Şi eu doresc să vă salut din inimă şi, în mod deosebit, vreau să le mulţumesc mirilor că avem dreptul să petrecem împreună această zi. De asemenea, doresc să mulţumesc şi părinţilor lor.
Până ieri fratele nostru [tatăl miresei] a fost cam trist, dar astăzi este, deja, mai vesel. La tatăl mirelui nu s-a prea văzut tristeţea, la el a fost exprimată mai multă bucurie. Dar aşa este câteodată în viaţă. Tatăl mirelui a mai dat mai departe o fiică şi un fiu; la al treilea nu i-a fost prea greu. Sau, nu se ştie…
Dar la tatălui miresei i se întâmplă pentru prima dată. Şi dacă un tată îşi dă fiica, asta doare. Noi simţim durerea împreună cu tine. Dar este pe mâini bune. Mai bine nu se poate pentru ea. Noi îl cunoaştem pe fratele nostru [mirele], el este un copil al lui Dumnezeu. Cunoaştem întreaga lui familie şi putem spune, dintr-o inimă sinceră, că fratele nostru L-a ales pe Domnul şi a dedicat Domnului căile lui. Şi, de la început, s-a putut observa că inima lui este în lucrare şi nimeni nu l-ar mai fi putut opri. Dumnezeu te va binecuvânta pentru aceasta, frate şi soția ta va preţui toată viaţa ei că şi ea a primit o mare parte.
Dorim să vă spunem tuturor un bun venit, în mod deosebit prietenului meu din Bucureşti, împreună cu soţia lui şi în mod deosebit celor doi şoferi de autobuz; şi prietenilor noştri din Franţa şi vouă tuturor care sunteţi azi aici. Suntem adunaţi internaţional. Ne bucurăm că există posibilitatea să fim aşa împreună şi că avem şi un loc unde putem sărbători o nuntă, putem asculta împreună Cuvântul lui Dumnezeu, putem cânta aceleaşi cântări împreună şi, de fiecare dată, putem fi binecuvântaţi din nou.
Această zi va fi deosebită – sigur că, mai ales pentru voi – o zi spre care veţi privi în urmă şi o veţi face cu o inimă mulţumitoare. Dorim să vă dăm câteva versete din Scriptură pe cale. Două versete din Psalmii pe care i-am citit: „căci preaiubiţilor Lui El le dă pâine ca în somn”. Şi al doilea verset: „Ferice de cine umblă pe căile Lui”. Aceasta ne aduce aminte imediat de Psalmul 37:5-6: „Încredinţează-ţi soarta în mâna Domnului, încrede-te în El şi El va lucra”. El o va face bine şi cu voi. Voi vă încredeţi în El, Îl credeţi şi El o va face bine. „El va face să strălucească dreptatea ta ca lumina şi dreptul tău ca soarele la amiază”. Aceasta, din nou, ne aduce aminte de Cuvântul: „căci preaiubiţilor Lui El le dă pâine ca în somn”. Este important ca somnul să fie noaptea, nu ziua, căci noaptea primiţi ceea ce aţi muncit ziua. Acest lucru aşa este în viaţă. De la nimic nu vine nimic. Dumnezeu binecuvântează lucrarea mâinilor voastre şi, în mod deosebit, lucrarea mâinilor tale, frate. Noi te iubim, împreună cu întreaga adunare, te preţuim şi ne bucurăm sincer cu tine şi cu voi şi pentru faptul că Domnul ţi-a dăruit o soţie cu care tu îţi vei împărţi de acum viaţa ta.
Câteva versete din Scriptură: primul verset este în legătură cu iubitul nostru frate care a organizat nunta şi, cu siguranţă va suporta şi cheltuielile:
Matei 22:2: „Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un împărat, care a făcut nuntă fiului său”. Este pur şi simplu minunat cum, de la început, Dumnezeu a legat laolaltă lucrurile cereşti şi pământeşti. Acest lucru merge înapoi la Geneza 1:1 şi-l putem găsi din nou în Apocalipsa 19. Este pur şi simplu puternic felul în care Dumnezeu a cuprins planul mântuirii în interiorul creaţiei.
Mă gândesc la câteva versete deosebite din Vechiul Testament, la Geneza 1:26-28. Acolo este scris la singular: „Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său” şi apoi este scris la plural „parte bărbătească şi parte femeiască i-a făcut”. Dacă am merge mai departe, la Geneza 2:7 – şi va fi necesar ca aceia care vor să ştie cu exactitate, să citească primele versete din capitolul 2, de la v. 3 El a desăvârşit totul, cerul şi pământul. Şi de la v. 4 este scris că atunci când încă nu era nimic pe pământ, niciun copăcel, Dumnezeu a făcut ceva: l-a creat pe om. Dar de data aceasta El l-a făcut din pământ, l-a pus într-un trup de carne. Şi dacă mergem la Geneza 2:18, femeia încă nu era. Bărbatul încă era singur şi Dumnezeu a spus: „Nu este bine ca omul să fie singur; am să-i fac un ajutor potrivit pentru el”. Dacă am citi mai departe, versetele 23 şi 24, atunci Domnul Dumnezeu a deschis coasta bărbatului, a scos o coastă. Dar femeia nu este compusă doar din coastă. Şi aici este minunea: femeia este o persoană întreagă. Ea are totul, din cap până în picioare. Este înzestrată cu totul. Aşa a făcut-o Dumnezeu. Şi Adam a strigat: „Iată în sfârşit aceea care este os din oasele mele şi carne din carnea mea!” Cine citeşte mai departe, dincolo, în Noul Testament, la Efeseni 5, [vede cum] Pavel strigă cu privire la Hristos şi Biserică: „carne din carnea Lui şi os din oasele Lui”. Pur şi simplu este o mare taină: taina lui Dumnezeu în Hristos şi a lui Hristos în Biserică.
Este minunat să ştim că lucrurile pământeşti arată spre lucrurile duhovniceşti. La ce ar fi ajutat dacă Dumnezeu în Gen. 1 ar fi spus: „înmulţiţi-vă, umpleţi pământul”, iar Eva ar mai fi rămas în Adam? Ea a trebuit să fie scoasă afară din el ca să se împlinească cuvântul „înmulţiţi-vă”.
Este absolut minunat. Nu putem intra în amănunte, dar Dumnezeu a făcut astfel încât şi din punct de vedere pământesc, este necesar ca femeia să-i fie alăturată bărbatului, ca să aibă loc unirea, ca să urmeze înmulţirea. Totul este hotărât de Dumnezeu.
Şi duhovniceşte este exact aşa. Mireasa trebuie să fie unită cu Mirele şi trebuie ca sămânţa lui Dumnezeu să fie pusă înăuntrul ei, pentru ca înmulţirea să poată să aibă loc, să fie născuţi copii ai lui Dumnezeu. Totul este rânduit minunat.
Astăzi este comparaţia cu un împărat care face nuntă fiului său. Astăzi o trăim natural, o comparaţie cu Împărăţia cerurilor. Nunta de astăzi este, deja, un indicator spre Nunta Mielului. Şi acolo vor fi invitaţi doar nişte oameni care au primit invitaţia.
Câteva versete din Sfânta Scriptură… Eu sunt pur şi simplu copleşit de toate aceste cuvinte, de felul în care S-a gândit Dumnezeu la toate lucrurile, inclusiv la cuvintele care sunt date pe cale unui mire şi unei mirese. În 1 Cor. 7, Pavel a scris unele lucruri… Printre altele a scris şi că aceia care se vor căsători, vor avea necazuri. El ar fi vrut ca toţi să trăiască fără griji. Dar nu toţi vor să trăiască fără griji. Unii vor mai degrabă să aibă griji şi să fie căsătoriţi decât să fie fără griji şi să fie necăsătoriţi. Acest lucru este aşa. Pavel scrie în 1 Cor. 7:28 în a doua parte: „Dar fiinţele acestea vor avea necazuri pământeşti şi eu aş vrea să vi le cruţ”. Atunci era un necaz în ţară. Deja după anii 70 Ierusalimul a fost distrus şi în ţară era un mare necaz, iar Pavel a arătat că într-un timp de necaz vor veni greutăţi pentru cei căsătoriţi. Noi Îi mulţumim lui Dumnezeu că la noi nu este aşa, în timpul acesta. Au trecut vremurile bune, dar încă mai merge.
În v. 32, omul lui Dumnezeu scrie: „Dar eu aş vrea ca voi să fiţi fără griji. Cine nu este însurat, se îngrijeşte de lucrurile Domnului, cum ar putea să placă Domnului”. Este aşa întotdeauna? Uneori cei necăsătoriţi sunt şi ei mişcaţi de un gând: ei nu doresc să rămână singuri. Aşa este câteodată. Cei necăsătoriţi, care sunt rânduiți ca să fie căsătoriţi, deschid ochii şi uneori se uită în stânga şi în dreapta ca să vadă dacă ar fi cineva care li se potriveşte. Dar, în general, ei sunt fără griji. Au doar o singură grijă: ca ei să nu rămână singuri. Nu au nicio altă grijă de locuinţă, sau alte griji. Acestea vin mai târziu. Dar lucrul frumos este că voi puteţi împărţi împreună, puteţi purta totul împreună, dedicaţi totul Domnului şi în bucurie şi suferinţă staţi împreună aşa cum Dumnezeu a poruncit-o şi a gândit-o.
În Ioan 2:5, este scris: „Să faceţi orice vă va zice…”. De ce tocmai la nuntă? Nu la Zacheu, sau undeva în Samaria, ci la nuntă. Acolo unde a apărut necazul, acolo unde a fost prea puţin, acolo a ieşit cuvântul: „Să faceţi orice vă va zice…”. Dacă necazul vine la nuntă sau după aceea, atunci să auziţi ceea ce a spus El în Cuvântul Său.
Este bine dacă voi, de la început, respectaţi ordinea divină. Să primiţi faptul că, Cuvântul lui Dumnezeu are intenţii bune cu voi. Uneori surorile au impresia că Dumnezeu ar fi vrut ceva de la ele, că libertatea lor ar fi restrânsă, dar nu este aşa. Dumnezeu a avut intenţii bune cu surorile, pentru că toată responsabilitatea a dat-o soțului. Soția poate, bucuroasă, să pregătească micul dejun, iar când s-a încheiat ziua poate să aducă masa de seară. Ea este ocrotită, este acasă şi face un „acasă” din casa bărbatului. Totul este făcut în casă după dorinţa lui. Ea doreşte ca el să se simtă bine acasă; doreşte ca el să vină cu drag acasă. Ea deja îl aşteaptă, are braţele deschise, uşa e deschisă şi ea aşteaptă până când vine el. Apoi dacă el vrea, mai târziu, să spele vasele, e bine – mai ales dacă mâncarea a fost foarte bună; şi chiar dacă nu a fost prea bună.
Eu am cunoscut un predicator care a locuit mai înainte în Kassel şi apoi în Achen. El era atent, de fiecare dată când se făceau căsătoriile, să spună surorilor, să le dea multe pe cale; dar şi fraţilor. Şi a spus odată: „Dacă s-ar întâmpla vreodată ca soţiei să i se ardă supa, atunci mănânc-o până la ultima lingură”. Da, da! „Atunci nu te opri şi chiar dacă supa nu e reuşită, mănânc-o”. Un bărbat înţelept ţine unele lucruri pentru el şi împărtăşeşte numai ce se potriveşte acolo.
În 1 Corinteni 11 sunt scrise două versete deosebite. 1 Cor. 11:3: „Dar vreau să ştiţi că Hristos este Capul oricărui bărbat; că bărbatul este capul femeii şi că Dumnezeu este capul lui Hristos”.
Iubit frate, dacă te supui Capului tău, lui Hristos, atunci şi soţia ta ţi se va supune ţie. Acestea pur şi simplu nu sunt nişte cerinţe în spatele cărora stă un „trebuie”, ci este o dragoste divină. Hristos, Capul nostru, nu ne forţează să-L acceptăm ca şi cap împotriva voinţei noastre. El vrea să se întâmple prin dragoste pentru El, ca să-L primim pe El ca şi Cap, cu mare respect, cu teamă. Exact aşa este cu tine, iubitule Thomas: fie ca Hristos să fie Capul tău şi să rămână aşa. Noi deja ştim că tu eşti supus Lui şi că doreşti cu adevărat ca în viaţa ta să se facă voia Lui.
Dumnezeu să dăruiască aceeaşi gândire sorei noastre. Nu pentru că „trebuie”, ci prin dragoste. Căsnicia trebuie să fie ocrotită şi îmbrăcată în dragoste, nu în cerinţe, în dragoste. Ţie să îţi fie dăruit lucrul acesta, iubită soră: să-l respecţi pe soţul tău ca pe un cap, să îl primeşti pur şi simplu pentru că aşa este poruncit de Dumnezeu. Aceasta este rânduiala divină.
Şi, în mesajul timpului de sfârşit, noi am auzit că rânduiala divină trebuie restituită. Aceasta începe cu căsnicia, se continuă în familie şi merge mai de parte în Biserică. Dacă noi toţi, care suntem astăzi aici, ne lăsăm introduşi în voia lui Dumnezeu în fiecare domeniu, atunci va avea loc turnarea Duhului Sfânt, atunci suntem sub un cer deschis, atunci Dumnezeu este cu noi.
Scumpă soră, pune-o la inimă: Hristos este capul bărbatului tău şi bărbatul tău este capul tău. În acel moment când o soră spune: „Eu nu ascult de tine, eu ascult de Hristos” ea este deja pe o cale străină, este deja sub influenţa unui duh străin. Duhul lui Dumnezeu respectă ordinea divină. Restul sunt nişte duhuri care aduc blasfemie la adresa lui Dumnezeu.
Aici este scris, în v. 7: „Bărbatul nu este dator să-şi acopere capul, pentru că el este chipul şi slava lui Dumnezeu, pe când femeia este slava bărbatului”. Dumnezeu l-a creat pe bărbat după chipul Său. El este chipul lui Dumnezeu. Citesc mai departe: „pe când femeia este slava bărbatului”. Legătura femeii nu este direct cu Hristos, ci cu bărbatul – eu vorbesc despre căsnicie, nu vorbesc cu Biserica, ci vorbesc cu voi doi. Este foarte important. Dacă este în legătură cu Biserica, atunci bărbatul şi femeia sunt egali înaintea Domnului, toţi sunt mădularele lui Isus Hristos şi toţi trebuie să se aplece înaintea Domnului. Dar când este vorba de căsnicie atunci există legea lui Dumnezeu şi aici vedem cum a vrut şi cum a spus Dumnezeu. Bărbatul este slava lui Dumnezeu pentru că este creat după chipul Său; femeia este luată din bărbat şi de aceea nevasta este slava bărbatului. Aşa este scris aici şi aşa este.
Deci, rânduială dumnezeiască începând din prima zi. Începeţi corect, mergeţi mai departe corect şi sfârşitul vostru va fi încununat cu binecuvântare. Şi nu numai sfârşitul. Eu am convingerea, iubit frate, că Dumnezeu va binecuvânta puternic calea pe care veţi merge împreună şi va fi cu voi.
Efeseni 5:21… Doar un verset aici şi unul dincolo – voi puteţi citi mai departe acasă. Aici este conţinut tot ce are Domnul de sus bărbatului şi femeii. Şi lucrul ciudat este: atunci când Pavel scrie Bisericilor, niciodată nu se adresează soţiilor, numai dacă el are să le spună ceva în mod direct lor. Aşa este rânduiala divină în această carte. Am putea citi aici şi nu numai aici ci şi în alte locuri.
Efeseni 5, de la v. 21: „Supuneţi-vă unii altora în frica lui Hristos. Nevestelor, fiţi supuse bărbaţilor voştri ca Domnului”. Este un cuvânt puternic. Da, soră, astăzi este încheiat un legământ cu soțul tău, dar un legământ înaintea lui Dumnezeu, cu Dumnezeu şi acestea sunt cuvintele legământului. Aici sunt cuvintele legământului, ale noului legământ, în general pentru Biserică şi sunt şi cuvintele legământului de căsnicie. Şi aceasta trebuie să o luaţi în inimă. Şi, iubită soră: „Nevestelor, fiţi supuse bărbaţilor voştri ca Domnului”. Aşa cum te-ai întâlnit cu Domnul, aşa să te întâlneşti cu soţul tău. Aşa cum l-ai trata pe Domnul, aşa tratează-l pe bărbatul tău. Şi eu îţi pot da garanţia, din Cuvântul lui Dumnezeu, că vei fi binecuvântată mai presus decât cerem sau gândim noi. Pentru că tu umbli pe căile Lui, respecţi Cuvântul Lui şi dai dreptate lui Dumnezeu. Domnul să ţi-o dăruiască.
Motivul este în vers. 23: „căci bărbatul este capul nevestei”. Surorilor, nu sunteţi toate mulţumitoare pentru un cuvânt atât de minunat? Nu numai mirele şi mireasa. Toate surorile şi toţi fraţii pot fi bucuroşi că Dumnezeu a poruncit totul aşa.
Un cuvânt pentru tine, frate: „Bărbaţilor, iubiţi-vă nevestele cum a iubit şi Hristos Biserica şi S-a dat pe Sine pentru ea…” Versetul 30: „pentru că noi suntem mădulare ale trupului Lui, carne din carnea Lui şi os din oasele Lui”. Din nou Geneza 1:23, o comparaţie cu ceea ce a făcut Dumnezeu cu Adam şi cum a luat-o pe Eva din el şi i-a alăturat-o din nou.
Fraţi şi surori, Cuvântul are să ne spună ceva. Fiecare Cuvânt al lui Dumnezeu este puternic. Este bine pentru orice om care este atins de acesta. Este bine pentru voi doi, astăzi şi pentru totdeauna dacă aveţi un acord în interior pentru fiecare Cuvânt. Şi în viaţa voastră se va întâmpla că veţi avea adâncimi şi înălţimi. Noi am cântat despre aceasta… dar Domnul va fi cu voi pentru că aţi ales s-o credeţi. „Isuse, mergi Tu înainte pe calea vieţii”. El va fi cu voi aşa, cum a făgăduit.
Un ultim cuvânt din Matei 19, făcând din nou legătura cu cuvântul din Moise… Este pur şi simplu minunat ce armonie este în Vechiul şi Noul Testament. Este aceeaşi rânduială în creaţie, aceeaşi rânduială în mântuire, aceeaşi rânduială pentru căsnicie – nu s-a schimbat nimic. La Dumnezeu rămâne totul aşa cum a fost la început. Matei 19:4: „Drept răspuns, El le-a zis: «Oare n-aţi citit că Ziditorul»” – acum suntem din nou la Geneza 1:27 – „«de la început i-a făcut parte bărbătească şi parte femeiască şi a zis»:…” – dar asta este scris mai târziu, în Geneza 2, nu în Geneza 1. Este pur şi simplu minunat cum a legat Dumnezeu lucrurile împreună şi a rânduit totul minunat. „De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa…”. Acest lucru încă nu era scris în Geneza 1, pentru că acolo Eva era încă în Adam. Mai întâi a trebuit să vină Geneza 2, Eva trebuia să fie scoasă afară din Adam ca să-i fie alăturată şi apoi se poate împlini.
La Adam încă nu era posibil să-şi părăsească tatăl şi mama, însă la tine este acum aşa, că un bărbat va părăsi pe tatăl şi pe mama lui şi se va lipi de soţia lui şi cei doi vor fi un singur trup. Pur şi simplu aşa este rânduit de Dumnezeu. Voi veţi avea casa voastră.
Dar frate şi soră S., nu v-aţi pierdut fiul, ci aţi câştigat şi o fiică. S-a întâmplat deja de două ori faptul că voi aţi primit în plus şi acum din nou căpătaţi pe deasupra şi dacă timpul va dura, casa voastră nu va rămânea goală, nepoţii şi strănepoţii vor fi acolo.
Frate şi soră O., voi n-aţi pierdut o fiică, ci aţi primit şi un fiu. Toţi câştigă, toţi sunt binecuvântaţi şi toţi câştigă.
Eu a trebuit să mă gândesc aşa: cu cât sunt mai mulţi copii într-o familie, mai multe nurori şi mai mulţi gineri, de fiecare dată bucuria este acolo. Mă gândesc în mod deosebit la fratele M. şi la sora E., sunt binecuvântaţi de Dumnezeu.
Dumnezeu să vă binecuvânteze. Frate şi soră, Dumnezeu să fie cu voi. Şi fie ca acest Cuvânt şi toate cuvintele care le-am citit, în viaţa voastră de familie, la voi acasă, în Biserică, la serviciu, peste tot unde sunteţi, să fie scris în viaţa voastră; Cuvântul să dea mărturie prin viaţa voastră. Nu numai prin cuvinte pe care le spunem noi, ci prin viaţa pe care Dumnezeu v-o va dărui.
Acum avem sfânta însărcinare, înaintea lui Dumnezeu, să vă întrebăm pe amândoi dacă voi vă primiţi unul pe altul ca pe un cadou din partea Domnului. Mai întâi vreau să te întreb frate: o primeşti tu pe soţia ta ca pe un cadou de la Dumnezeu, convins în adâncul inimii tale că îţi este dăruită de Dumnezeu, că ea a fost scoasă din tine şi ţi-a fost dăruită din nou, carne din carnea ta şi os din oasele tale şi dacă tu te vei îngriji de ea, toate zilele vieţii tale, aşa cum o cere Cuvântul de la tine, spune pur şi simplu un „Da”. Mulţumesc.
Soră scumpă, aceleaşi cuvinte pentru tine: îl primeşti tu pe fratele ca pe un cadou de la Dumnezeu, de care nu te vei îndoi în viaţa ta întreagă şi nici în zilele triste, când vin încercările ci să fii sigură că „acesta este soțul pe care l-a ales Dumnezeu pentru mine, cu el merg până la sfârşit pe calea de aici de pe pământ, până când noi, împreună, vom vedea ceea ce am crezut”; dacă tu vei fi în preajma lui aşa cum Dumnezeu a spus acolo şi vei fi credincioasă soțului tău o viaţă întreagă şi îl primești cu adevărat din mâna lui Dumnezeu, atunci răspunde şi tu cu un „Da” tare.
Mulţumesc.
Noi cu toţii am auzit-o. Să ne ridicăm în picioare.
