Despre fratele Branham știm că a primit însărcinarea de a nu mai călători ca evanghelist, ci să propovăduiască Cuvântul hotărât de Dumnezeu pentru acest timp și să depoziteze hrana.

Fără să mă refer la slujba mea, din cauza adevărului trebuie spus că la chemarea și însărcinarea mea, Domnul mi-a dat să împart hrana, Cuvântul descoperit de Dumnezeu pentru acest timp. Cine dorește să vadă contextul corect, acela să înțeleagă că Domnul Isus, ca Fiu al omului S-a descoperit prin slujba profetică. El este Acela care a deschis pecețile și a făcut de cunoscut tainele. Fratele Branham a fost o unealtă aleasă, folosită de Dumnezeu, prin care Dumnezeu S-a manifestat conform făgăduinței care spune că va fi trimis un proroc, înainte ca să vină ziua Domnului, ziua aceea mare și înfricoșată.

În acest timp a fost descoperit întregul plan de mântuire. Așa cum Domnul Isus Însuși zice în Matei 24:47: „Adevărat vă spun că îl va pune peste toate averile sale”. Lucrurile Împărăției cerurilor au fost în parte vizibile și s-a predicat despre ele. Dar acum, în acest timp al sfârșitului, a fost descoperit întregul plan de mântuire al lui Dumnezeu. Noi recunoaștem timpul și mesajul; și pe baza prorociilor împlinite, vedem că trăim la scurt timp înaintea revenirii lui Isus Hristos. Fiul omului S-a descoperit. Iar noi am înțeles vorbirea Lui. Hrana a fost depozitată și este împărțită.

Adevărații credincioși veghează, se roagă și sunt pregătiți pentru revenirea lui Isus Hristos. Ei își împodobesc candelele și își umplu vasele cu untdelemn, ieșind ca să-L întâmpine pe Mire. Strigarea de la miezul nopții se aude peste tot: „Iată mirele, ieșiți-i în întâmpinare!”. Să nu uităm că este scris: „cele ce erau gata, au intrat cu el în odaia de nuntă și s-a încuiat ușa”. Cine este pregătit să-L întâmpine pe Domnul? Numai cei care sunt dispuși să meargă pe căile Sale și sunt pregătiți să facă voia Sa. De pregătire aparține mai mult decât a deveni un credincios. Să nu uităm că tot Israelul a mâncat din hrana duhovnicească și a băut din Stânca duhovnicească, fără să ajungă în țara făgăduită. În acest timp este important să recunoaștem voia lui Dumnezeu și să trăim conform Cuvântului Său.

Stimați ascultători, astăzi dacă auziți glasul Lui, nu vă împietriți inimile! În acest timp sunt foarte multe glasuri care vorbesc. Dar fie ca să ascultăm numai de glasul Bunului Păstor, care Și-a dat viața pentru oile Sale! Glasul Său este glasul Cuvântului Său descoperit în acest timp. Acum El ne cheamă pe toți și zice: „Cine are urechi, să asculte ce zice Bisericilor Duhul”.

Eu nădăjduiesc că noi nu ne-am oprit la învățăturile începătoare ale descoperirii divine și ne hrănim mereu cu laptele Evangheliei, ci suntem pregătiți să primim hrana tare a Cuvântului lui Dumnezeu, care este mai ascuțit decât orice sabie cu două tăișuri, care pătrunde până acolo că desparte sufletul și Duhul, încheieturile și măduva.

În Romani 12:1-2 găsim un cuvânt serios care ne este adresat nouă, celor din acest timp: „Vă îndemn dar, fraților, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceți trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu: aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească. Să nu vă potriviți chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceți, prin înnoirea minții voastre, ca să puteți deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută și desăvârșită”.

Să ne rugăm:

Tată ceresc, dăruiește har, ca în acest timp, Cuvântul Tău să împlinească scopul pentru care L-ai trimis Tu. Îți mulțumim pentru vorbirea Ta îndurătoare și Te rugăm să deschizi inimile și mintea copiilor Tăi, pentru ca ei să Te înțeleagă pe Tine și vorbirea Ta într-un mod corect, în acest timp. Binecuvântează-i pe toți, în Numele lui Isus! Amin.


Notă: puteți asculta înregistrarea audio a traducerii acestei predici dând click AICI.

Distribuie această postare.