Dragi prieteni în Hristos, vă salut în Numele scump al Domnului Isus. Sunt sigur că aţi cercetat Scripturile ca să vedeţi dacă lucrurile sunt aşa cum s-au spus. Doresc să vă recomand să citiţi cartea intitulată „Descoperirea celor şapte peceţi”, scrisă de predicatorul William Branham, care conţine predicile vorbite în timpul deschiderii peceţilor. În aceste transmisiuni noi putem să atingem numai câteva puncte principale, dar eu sunt sigur că în cartea aceea găsiţi răspunsurile la toate întrebările dvs.
Cartea Apocalipsa conţine multe simboluri; de aceea este nevoie să înţelegem prin descoperire divină ce reprezintă acestea. Dumnezeu a avut de la început în plan să vorbească prin prorocii rânduiţi de EL. Aceasta este metoda prin care Dumnezeu aduce la lumină tainele ascunse.
Despre prima pecete s-a spus foarte puţin. Vedem calul alb şi călăreţul acestuia, care avea un arc fără săgeţi şi care mai târziu a primit o cunună. Tema aceasta a fost tâlcuită diferit, dar acum adevărul a fost făcut de cunoscut prin descoperirea lui Isus Hristos. Fie ca să se înţeleagă clar că acel călăreţ arătat în primele patru peceţi este Antihristul. El este un impostor care-i amăgeşte pe toţi în Numele lui Hristos, pe care-L imită. Culoarea albă arată spre acest sistem religios, care la început se arată inofensiv. Mai târziu însă lucrurile se schimbă. În 2 Cor. 11:14-15 citim: „căci chiar Satana se preface într-un înger de lumină. Nu este mare lucru dar, dacă şi slujitorii lui se prefac în slujitori ai neprihănirii. Sfârşitul lor va fi după faptele lor”. Scriptura vorbeşte despre Isus Hristos care vine pe un cal alb cu toţi sfinţii. El are un nume: Cuvântul lui Dumnezeu. „Oştile din cer Îl urmau călări pe cai albi, îmbrăcate cu in subţire, alb şi curat. Din gura Lui ieşea o sabie ascuţită, ca să lovească Neamurile cu ea, pe care le va cârmui cu un toiag de fier. Şi va călca cu picioarele teascul vinului mâniei aprinse a atotputernicului Dumnezeu. Pe haină şi pe coapsă avea scris numele acesta: «Împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor.»” Aşa este descris Domnul şi Mântuitorul nostru, în comparaţie cu călăreţul din primele patru peceţi. Pe Domnul Isus Hristos Îl urmează cerurile, dar călăreţul acesta este urmat de Moarte şi de Locuinţa morţilor, aşa cum este arătat în pecetea a patra.
Observăm mai departe că acest călăreţ nu are nume. El foloseşte titluri şi tăgăduieşte Numele lui Isus Hristos. Antihristul are un arc, dar nu are săgeţi. El îi amăgeşte pe oameni. Dar despre Isus Hristos citim: „Din gura Lui ieşea o sabie ascuţită” care este Cuvântul lui Dumnezeu. Trebuie să înţelegem că Antihristul este atât de religios, încât Scriptura spune că-i va amăgi pe toţi, în afară de cei ale căror nume sunt scrise de la întemeierea lumii în Cartea Vieţii Mielului. Antihristul vorbeşte despre Hristos, dacă aceasta se potriveşte programului său; vorbeşte despre Duhul Sfânt dacă se potriveşte concepţiei sale. El foloseşte orice verset pentru a da o aparenţă evlavioasă programului său. Iuda a umblat cu Hristos şi a pretins că are o parte în slujbă. Dar nu există nicio dovadă că Domnul Isus l-a chemat pe Iuda. Domnul i-a chemat pe toţi ceilalţi ucenici. Iuda li s-a alăturat, dar Scriptura îl numeşte „fiul pierzării”. Sistemul antihristic se ascunde de asemenea sub o mantie religioasă. Dar aleşilor din fiecare epocă li s-a dat descoperirea prin Duhul Sfânt ca să cunoască faptul că Hristos este reprezentat de Cuvânt, iar Antihristul este reprezentat de răstălmăcirea Cuvântului. Duhul lui Hristos în credincioşi îi face să se supună Cuvântului şi să-l asculte. Duhul antihristic se înalţă mai presus de Dumnezeu şi de Cuvântul Său. El respinge Cuvântul şi-şi formulează propriile învăţături şi crezuri. Numai copiii adevăraţi ai lui Dumnezeu recunosc autoritatea Cuvântului lui Dumnezeu. Toţi ceilalţi sunt în robia învăţăturilor antihristice, împotrivindu-se sfintelor Scripturi. Dvs. puteţi spune: „Biserica noastră, cultul nostru, se bazează pe Cuvânt” dar Biblia ne spune că dacă adăugăm sau scoatem din Cuvântul lui Dumnezeu, partea noastră va fi scoasă din Cartea Vieţii. Bisericile au devenit atât de înţepenite în învăţăturile lor, încât dacă Dumnezeu doreşte să trimită mai multă lumină, acestea n-o pot primi. Dacă Antihristul ar veni cu coarne, ca un dictator mondial aşa cum presupun mulţi oameni, n-ar fi amăgiţi mulţi. Dar amăgirea constă în faptul că se ia suficient din Cuvântul lui Dumnezeu şi se introduc în acesta păreri personale, crezuri şi învăţături. Oamenii nu-şi dau seama că sistemul antihristic a existat aproape de la începutul epocilor Bisericii şi i-a amăgit pe toţi, în afară de copiii lui Dumnezeu.
Duhul Sfânt îi descoperise deja lui Pavel ceea ce descrie Ioan mai târziu, pe insula Patmos. Aşa cum în grădina Edenului au fost doi pomi şi două seminţe de la începutul timpului, la fel a fost în creştinism. Sămânţa lui Dumnezeu are parte de Pâinea Vieţii, are acces la Pomul Vieţii, dar cealaltă sămânţă se foloseşte de pomul cunoştinţei şi moare spiritual. Hristos îşi zideşte Biserica Lui conform Cuvântului Său, iar Antihristul şi-o zideşte pe a sa, după concepţia lui. Există sute de culte, dar în ochii lui Dumnezeu există numai două lucruri: Biserica lui Hristos şi biserica lui Antihrist. Fiecare persoană aparţine uneia din cele două. Aşa vede Dumnezeu lucrurile. A fost un Cain şi un Abel, un Moise şi un Balaam, Isus şi Iuda; există o biserică adevărată şi una falsă. Este Hristos, Unsul, iar cei unşi de El sunt ca şi El; există şi Antihristul, cu toţi unşii mincinoşi din vremea sfârşitului.
Călăreţului i s-a dat o cunună, ceea ce arată spre cârmuire. El a pornit biruitor. Putem să vedem aici deosebirea între Biserica lui Isus Hristos şi sistemul antihristic. În Biserica lui Hristos nimeni nu doreşte un titlu pompos, ci fiecare doreşte doar să fie aşezat în Trupul lui Hristos, în locul pe care i l-a rânduit Dumnezeu. În mişcarea antihristică însă, oamenii urmăresc funcţiile, caută să-i biruiască pe laici şi să-i cârmuiască. Cum putem face deosebirea? Este foarte uşor, dacă luăm Cuvântul lui Dumnezeu ca singura unitate de măsură. Tot ce nu este în concordanţă cu învăţăturile apostolilor şi prorocilor, nu vine din adevăr.
Dragi fraţi şi surori, noi trăim în zilele din urmă care în Scriptură sunt numite „vremea sfârşitului”. Toate aceste lucruri trebuiau descoperite conform Cuvântului făgăduit. Nu trebuie să uităm că Dumnezeu s-a descoperit în simplitate. Dacă ne gândim în mod firesc la deschiderea peceţilor, atunci s-ar putea să avem păreri grandioase despre aceasta. Dar Domnul a făcut-o în felul Său, într-o manieră foarte simplă, încât cei înţelepţi n-o vor vedea, nu vor recunoaşte şi vor trece pe lângă ce s-a întâmplat de fapt. Unul dintre principiile Dumnezeului Atotputernic este să descopere lucrurile cele mai mari în modul cel mai simplu. Numai noi, oameni fiind, avem înclinaţia să căutăm lucruri complicate, dar Dumnezeu se întâlneşte cu noi la nivelul nostru.
Dragi prieteni, fie ca despre dvs. să nu se spună că sunteţi mulţumiţi cu orice fel de tâlcuiri. Întregul sistem antihristic vorbeşte despre Dumnezeu şi despre Cuvântul Său, însă în acelaşi timp îl răstălmăceşte, pentru că în acesta nu se vestește Cuvântul lui Dumnezeu prin descoperire, aşa cum este scris. Milioane de oameni cred basme în locul Cuvântului. Ei sunt amăgiţi şi vor fi decepţionaţi la sfârşitul căii lor. Fie ca noi să auzim astăzi glasul Domnului Isus Hristos şi să venim la El şi să primim iertarea păcatelor noastre şi botezul autentic al Duhului Sfânt. Pentru că numai Duhul lui Dumnezeu ne poate călăuzi în tot adevărul.
Dragi prieteni, pot să vă întreb dacă pentru voi Cuvântul lui Dumnezeu este totul? Isus Hristos este totul în viaţa voastră? Urmaţi voi călăuzirea Duhului Sfânt? Numai El vă poate călăuzi în Cuvântul Său. Mai există în voi vreo răzvrătire împotriva Domnului şi împotriva Cuvântului Său? Noi încă ne mai aflăm în timpul harului. Mai putem să venim la Domnul Isus şi să ne supunem Lui în totalitate. Aţi dori s-o faceţi acum, în timp ce ne aplecăm capetele?
Să ne rugăm:
Tată ceresc, suntem atât de recunoscători că trăim într-un timp în care Cuvântul Domnului şi tainele cele mari au fost descoperite în felul ales de Tine. O, Dumnezeule, nu ne-ai lăsat în întuneric: Tu ai spus în Cuvântul Tău: „Multe căi pot părea bune omului, dar la urmă se văd că duc la moarte”. Astăzi este pus înaintea noastră binele şi răul. O, Doamne, fie ca noi toţi să ascultăm şi să ne dăm seama cât de serios este lucrul acesta. Fie ca noi toţi să înţelegem că hotărârea pe care o luăm acum este pentru veşnicie. Mă rog în Numele scump al lui Isus, să vorbeşti fiecăruia care a auzit acum mesajul acesta. Fii cu cei bolnavi şi care au necazuri – binecuvântează-i. Prezenţa Ta să fie aproape de ei. Pregăteşte-ne pentru ceasul revenirii Tale. Mă rog pentru toate acestea în Numele sfânt al lui Isus. Amin.
