Responabilitățile părinților – de William Branham

„Mă gândesc la acei copilaşi. Voi toţi vi-i amintiţi. […]. Cum săraca Ora Mae… Este nevoie de doi inşi pentru a avea o familie. Oh, Dumnezeule, cât de oribil este divorţul. Curtis a lucrat din greu, însă un copil, indiferent cine ar fi el, are nevoie de dragostea unei mame, de cineva care să-l iubească”.

Desăvârşire – 10.06.1956

„În Eden, Dumnezeu Îşi cunoştea duşmanul şi atacurile lui. Dumnezeu este Dumnezeu nemărginit, şi Dumnezeul nemărginit este perfecţiunea perfecţiunilor. El a cunoscut toate lucrurile înainte ca acestea să fi existat. De aceea, dacă acest Dumnezeu nemărginit ar fi privit înainte – şi El a făcut-o – şi de la început a văzut sfârşitul, a ştiut că va avea copii pe pământ, propriii Săi copii binecuvântaţi, nu credeţi voi că El le-ar fi asigurat ce-ar fi putut mai bun? În seara aceasta, dacă ai voştri copii ar fi neajutoraţi şi nu s-ar putea îngriji, nu v-aţi lupta voi, nu aţi lucra şi n-aţi face tot ce-aţi putea să faceţi spre a le asigura tot ce e mai bun? Aţi face-o pentru că sunteţi părinţi. Păi dacă aşa gândeşte un părinte pământesc, cum gândeşte Părintele Ceresc? Calitatea de părinte îşi are originea în Dumnezeu, pentru că El a fost primul părinte. Nu credeţi voi că Dumnezeu, ştiind ce va fi şi ce va face Satana, le-a asigurat copiilor Săi ce-a putut El mai bine? Ştiind în ce va consta atacul duşmanului, Dumnezeu Şi-a întărit copiii”.

Conflict între Dumnezeu şi Satana – 31.05.1962

„Elisei i-a blestemat în Numele Domnului. Şi n-a fost vina copiilor, ci a părinţilor lor lipsiţi de respect, care i-au crescut în aşa fel încât aceştia nu-L respectau pe Dumnezeu. Două ursoaice au ieşit din pădure şi au omorât 42 dintre ei. Asta înseamnă lipsa de respect. Dumnezeu cere respect! Atunci când nu l-au respectat pe profetul Său, de fapt nu L-au respectat pe Dumnezeu; chiar dacă nu credeau, trebuiau să-şi ţină gura şi să-şi vadă de treabă. Dar nu, ei au vorbit ce n-a trebuit. Şi ce-au păţit?”

Respect 15.10.1961

„În ziarul nostru local s-a publicat că soţiile a trei din patru soldaţi plecaţi în război peste ocean au divorţat la şase luni după ce aceştia au plecat. Ele au plecat să lucreze, şi aşa mai departe… Eu n-am nimic împotrivă dacă atunci când un bărbat este bolnav şi nu poate să lucreze, soţia lui trebuie să asigure existenţa. Dar dacă ea lucrează numai pentru a câştiga ceva bani în plus, mai bine aţi feri-o de haimanalele acelea de la serviciu. Locul ei este acasă. Ea trebuie să fie acasă. Iar tu, domnule, te-ai putea autoproclama drept „cumsecade”, dar dacă ai gherete şi alte lucruri care te cheamă departe de ea noaptea, ar trebui să-ţi fie ruşine. Dumnezeu v-a dat un cămin la care să ţineţi, iar ceea ce fac bărbaţii nevestelor lor, şi nevestele bărbaţilor, este o ruşine. Feminitatea şi autoritatea părintească a naţiunii este praf şi pulbere, tribunalele sunt pline de divorţuri. Isus a spus că va fi astfel: «se însurau şi se măritau, până în ziua când a intrat Noe în corabie». Este un semn şi o ruşine”.

Sete după viaţă – 4.03.1960

„Dumnezeu s-o ajute pe soţia care trăieşte cu un băiat care a fost crescut şi învăţat să facă ce vrea, care nu ştie să deosebească binele de rău. Aceasta nu este dragoste. Este pură neştiinţă. Biblia are dreptate. Cruţă nuiaua şi-ţi strici copilul”.

Deosebind trupul Domnului – 12.08.1959

„Dar, a-ţi asuma răspunderea uneori echivalează cu o rupere interioară. Ca tată ai responsabilitatea să-i dai copilului tău şi câte-o bătaie. Tu n-ai vrea s-o faci. Dar ca tată sau ca mamă ai responsabilitatea să creşti copilul acela, căci Biblia spune „Cine cruţă nuiaua, urăşte pe fiul său”. Acest principiu este încă valabil pentru orice psiholog – este în continuare adevărul lui Dumnezeu. Dacă s-ar practica mai mult, n-am avea noi atâta delincvenţă juvenilă şi societatea stricată pe care-o avem”.

Un om care fuge din prezenţa Domnului – 17.02.1965

„Mama este aşa de minunată. Prima care te primeşte în această viaţă este mama ta. Nimeni nu te poate atinge, căci eşti zămislit, iar ea te poartă sub inima ei. Este prima care te cunoaşte, care te ţine, în această viaţă. Apoi, când eşti născut, mâinile ei sunt printre primele care te ating şi-ţi şterg lacrimile din ochi. Mama ta este prima care te iubeşte, care-ţi gângureşte în această viaţă. Pe o mamă nu o poţi cinsti niciodată îndeajuns. Mama este prima care stă cu copilul şi ea poartă o mare responsabilitate cu privire la ce va fi copilul respectiv. Mama îl îndrumă pe calea pe care trebuie să meargă. Mama are responsabilitatea, de la Dumnezeu să-l pună pe drumul corect pe acel copil. De aceea sunt mamele atât de speciale”.

Ziua mamei – 10.05.1959

„Venirea lui Hristos se face de cunoscut prin semnul ei. Uitaţi-vă la ele. Ce vă spun eu poate nu este foarte popular, dar este adevărul. Este ceea ce a spus Dumnezeu, iar noi acolo am ajuns. Femeile nu vor să stea acasă. Ele nu vor să aibă grijă de familiile lor. Ele angajează bone şi se duc să se distreze pe undeva. Delincvenţă juvenilă, tot felul de lucruri se petrec: îşi taie părul, poartă pantaloni scurţi, se machiază, se fac tot mai atrăgătoare. Satana se foloseşte de aceste capcane pentru a-i prinde pe fiii lui Dumnezeu, exact cum a spus Isus. Trebuie să se întâmple! El a spus că se va întâmpla, şi iată! El a spus: „Când se vor întâmpla aceste lucruri, generaţia aceasta nu va trece – asta înseamnă 40 de ani – până nu se vor întâmpla toate lucrurile”. Gândiţi-vă la asta!”

Strălucirea luminii roşii – 23.06.1963

„Ştiu despre un băiat din acest oraş. Cred că mama lui este de faţă acum. El este cam de vârsta mea. Dar nu spun aceasta ca s-o rănesc pe mamă; are ea destule probleme, ca toate mamele. Dar băiatul bea, şi bea din greu. Când se îmbată cumsecade, vine acasă şi sare în pat lângă mama lui şi-o îmbrăţişează. Şi el are nepoţi. Dar, omeneşte vorbind, influenţa unei mame este importantă”.

Ziua mamei – 10.05.1959

„Gândiţi-vă la căile voastre. Duhul Sfânt este aici ca să vindece bolnavii, să facă semne şi minuni. Mulţi dintre voi aţi vrut să fiţi creştini. Mulţi aţi dorit să faceţi ceva pentru Dumnezeu. Şi aţi neglijat acest lucru pentru o slujbă undeva într-o fabrică. Unele dintre voi, femeile care ar fi trebuit să fiţi acasă cu copiii voştri, citindu-le Biblia, v-aţi luat o slujbă ca să faceţi bani în plus. Să vă fie ruşine. Dumnezeu v-a dat o slujbă: creşterea acelor copii. Învăţaţi-i lucrurile lui Dumnezeu. Acesta este adevărul. Gândeşte-te la căile tale, femeie. Ce vor face acei bani suplimentari? Vor suna ca arginţii lui Iuda Iscarioteanul. Gândiţi-vă la căile voastre şi îndreptaţi-vă spre învăţăturile Lui, spre Sângele Lui, spre harul Lui, spre oferta Lui. „Mă gândesc la căile mele şi îmi îndrept picioarele spre învăţăturile Tale”, zicea David. Sigur. Gândiţi-vă la căile voastre”.

Mă gândesc la căile mele – 14.08.1959

„Daţi-mi voie să vă spun ceva vouă, mame adevărate care sunteţi aici în această dimineaţă. Dumnezeu să vă binecuvânteze! Eu cred că voi sunteţi a cincea evanghelie. Lăsaţi-mă să vă spun ce se găseşte acolo, pentru copilaşii voştri. Când Moise era un băieţel, o mamă l-a pregătit. A fost o mamă evlavioasă care l-a luat pe micul Moise pe genunchii ei, şi l-a învăţat totul… Ea era învăţătorul lui. I-a spus: «Moise, într-o zi tu îi vei elibera pe copiii lui Israel. Tu eşti băiatul chemat. Păstrează-te curat şi nepătat de lume, căci tu eşti acela». Noi nu ştim ca el să fi urmat vreun seminar, vreo învăţătură. El a stat chiar în palatul faraonului, care era un păgân; dar mama lui l-a învăţat. Aceasta este o mamă adevărată! Ea l-a învăţat instrucţiunile Domnului. Ea i-a spus că trebuie să fie sfânt. Ea i-a spus cum şi ce trebuie să trăiască, ce va face Dumnezeu pentru el. Aceste lucruri l-au urmărit pe Moise în toate zilele vieţii lui. Şi orice mamă bună şi credincioasă nu-şi va duce copiii la filme şi la dansuri, ci-i va lua în poală şi-i va învăţa despre Domnul Isus Hristos!”

Invazia SUA – 9.05.1954

„Primul predicator al copilului este mama. Sunt patru, cinci evanghelii: Matei, Marcu, Luca, Ioan şi mama. O mamă ar trebui să fie o femeie plină de Duh, care să-şi poată învăţa copiii să se roage, să cunoască despre Dumnezeu. În loc să facă asta, ele le dau o bonă şi aleargă toată noaptea. Duminică dimineaţa merg la şcoala duminicală şi se numesc creştini. Eu sunt un tip de modă veche, care crede adevărul despre aceste lucruri. Mai bine vă mustru acum decât să ardeţi mai târziu”.

Aşteptare – 1.10.1955

„Femeia are un loc minunat, sacru, frumos. Dar ea trebuie să şi-l păstreze, ca mamă. Când condiţia de femeie este ruinată, coloana vertebrală a oricărei naţiuni este ruinată. De aceea este naţiunea noastră ruinată – din pricina imoralităţii femeilor voastre. Exact aşa este. Sigur. Între noi este stricăciune”.

Evrei 7 part. 1 – 15.09.1957

„Condiţia femeii este unul din lucrurile care ţine laolaltă naţiunea noastră. Este coloana vertebrală. Şi această calitate a femeii, acea calitate frumoasă dată de Dumnezeu unei femei, aceea de fi mamă, nu mai este. Cu mult timp în urmă, femeile acestei lumi s-au închinat unei zeiţe a modei Hollywood-ului; se iau după aceste staruri şi se îmbracă şi se comportă ca acestea. De multe ori chiar şi îmbrăcămintea imorală şi sex appeal-ul este considerat la modă în biserici. Iar pastorii n-au curaj şi n-au puterea Duhului Sfânt; ca Lot care stătea acolo chinuindu-şi sufletul pentru un bon de masă, fără să le spună oamenilor că sunt greşiţi. Da”.

Lumea se destramă – 27.11.1963

„Şi noi am vrea să Te rugăm, Doamne, să binecuvântezi în această dimineaţă în întreaga naţiune care sărbătoreşte ziua mamei. Dar să nu fie numai o zi a mamei. Dumnezeule, dăruieşte mamelor, femeilor care pribegesc departe de Dumnezeu, să-şi vină în fire şi să recunoască ce înseamnă cuvântul mamă: „o femeie care a născut”. Fie ca ea să-şi dea seama că vlăstarele ieşite din unirea ei cu soţul, sunt micuţe pietre scumpe sfinte, pe care Dumnezeu i le-a dat în grijă. Dumnezeu îi va cere socoteală pentru educaţia acelor copii. Scriptura zice despre femeia şi mama adevărată: ‘Fiii ei se scoală, şi o numesc fericită’”.

Ziua mamei – 10.05.1959

„Şi credinţa poate să-şi ocupe locul pe stânca pe care o bat valurile, să privească fix în faţa morţii, poate să privească dincolo de mare, la Acela care a spus «Eu sunt Învierea şi Viaţa», şi să nici n-audă valurile care izbesc. Credinţa aceasta a avut-o mama lui Moise. Ea l-a învăţat în palatul lui Faraon, i-a spus că el fusese născut cu un scop, că Iehova răspunsese rugăciunii ei. Iar el n-ar fi putut să aibă o învăţătoare mai bună. Aceasta i-a format caracterul lui Moise”.

Ziua mamei 10.05.1959

„Dumnezeu să ne dea mai multe mame adevărate, de modă veche. N-am avea atâta delincvenţă juvenilă dac-am avea mame care să stea acasă şi să-şi vadă de copiii lor, în loc să meargă la petreceri şi să lase copii în grija acestor bone. Aşa este. Acest fapt otrăveşte mintea copiilor. America este putredă până la rădăcină, şi lucrurile se înrăutăţesc şi vor continua să se înrăutăţească. Mi-aş ridica vocea împotriva acestui lucru, dar se întâmplă aşa pentru că este prevăzut în Scriptură. Această naţiune va muri de tânără. Amintiţi-vă, când ea se arată în Apoc. 13, este tânără. Este acel miel care s-a ridicat [din pământ]”.

Iehova Jireh – 3.08.1960

„Pe pământ nu există nimic mai minunat decât o mamă adevărată. Dumnezeu să-i binecuvânteze sufletul măreţ, de mamă adevărată. Dar astăzi avem atâtea înlocuitoare care se numesc mame – ele nu sunt mame; sunt doar femei care au copii, dar nu mame. O mamă de modă veche are grijă de familia ei, nu se-ntinde toată noaptea pe aceste canapele, la dansuri, fumând şi bând. Ea nu merită numele sacru de mamă. Ea este doar o femeie, atât, una care creşte un copil; dar nu o mamă, pentru că a fi mamă este altceva”.

Învăţându-l pe Moise – 13.05.1956

„De multe ori trecem pe stradă şi vedem câte-o casă. Uneori spunem: „Nu este un cămin frumos?” Poate că arată frumos, dar căminul este o rânduială a casei. Vedeţi rânduiala din el, rânduiala din familie. Şi acolo cred eu că este casa lui Dumnezeu. Nu este atât de mult frumosul templu, pe care-l apreciem, cât rânduiala din interiorul acestuia. Ce rânduială au ei? Sunt ei creştini adevăraţi, se închină cu adevărat Domnului, Îl iubesc ei cu adevărat? Este o casă a corecturii, în care se predică evanghelia, însoţită de semnele despre care a spus Isus că ne vor urma? Sunt sigur că aşa este aici, la „Beulah Temple”.

Setea după viaţă – 13.06.1959

„Noi avem şi o criză a vieţii de familie. Viaţa de familie parcă s-ar scurge. Cândva se obişnuia ca tatăl, capul casei, să se aşeze dimineaţa şi să vorbească familiei lui, şi toţi luau vechea Biblie de familie şi citeau puţin din ea erau strânşi cu toţii în jurul mesei şi se rugau. Nu mai vedeţi aşa ceva. Când se termina ziua şi mama spălase vasele, ei se adunau cu toţii şi mai citeau ceva din Biblie şi se rugau înainte de a merge la culcare. În acele vremuri era greu să găseşti delincvenţă juvenilă. Toţi băieţii mergeau la câmp să lucreze, iar fetele o ajutau pe mamă să spele la pârâu. Dar astăzi apăsăm un buton şi toate vasele sunt spălate, iar mama pleacă cu maşina să se distreze. Iar munca se face cu tractorul. Nu mai avem altceva decât o grămadă de oameni puturoşi, trândavi. Familia este aşa de neglijată, Biblia este lăsată – în multe case din America ar trebui să cauţi câte-o oră ca să dai de-o Biblie”.

Înălțându-L pe El din istorie – 01.10.1958

„În naţiunea aceasta avem un val de criminalitate juvenilă, dar eu cred că aceasta a început de acasă. Cred că părinţii sunt de vină. Dacă copilul ar fi fost crescut într-o familie bună, de modă veche, evlavioasă… nu spun că ar fi peste tot, dar cu siguranţă acel copil ar fi primit o influenţă pozitivă. Cred că de multe ori copiii au fost crescuţi greşit, au fost lăsaţi pe stradă în timp ce mama şi tata erau în bar. Ei nu se ocupă de copii. Ei nu-l iubesc şi nu-i dăruiesc afecţiune. El este tânăr. Voi trebuie să-l învăţaţi să iubească şi să respecte, şi să citească Biblia”.

Influenţă – 14.11.1963

„Lăsaţi-mă să intru la voi în casă şi să văd ce tablouri aveţi pe pereţi. Lăsaţi-mă să intru la voi acasă sau la birou să văd ce muzică se ascultă. Să văd ce citiţi, la ce vă uitaţi şi vă pot spune ce este în interiorul vostru, pentru că se hrăneşte cu acele lucruri. Iar acasă, dacă am face căminul mai atrăgător, copiii n-ar vrea să plece de acasă. Faceţi-i să se simtă bineveniţi, să se simtă bine; să dorească să ajungă acasă. Aşa ar trebui să fie un cămin”.

Influenţă – 14.11.1963

„În aceste războaie ei îi duc pe tineri la luptă, pe cei mai buni, spuma. […] „Ridică-ţi capul şi lasă pe cineva să te-mpuşte. Mori ca un erou”. Ei o fac bucuroşi. Fug acolo şi împuşcă pe unul şi pe altul. Iar naţiunea îi uită dacă nu sunt o familie. Dar rareori veţi găsi pe cineva care să-şi dea viaţa pentru cauza lui Hristos. Pentru Hristos, oamenii nici măcar nu se vor da jos din copacul în care se relaxează, nu se vor duce la biserică, nu vor renunţa să se uite la televizor nici cât să participe la o adunare de rugăciune. Aşa este. Amin. Este o ruşine. Din această cauză nu vizitează îngerii bisericile. Din această cauză nu vizitează îngerii casele. Noi trebuie să fim foarte sinceri în acest aspect. Îngerii lui Dumnezeu sunt pe pământ în seara aceasta aşa cum au fost întotdeauna. Duhul Sfânt a fost mereu aici, de la coborârea Lui în ziua Cincizecimii. El s-a arătat de-a lungul timpului, strângând o rămăşiţă de oameni. Restul sunt carne de tun. Ei sunt o carne amestecată cu fumul chinului. Da. Fără o trăire a naşterii din nou, spălaţi în Sângele Mielului, sfinţiţi, umpluţi cu Duhul Sfânt, nu vor avea parte de răpire, conform acestui Cuvânt. Da. Exact asta spune Scriptura”.

Cuvântul lui Dumnezeu nu se schimbă – 24.07.1960

„Copiii trebuie să fie disciplinaţi de acasă. Chiar dacă este vorba de copiii mei – Sara, Rebeca, Iosif, Billy sau indiferent care-ar fi – dacă sunt neastâmpăraţi, spuneţi-mi, şi mă voi ocupa eu de ei. Dacă nu ştiu să se poarte, vor sta departe de biserică până când vor învăţa să se poarte. Aici nu este o arenă, ci este casa lui Dumnezeu. Aici nu este loc de joacă, de patinaj, de scris bileţele, de râs, de jocuri, – aici este casa lui Dumnezeu şi aici lucrurile se fac într-o manieră dumnezeiască”.

Rânduiala în biserică – 23.12.1963

„Niciodată n-a existat o asemenea afişare de bogăţie în biserică. Bisericile se înmulţesc ca niciodată înainte. Diferitele grupări sunt în competiţie unele cu altele ca să vadă cine poate să ridice cea mai mare şi mai frumoasă biserică. Se ridică centre de cultură de milioane de dolari şi acele clădiri sunt folosite doar câte-o oră sau două pe săptămână. Ei se aşteaptă ca acest timp scurt petrecut de copiii acolo, să înlocuiască ceasurile de educaţie care ar trebui date acasă”.

Epoca bisericii Laodicea

„Oh, în ce timp îngrozitor trăim. Priviţi în jur şi veţi vedea păcatul. Oh, da. Voi nu mai puteţi merge la adunarea de rugăciune: „Este prea cald”. „Este prea frig”. „Predicatorul predică prea mult”. Dar puteţi sta zi şi noapte cu capul în televiziunea aceea drăcească. Mamelor, voi ar trebui să vă învăţaţi copiii despre Hristos. Nu trebuie să vă bazaţi doar pe 15 minute de şcoală duminicală. Orice copil din ţară vă poate spune cine este David Crockett, de unde vine, şi la ce vârstă a omorât ursul. Dar de-abia unu la sută ştie cum a venit Isus Hristos ca să mântuiască păcătoşii. Da, în mai puţin de 12 luni, întreaga naţiune a aflat despre David Crockett”.

Semnul fiarei – 15.07.1956

„Amintiţi-vă, s-a enervat şi el. Nişte copii au râs pe seama lui pentru că era chel. El i-a blestemat pe acei copii, şi nu atât copiii cât părinţii au fost de vină pentru că nu şi-au crescut copiii în respect faţă de Dumnezeu. Asta a fost. Părinţii şi-au pierdut copiii – două ursoaice au omorât 42 dintre ei. Probabil c-au fost în jur de o sută sau mai mulţi copii, care fugeau după Elisei. Cuvântul fusese predicat în Samaria. Observaţi voi ceva acolo? Era atitudinea oamenilor faţă de trimisul lui Dumnezeu”.

Profetul Elisei – 2.10.1956

„Aşa că m-am furişat, mi-am pus un şorţ şi am început s-o ajut. Şi am spus: «Dragă, ştii ceva? Am văzut o rochie frumoasă deunăzi. Am vrut atât de mult să ţi-o cumpăr. Nu era departe de aici şi vom merge s-o cumpărăm». Şi în tot timpul mă rugam în inima mea: «Tată ceresc, linişteşte-o pe această femeie dragă». Mi-am pus mâna peste ea, fără ca ea să ştie ce făceam eu. Îi ziceam: «Da, dragă, era frumoasă». [Dar de fapt mă rugam]: «O, Doamne, linişteşte-o pe această femeie dragă». De fapt ce făceam eu? Făceam o altă atmosferă. Umblaţi în dragostea lui Dumnezeu; aveţi părtăşie. Şi în câteva minute ea s-a liniştit. După ce s-a liniştit, Sara şi Becky au împărţit cuburile; Iosif şi-a luat ceva să se joace; şi a fost pace în casă. Despre ce era vorba? Despre manifestarea dragostei. Ei erau ai mei, copiii mei, soţia mea, şi eu eram un [mic] dumnezeu. Apoi Dumnezeu a dat Duhul Său, şi prin acel Duh, cu dragoste pentru familia mea, harul suveran a venit şi a liniştit familia. O va face. Eu ştiu c-o va face”.

Când se descoperă dragostea divină – 26.01.1957

„Dumnezeu să te binecuvânteze, acolo în spate, fratele meu! Poate n-ai făcut multe lucruri mari în viaţă, dar acesta este cel mai mare lucru pe care l-ai făcut vreodată. Un băieţel de circa 12 ani şi-a ridicat mâna. Dumnezeu să te binecuvânteze, fiule. Biblia spune: „Un copil îi va conduce”. El nu şi-a târât sufleţelul prin reviste de „Povestiri adevărate”. Există o singură istorisire adevărată despre care ştiu eu, şi se găseşte în Biblie. Copilaşii de azi ştiu mai multe despre David Crockett decât despre Isus Hristos. Copiii aud şi înghit asta”.

O mărturie pe mare – 20.07.1962

„Indiferent în ce casă extraordinară a fost crescut copilul, şi cât de mult a fost învăţat să facă bine; dacă el n-a primit experienţa naşterii din nou, rock-and-roll-ul îl va prinde de îndată ce-l va auzi. Pentru că în el, prin firea pământească, este un duh firesc. Şi puterea Diavolului este aşa de mare astăzi, încât prinde duhul acelui micuţ”.

Fără bani şi fără plată – 2.08.1959

„Ce minciună mai mare ca Moş Crăciun mai există? Aşa ceva n-a existat niciodată! În ziua Judecăţii veţi fi traşi la răspundere pentru că-i învăţaţi minciuni pe copii. Da!”

Darul învăluit al lui Dumnezeu – 25.12.1960

„Păcat că mamele nu le spun copiilor din ziua de azi istorisiri biblice. E greu să găseşti un pastor care s-o facă, ce să mai vorbim de-o mamă. Eu cred că există cinci evanghelii. Din Biblie ştiţi numai de patru. Dar, este vorba despre Matei, Marcu, Luca, Ioan şi mama. Mama îi are când sunt mici. Ea ar trebui să înceapă cu ei – înainte ca ei să ştie ceva despre Matei, Marcu, Luca şi Ioan. Dacă mamele şi-ar face mai mult timp ca să vorbească cu copiii lor despre Dumnezeu, şi să se roage pentru ei, noi am avea mai puţină delincvenţă juvenilă. În primul rând este vorba de delincvenţa părinţilor. Dacă mamele şi-ar ocupa locul în casă, şi-ar lua Biblia, s-ar ruga pentru copiii lor şi i-ar conduce la Hristos, în loc să meargă la croşetat într-o şezătoare şi să joace cărţi, să bea şi să fumeze… În orice caz, este îngrozitor ce se petrece”.

Nu te teme – 11.03.1961

„O doză de medicamente aproape că l-a omorât pe băiatul meu, Billy Paul. Acum circa 2-3 ani, Billy Paul a căpătat un obicei, a început să se comporte mai rău, şi din acest motiv a trebuie să-l trimit la Waxahatchee, la şcoală. La şcoala noastră publică băieţii fumau şi făceau tot felul de lucruri. Billy a venit acasă într-o zi şi a zis: «Cum o mai duci, tati?»
Eu am văzut o vedenie despre el. Am spus:
– Vino aici puţin, să vorbesc cu tine.
– Ce este, tati?
– Ce faci, fumezi?
– Nu.
– Nu mă minţi, Billy.
El a început să plângă. A spus: «N-o voi mai face, tată». El a continuat s-o facă. N-o ascundea; nu putea s-o ascundă, nu, nu. Şi eu am avut o vedenie, şi Domnul mi-a arătat că Billy nu m-a ascultat, şi a sărit pe-o fereastră, şi râdea încontinuu, rostogolindu-se mereu. Când mi-am revenit din vedenie, strigam din răsputeri: «Oh, Dumnezeule, nu-mi lua băiatul. Numai un băiat am, nu-l lua, Doamne». Şi strigam cât mă ţinea gura. I-am spus lui Billy”.

Veniţi totuşi să ne judecăm – 4.10.1955

„Televiziunea, filme necenzurate, indecenţă, dezmăţ… – acestea dau nişte exemple. Uitaţi-vă la copiii noştri de azi. Uitaţi-vă la fetele noastre. Vin de la şcoală – n-au mai mult de 6, 7, 8 ani şi aprind ţigări. De ce? Probabil a făcut-o şi mama lor. Dacă n-a făcut-o mama, atunci a făcut-o vreunul dintre copiii cu care s-au jucat. Aveţi grijă cu cine se joacă copiii voştri. Cu ceva timp în urmă – soţia ştie – noi stăteam la masă. Şi micuţului meu Iosif i-a scăpat un cuvânt care l-ar fi făcut şi pe un marinar beat să se ruşineze. M-am întors şi am spus: «Ce-a fost asta?» Mama lui era cât pe ce să leşine. Micuţul se uita nevinovat: «Ce este, tati?» Şi avea lacrimi în ochi. I-am spus: „Niciodată să nu mai spui aşa ceva”. El nu ştia despre ce este vorba. Ca să aflu că, la şcoală, copiii vorbeau aşa de urât. Am spus: «Dragă, asta-i de la Diavolul». Este un amestec al păcatului. Oh! Programe de televiziune, iubitori de păcat, iubitori de plăceri… Oh! Două zeci de minute [de predică] este suficient. «Trebuie să văd ultimul spectacol». «Grăbeşte-te, am de făcut cutare lucru». Ei şi-au împlinit partea lor de religiune. S-au dus mai departe, pentru ei a fost destul”.
Calea unui profet autentic – 19.01.1963

„Eu spun: «Iosif, n-ar trebui să faci asta». Şi voi ştiţi, pentru el devine un obicei. O veţi constata la copiii voştri, ei vă vor minţi. Peste copilul acela este un duh de minciună. Există un singur remediu pentru asta. Nu băţul de curăţat arma, cu care-o încasam noi, ştii tu, frate Jess. Nu asta-i ideea. Dar rugăciunea îl îndepărtează pe diavol de copil. Aşa este. Rugăciunea o face”.

Întrebări şi răspunsuri – 23.12.1959

„Dumnezeu să vă binecuvânteze, dragilor. Eu nu-mi doresc să spun acele lucruri. Dar Dumnezeu îmi va cere socoteală dacă nu spun adevărul. Voi ar trebui să mergeţi acasă, toţi, să îngenunchiaţi în jurul patului, deseară, sau să vă aduceţi soţia şi copiii, şi să spuneţi: «Mamă, hai să ne rugăm chiar aici, ca Dumnezeu să schimbe lucrurile». Pastorilor, ar trebui să vă strângeţi adunările duminică dimineaţa, şi să spuneţi: «Haideţi s-o luăm de la capăt». Să fiţi buni unii cu alţii. Predicatorii penticostali, uneori, şi alţi oameni, se duc în centru. Câteodată îi vedeţi pe stradă, ei sar dintr-o dată într-un autobuz. Consideraţi-i prietenii voştri! Dacă vezi că doresc să obţină un bilet, nu contează cine sunt ei, daţi voi un ban pentru ei, nu permiteţi ca ei să fie amendaţi. În toate lucrurile, dragostea va creşte în voi. Încercaţi să fiţi buni unii cu alţii. Încercaţi să vă daţi mâinile şi să fiţi prietenoşi. Dărâmaţi toate zidurile de despărţire dintre voi, adică răutatea, deosebirile, lipsa de evlavie – daţi-le jos. Faceţi-vă bine unii altora. De câte ori vă întâlniţi, fiţi buni unii cu alţii. Şi veţi constata că aceasta va creşte în jurul vostru, până când veţi fi cuprinşi de legătura dragostei. Aleluia! Aceasta este însemnarea din partea lui Dumnezeu”.

Pecetea Antihristului – 11.03.1955

„Dacă mamele şi taţii ar face lucrul acesta mai mult, n-ar mai fi delincvenţă juvenilă. Copiii n-ar mai fugi pe străzi în felul în care-o fac acum. «Iov se scula dis-de-dimineaţă şi aducea pentru fiecare din ei câte o ardere de tot. Căci zicea: “Poate că fiii mei au păcătuit şi au supărat pe Dumnezeu în inima lor”. Oh! „Voi aduce jertfă pentru ei. Asta este pentru Ioan. Voi aduce o jertfă, Dumnezeule, pentru Ioan. Dacă se rătăceşte… Duhul Sfânt încă n-a venit, ca să-l călăuzească. Deci, dacă se rătăceşte, Doamne, eu îi fac o cale pe aici”. Oh! „Maria este plecată în seara asta. Doamne, dacă ea se abate… Eu am crescut-o bine. Dar dacă se rătăceşte, eu îi voi face o cale de întoarcere prin acest sânge vărsat”». Dumnezeule, dă-ne mai multe mame de acelea, de modă veche, care să se roage noaptea pentru copiii lor. Ele sunt coloana vertebrală a naţiunii”.

Părtăşie prin răscumpărare – 03.04.1955

„Vedem că acest Ahazia era fiul lui Ahab şi al Izabelei. El venea dintr-o familie blestemată. La ce vă puteţi aştepta, când o familie îşi creşte copiii într-o atmosferă nepotrivită?”

De ce – 22.06.1962

„Voi taţi şi mame, sunteţi gata să stabiliţi un altar în casa voastră, şi să scoateţi afară televizorul acela? Sunteţi gata să luaţi cărţile de joc de pe masă, revistele cu benzi desenate pe care le citesc copiii voştri şi care le pregătesc minţile lor mici pentru o explozie pe care vrea să le-o dea Diavolul? Sunteţi gata să organizaţi din nou vechiul altar al familiei? Sau vreţi să continuaţi în starea în care vă găsiţi? Dacă voi vreţi să continuaţi, încă nu sunteţi în starea potrivită; dar eu mă rog să fiţi ca Samson, să vedeţi care este preţul şi să fiţi gata: «Doamne, lasă-mă să mor cu ei»”.

Încă o dată, Doamne – 20.01.1963

„Poate tu nu eşti decât o femeie de casă. Tu spui «Frate Branham, eu n-am făcut nimic în viaţa mea. Eu nu sunt un predicator». Poate că Dumnezeu te-a adus aici ca să creşti o familie de copii; din acea familie de copii poate că iese altă familie, poate că de acolo se ridică un predicator care va aduce milioane de suflete la Hristos. Tu trebuia să fii aici. Tu eşti aici cu un scop. Ştiai?”

Înfiere – 22.05.1960