Dragi radioascultători, vă salut în Numele binecuvântat şi sfânt al Domnului Isus Hristos. În ultima transmisiune am vorbit despre împlinirea făgăduinţelor lui Dumnezeu care a avut loc atunci când s-a arătat lumina. Mesajul acestui ceas a fost dăruit pentru aşezarea din nou şi pentru pregătirea copiilor lui Dumnezeu, ca ei să-L întâlnească pe Domnul Isus Hristos în văzduh atunci când El va reveni. Toate străduinţele noastre nu sunt suficiente. Toate lucrurile pe care le face Dumnezeu se împlinesc prin Cuvântul şi Duhul Său. La început a fost Cuvântul – la sfârşit este tot Cuvântul. La început Duhul s-a mişcat – acelaşi Duh se mişcă la sfârşit. Puterea lui Dumnezeu s-a manifestat la început – se manifestă şi la sfârşit. Domnul Isus Hristos este Alfa şi Omega, El nu este „la mijloc”. El este Cel dintâi şi Cel din urmă, acelaşi ieri, azi şi în veci.
Cuvântul lui Dumnezeu ne sfătuieşte să-l luăm pe Iov ca exemplu de răbdare. Iov a trăit o restituire deplină, într-un mod minunat. În Iacov 5:7 citim: „Fiţi dar îndelung răbdători, fraţilor, până la venirea Domnului”. El dă exemplul plugarului care după ce seamănă sămânţa aşteaptă cu răbdare până ce soseşte vremea potrivită, după ce a căzut şi ploaia timpurie şi cea târzie. Pământul rodeşte roada scumpă a secerişului. Atât Domnul Isus Hristos cât şi ucenicii Lui au vorbit în termeni uşor de înţeles de către poporul de rând.
Acest verset din Iacov tratează tema venirii Domnului. Vorbeşte despre răbdarea pe care trebuie s-o avem ca să aşteptăm până ce răsare roada, pentru că trebuie să treacă o anumită perioadă de timp. Biserica lui Isus Hristos a primit ploaia timpurie la început, când a fost semănată sămânţa. Dar mai este şi făgăduinţa ploii târzii, la vremea secerişului. Lucrul principal este să ştim ce fel de sămânţă a fost pusă în pământul inimii noastre, pentru că ploaia şi soarele nu schimbă sămânţa. Acestea doar stimulează procesul de creştere. Sămânţa rodeşte după felul ei. Omul va secera ce a semănat.
În Iacov 5:8 suntem din nou îndemnaţi să fim răbdători şi să ne întărim inimile căci venirea Domnului este aproape. Eu cred că acest verset ne este adresat nouă, celor ce trăim în timpul revenirii lui Isus Hristos. Răbdarea este unul dintre lucrurile esenţiale, unul dintre cele mai importante lucruri în legătură cu venirea Domnului. În Evrei 10:35-37 citim: „Să nu vă părăsiţi dar încrederea voastră, pe care o aşteaptă o mare răsplătire! Căci aveţi nevoie de răbdare, ca, după ce aţi împlinit voia lui Dumnezeu, să puteţi căpăta ce v-a fost făgăduit. «Încă puţină, foarte puţină vreme», şi «Cel ce vine va veni, şi nu va zăbovi.»” Credinţa, răbdarea şi primirea făgăduinţelor merg împreună. Noi avem făgăduinţa că aceia care trăiesc pentru Hristos, care aşteaptă revenirea Lui şi sunt gata să-L întâlnească vor fi transformaţi din trupurile muritoare în nemurire. Dar trebuie să fim răbdători şi să aşteptăm până când soseşte ceasul final. Trebuie să folosim timpul încredinţat de Dumnezeu ca să ne întărim inimile, cum tocmai am citit.
În v. 9 din Iacov 5 citim că aceia care-L aşteaptă pe Domnul nu trebuie să se plângă unii împotriva altora şi în inimile noastre să nu se ridice nicio rădăcină de amărăciune, ca nu cumva să ne osândim singuri. „Iată că Judecătorul este chiar la uşă”. Noi vom fi judecaţi cu aceeaşi judecată pe care o rostim asupra altora. Aşa că este mai bine să lăsăm toate lucrurile în seama lui Dumnezeu, iar judecata noastră să fie judecata Cuvântului lui Dumnezeu. Atunci numai El este răspunzător de aceasta.
Până acum ar fi trebui să ajungem la maturitate şi să deosebim corect astfel încât să ştim dacă cineva predică Cuvântul sau dacă răspândeşte răstălmăcirile Cuvântului. Noi ştim că la început a fost Cuvântul, nu răstălmăcirea. Cuvântul dăruit primelor fiinţe umane a însemnat viaţă veşnică, bucurie veşnică, protecţie veşnică, binecuvântare veşnică şi părtăşie veşnică cu Cel Atotputernic care vorbise copiilor Săi. Dar credinţa în răstălmăcirea dată prin şarpe, a adus despărţirea veşnică. Toate nenorocirile aduse asupra neamului omenesc au fost provocate de primul păcat. Cuvântul lui Dumnezeu în forma lui originală este adevăr şi viaţă. Răstălmăcirea lui este o minciună şi aduce moartea. De aceea Domnul a spus: „în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit”.
Iacov continuă să ne îndemne: „Fraţii mei, luaţi ca pildă de suferinţă şi de răbdare pe proorocii, care au vorbit în Numele Domnului”. Nouă, ca şi copii ai lui Dumnezeu care trăim chiar înaintea revenirii Domnului, care aşteptăm venirea Lui ni se spune să luăm ca pildă pe prorocii din vechime. Ei au trecut prin multă suferinţă şi necaz dar au aşteptat cu răbdare împlinirea Cuvântului rostit de ei sub inspiraţie divină. Nici unul dintre prorocii vechi testamentari nu a trăit ca să vadă împlinirea multelor preziceri despre prima şi a doua venire a lui Hristos. Ei au fost folosiţi ca Dumnezeu să-şi vorbească prin ei Cuvântul Său, aici pe pământ, şi au dat făgăduinţele cu sute şi chiar cu mii de ani înainte. Avraam a primit făgăduinţa dar a trebuit să aştepte mulţi ani până când a avut loc împlinirea acesteia.
Rom. 4:3 ne spune: „Căci ce zice Scriptura? «Avraam a crezut pe Dumnezeu, şi aceasta i s-a socotit ca neprihănire».” Adevărata credinţă este ancorată în Cuvântul făgăduit al Dumnezeului Atotputernic. Tot ceea ce ne trebuie este răbdarea până când soseşte vremea împlinirii.
Iacov 5:11 spune: „Iată, noi numim fericiţi pe cei ce au răbdat. Aţi auzit vorbindu-se despre răbdarea lui Iov, şi aţi văzut ce sfârşit i-a dat Domnul, şi cum Domnul este plin de milă şi de îndurare”. Mulţi oameni au predicat despre Iov, dar Iacov doreşte ca noi să ne gândim la sfârşitul lui Iov. Înainte de a putea vorbi despre lucrurile care s-au petrecut la sfârşit, trebuie să vedem cum a fost el întărit la început; pentru că aşezarea din nou pe care a trăit-o Iov trebuie să se împlinească cu Biserica Dumnezeului Celui viu în aceste zile de pe urmă. Noi am primit Cuvântul făgăduit, mesajul aşezării din nou şi suntem pe cale să primim puterea şi deplina aşezare din nou în aceeaşi stare în acre a fost Biserica de la început.
Cred că sunteţi familiarizaţi cu toţii cu cartea lui Iov. Chiar în Iov 1:1 citim: „omul acesta era fără prihană şi curat la suflet. El se temea de Dumnezeu şi se abătea de la rău.” El era binecuvântat în tot ce întreprindea. Toată casa lui a beneficiat de binecuvântările şi protecţia Celui Atotputernic. Când fiii lui Dumnezeu au venit să se înfăţişeze înaintea Domnului, a fost şi Satana printre ei. Şi Domnul l-a întrebat: „De unde vii?” Satana a răspuns Domnului: «De la cutreierarea pământului şi de la plimbarea pe care am făcut-o pe el.” Domnul a zis Satanei: „Ai văzut pe robul Meu Iov? Nu este nimeni ca el pe pământ. Este un om fără prihană şi curat la suflet, care se teme de Dumnezeu şi se abate de la rău.»”(Iov 1:7-8).
În Matei 22 citim despre o altă strângere din ceruri, despre cei ce au fost invitaţi la ospăţul de nuntă al Mielului. Şi acolo Domnul se adresează unui om şi-l întreabă cum de a putut intra acolo fără haină de nuntă.
Dragi fraţi şi surori, eu pot numai să spun că dacă Iacov a vorbit despre venirea Domnului şi arată spre proroci şi-l dă ca exemplu de reaşezare pe Iov, trebuie ca acest lucru să aibă o semnificaţie pentru vremea noastră, pentru că noi trăim acum la venirea Domnului Isus Hristos. Vă rog observaţi că binecuvântările Celui Atotputernic au fost cu Iov la început. El a fost un om desăvârşit înaintea Domnului. A urmat apoi un timp întunecos de încercare, de neînţelegere, de controversă, de argumente, când el a stat pe cenuşă. Dar Domnul i-a vorbit dintr-o furtună şi i-a spus să se încingă pentru că El era pe cale să-i vorbească şi să-i descopere planul lui Dumnezeu. Iov poseda în inima lui mărturia şi a putut să spună „Ştiu că Răscumpărătorul Meu trăieşte şi se va ridica la urmă pe pământ”. A venit vremea când robia lui Iov s-a sfârşit, când el s-a rugat pentru prietenii lui. Domnul i-a dat lui Iov la sfârşit de două ori mai mult decât avusese la început. Aşa va fi reaşezarea Bisericii Dumnezeului celui viu înaintea revenirii lui Isus Hristos. Biserica nou testamentară a avut un început glorios, dar prin deschiderea celor şapte peceţi am înţeles cum şi-a început Antihristul lucrarea, ca să nimicească Biserica Dumnezeului celui viu. A urmat apoi timpul epocilor întunecoase, dar făgăduinţa a rămas pentru zilele din urmă: „Vă voi răsplăti, zice Domnul”. Pentru că noi trăim acum la sfârşitul călătoriei noastre, aşteptăm o reaşezare deplină, o măsură dublă din lucrurile pe care le are Dumnezeu. Prin harul lui Dumnezeu vom aştepta până când vine ziua aceea; şi aceasta este aproape.
Să ne rugăm:
Tată ceresc, Îţi mulţumesc pentru Cuvântul Tău scump şi sfânt, fie din Vechiul, fie din Noul Testament. Tu ne vorbeşti şi ne descoperi tainele planului tău. Îţi mulţumesc pentru mesajul reaşezării. Îţi mulţumesc pentru trimiterea slujitorului şi prorocului Tău William Branham. Îţi mulţumesc pentru exemplul vieţii lui Iov, care a găsit har înaintea Ta, aşteptând cu răbdare, ştiind în inima lui că Răscumpărătorul său trăieşte. El a aşteptat până când a putut să aibă loc reaşezarea. Doamne Dumnezeule deschide-ne ochii pentru Cuvântul făgăduit al acestui timp şi dă-ne răbdare, pentru că numai Tu vei împlini reaşezarea aceasta şi în cele din urmă vei fi slăvit în Biserica Ta. Binecuvântează-i pe toţi cei care au auzit acum Cuvântul Tău şi fii cu ei. Mă rog în Numele scump al lui Isus Hristos. Amin.
