Dragi prieteni în Hristos, aş dori să vă salut din nou în Numele scump al Domnului şi Mântuitorului nostru, Isus Hristos, cu încrederea că aţi fost binecuvântaţi prin transmisiunea de duminica trecută şi că vă bucuraţi în Domnul. Noi am început cu introducerea în cele şapte peceţi. Tot ceea ce face Domnul, este, la început, ceva nou pentru noi, dar după aceea El pune o cântare nouă în inimile noastre şi noi cântăm laudele Lui.
Cu adevărat Domnul a făcut ceva măreţ în timpul nostru. El ne-a dăruit un mesaj al aşezării din nou, a descoperit tainele ascunse în decursul epocilor, a luminat detaliile planului Său veşnic. Ca în oricare altă epocă, când Dumnezeu trimite un mesaj, sunt unii care-l primesc cu bucurie şi sunt alţii care resping ceea ce făcut Dumnezeu.
Noi trăim în zilele de sfârşit ale harului. Conform Cuvântului făgăduit, cele şapte peceţi urmau să fie descoperite în vremea sfârşitului. Astfel, lucrul acesta trebuia să aibă loc în timpul nostru. Vom vorbi despre taina aceasta, aşa cum i-a fost descoperită slujitorului şi prorocului lui Dumnezeu, William Branham.
Haideţi să deschidem la Apoc. 6:1. Ioan L-a văzut pe Miel luând cartea şi rupându-i peceţile. Deschiderea primei peceţi a fost însoţită de zgomotul înfricoşător al tunetului. Una dintre cele patru făpturi vii i-a spus lui Ioan „Vino şi vezi!” În timpul acesta, după ce peceţile au fost deschise, nouă ne sunt adresate aceleaşi cuvinte: „Veniţi numai şi vedeţi.” Fratele Branham ne spune despre zgomotul puternic ca de tunet. El a vorbit despre cutremurarea pământului atunci când s-au arătat cei şapte îngeri şi când s-a vestit deschiderea celor şapte peceţi. Dumnezeu ştie cum să ne atragă atenţia spre ceea ce are de gând să spună.
Ioan urma să vină, iar noi trebuie să venim ca să vedem ce s-a întâmplat. Ioan spune: „M-am uitat, şi iată că s-a arătat un cal alb. Cel ce sta pe el, avea un arc; i s-a dat o cunună, şi a pornit biruitor şi ca să biruiască”. Hristos nu este prezentat în felul acesta nicăieri în Scriptură. Hristos este arătat aici ca Miel al lui Dumnezeu, care deschide peceţile. Dar călăreţul acesta este imitatorul, antihristul care a pornit biruitor chiar de la începutul epocii bisericii. Scopul său a fost să nimicească ceea ce a făcut Hristos şi să-şi zidească propriul domeniu. El avea un arc fără săgeţi: era un înşelător. Isus Hristos nu este arătat niciodată cu un arc: El are sabia cu două tăişuri, care este Cuvântul lui Dumnezeu. El este Acela care ţinea cartea în mână. Atunci cum ar fi putut să fie El călăreţul? Lucrul acesta este imposibil.
Călăreţul acesta reprezintă sistemul la începutul său. Calul alb dă aparenţa nevinovăţiei, însă în curând îşi schimbă culoarea. Călăreţul este un imitator, iar calul său devine din alb roşu, negru apoi gălbui. Când acest călăreţ a pornit în prima epocă a bisericii, viclenia lui n-a putut fi uşor sesizată. Culoarea albă dădea aparenţa nevinovăţiei. Dar lucrul acesta se întâmpla înainte ca el să pună mâna pe putere. La început a fost un duh şi o învăţătură greşită. În felul acesta n-a putut fi încoronat. Dar mai târziu s-a întrupat în prorocul mincinos şi a fost încoronat. Acesta este momentul când Antihristul şi-a consolidat poziţia. Prin moartea şi învierea Lui, Isus Hristos a biruit moartea, iadul şi pe Satana. Dar aici îl vom vedea pe Antihrist care încearcă să dea jos biruinţa lui Hristos care era acum descoperită în credincioşii adevăraţi prin puterea Duhului Sfânt. Adevăratele învăţături biblice au fost înlocuite de Antihrist cu crezuri şi dogme.
Calul alb reprezintă puterea aşa numitei forţe religioase iar călăreţul reprezintă capul acelui sistem antihrist. Acesta şi-a avut începutul deja în vremea apostolilor, căci Ioan scrie în 1 Ioan 2:18 „Copilaşilor, este ceasul cel de pe urmă. Şi, după cum aţi auzit că are să vină anticrist, să ştiţi că acum s-au ridicat mulţi anticrişti: prin aceasta cunoaştem că este ceasul de pe urmă. Ei au ieşit din mijlocul nostru, dar nu erau dintre ai noştri”. Aşa cum Iuda s-a alăturat celor ce-l urmau pe Domnul Isus Hristos, tot aşa sămânţa discordiei s-a alăturat seminţei lui Dumnezeu. În scurt timp a fost evident că erau motivaţi de un duh rău.
Dacă observaţi, Ioan vorbeşte despre venirea lui Antihrist la singular şi spune, de asemenea, la plural, că se ridicaseră deja mulţi antihrişti în acea primă epocă a bisericii. Existau deja de atunci creştini care nu aveau o relaţie reală cu Isus Hristos şi cărora le lipsea descoperirea Cuvântului. În prima epocă a Bisericii ei încă erau în căutarea conducătorului lor. Ucenicii Antihristului erau deja acolo. Ioan l-a văzut pe acest conducător atunci când a fost exilat pe insula Patmos. Acesta era capul mişcării nicolaite, când a început să călărească pe calul alb. Ţelul său era să unească totul într-o singură organizaţie. Lui nu-i păsa dacă-şi va atinge scopul folosind forţa, câtă vremea el putea să fie capul.
Pavel a vorbit despre aceeaşi persoană şi l-a numit „fiul pierzării”, „care se înalţă mai presus de tot ce se numeşte „Dumnezeu”.” Prin ipocrizia şi viclenia lui, fiul pierzării îi duce pe cei ce-l urmează acolo de unde a venit şi el, adică la pierzare. Dar Fiul lui Dumnezeu a venit din slavă şi-i duce pe toţi ce-L urmează acolo de unde a venit şi El, înapoi în slava Sa. Biserica Dumnezeului Celui Viu Îl urmează pe Hristos conform Cuvântului descoperit prin Duhul Sfânt. Omul acesta îşi instaurează propriile rânduieli şi organizează totul după placul lui. Adepţii lui se află în toate cultele care urmează învăţăturile lui. Ambiţia lui este să ia locul lui Hristos pe pământ. Lui chiar i se aduce închinare. El a luat oamenilor Cuvântul lui Dumnezeu şi l-a înlocuit cu crezuri şi dogme. Lumea întreagă are impresia că el vorbeşte în locul lui Dumnezeu. Acest lucru îmi aduce aminte de copiii lui Israel: ei erau Biserica Dumnezeului Celui Viu în Vechiul Testament. Dumnezeul Atotputernic îl trimisese pe Moise şi poporul a fost scos din Egipt. Imediat după aceea auzim despre Balaam. Moise a fost chemat de Dumnezeu, dar Balaam a fost chemat de Balac, împăratul moabiţilor, care l-a trimis să-i blesteme pe copiii lui Israel care fuseseră binecuvântaţi de Dumnezeu. Ei erau cei care aveau Cuvântul făgăduit de Dumnezeu pentru vremea aceea. Prorocul acela mincinos era în legătură cu puterea lumească. De fapt voia să-i nimicească pe cei care aveau parte de împlinirea Cuvântului lui Dumnezeu în vremea lor. În toate epocile Bisericii, Antihristul a lucrat cu ajutorul puterii lumeşti.
Moise a învăţat pe poporul lui Dumnezeu adevăratul Cuvânt al Celui Atotputernic. Balaam însă a pus o piatră de poticnire înaintea lor. Faptele lui au fost atât de rele încât Hristos îl aminteşte în mesajele Sale adresate celor şapte biserici.
Întâia pecete întâi trebuie văzută în legătură cu prima epocă a Bisericii, în care sunt amintite faptele nicolaiţilor, fapte urâte de toţi credincioşii adevăraţi. Citim de asemenea despre unii care se dădeau drept apostoli dar de fapt erau mincinoşi. Pavel dă un avertisment serios bătrânilor bisericii din Efes. Credincioşii adevăraţi trebuiau să ia seama la cei puşi ca supraveghetori (episcopi) de către Duhul Sfânt. Dar apoi el spune: „Ştiu bine că, după plecarea mea, se vor vârî între voi lupi răpitori, care nu vor cruţa turma; şi se vor scula din mijlocul vostru oameni, care vor învăţa lucruri stricăcioase, ca să tragă pe ucenici de partea lor”. Fiecare predicator trebuie să vadă ce-l motivează: dacă vine într-un oraş şi predică până ce are impresia că ar avea propriii lui ucenici ca să-şi înfiinţeze propria biserică, atunci s-a descalificat. Conform cuvintelor apostolului, cei mincinoşi îşi fac ucenici proprii. Un slujitor adevărat al lui Hristos nu-i va trage pe ucenici de partea lui, ci va sluji întregului Trup al lui Hristos, conform slujbei date lui de Dumnezeu. Pavel îşi exprimă certitudinea că Duhul Sfânt va veghea asupra Bisericii adevărate.
Dragi fraţi şi surori în Hristos! Acesta este ceasul adevărului. Orice copil al lui Dumnezeu primeşte cu plăcere Cuvântul autentic al Celui Atotputernic, mai ales într-un ceas atât de întunecat ca acesta, când binele şi răul sunt atât de apropiate. Ce este rău este împodobit de activitate religioasă. În timpul acesta nu este binevenit să vorbeşti despre Antihrist şi despre toate sistemele care conform Cuvântului lui Dumnezeu sunt greşite. Toţi gândesc ecumenic, caută unitatea, indiferent care sunt crezurile lor. Dar Domnul Isus Hristos Îşi revendică răscumpăraţii Lui. Aceştia iasă din toate lucrurile care nu sunt în concordanţă cu Cuvântul Său. Nu vă fie teamă să staţi de partea lui Hristos!
Să ne rugăm:
Tată ceresc, Îţi mulţumesc pentru Cuvântul Tău sfânt şi scump, şi Te rog să-i călăuzeşti în adevăr pe toţi ascultătorii. O Dumnezeule, ştim că acestea sunt lucruri foarte serioase în aceste momente de sfârşit. Ne rugăm din toată inima: răspunde din cer şi călăuzeşte-i pe toţi cei ce doresc să fie într-o stare corectă conform sfântului Tău Cuvânt. Te rog fă-i să deosebească şi să înţeleagă. În Numele scump şi sfânt al Domnului Isus Hristos. Amin.
