75 El a venit aici – fusese cu unul dintre grupurile lui Billy Graham aici, rugându-se pentru o adunare. Şi un grup dintre ei a stat aici undeva, în California, acum câteva săptămâni, într-o rugăciune cu adevărat sinceră şi profundă, dedicat lui Dumnezeu, postind şi Duhul Sfânt a coborât peste tot grupul şi au început să vorbească în alte limbi. Da.
76 Acum el este membru al uneia dintre bisericile „Adunările lui Dumnezeu” în Tucson. El a spus: „Oh, frate Branham, merg acolo şi mă simt atât de bine! Îmi ridic mâinile şi cânt slavă lui Dumnezeu! N-aş fi putut să fac vreodată acest lucru într-o biserică baptistă nou testamentară”.
Am spus: „Ştiu că nu puteai. Din acest motiv eşti afară”. Da.
27.04.1965 – Se răzgândeşte DUMNEZEU? Los Angeles.CA, marţi
373. „Fiecare credincios autentic va face lucrările despre care a spus Isus, cum este mărturisit în Sf. Ioan 14:12” (Nu chiar aşa. Nu.) „să vindece bolnavii, să scoată draci, să învieze morţi” (eu nu cred că asta este în Ioan 14, dar n-are nimic. Este Marcu 16.), „sau acestea sunt valabile numai pentru Ilie? Trebuie ca un credincios care crede cu adevărat, să facă toate acestea? Şi dacă el este un credincios cu adevărat, va învia morţii şi va face minuni mari?”
Aceasta se întâmplă între credincioşi. Nu fiecare are darurile acelea şi nu înseamnă că numai o persoană o va face; vor fi grupuri de oameni. Ca de exemplu, dacă noi am fi avut în biserică o fetiţă sau un băieţel, sau cineva pe care l-am fi iubit foarte tare şi şi-ar fi pierdut viaţa, întreaga biserică s-ar fi strâns, s-ar fi rugat şi ar fi postit: „Doamne, ai milă de copilul acela”. Dumnezeu putea să-l învieze.
Câţi aţi citit părinţii niceeni şi acele cărţi? Ştiţi, aşa au procedat ei în biserica primară. Se adunau cu toţii şi uneori chiar şi-au înviat pastorul şi pe diferiţi oameni, dacă Dumnezeu a găsit că este potrivit s-o facă; dar ei au făcut-o.
30.08.1964 Întrebări şi răspunsuri – Jeffersonville.IN, duminică
160 300. „De ce nu ne putem vinde casa? Mulţumesc. P.S. Noi ne-am rugat şi am postit ca s-o vindem, totuşi, fără vreun rezultat”.
Frate sau soră (ei nu se semnează), indiferent cine sunteţi, voi încercaţi să vă vindeţi proprietatea şi aţi făcut tot ce-aţi ştiut… Vreţi s-o vindeţi probabil pentru a cumpăra ceva mai mare – eu nu ştiu ce vreţi să faceţi. Dacă motivul vostru este corect – dacă aveţi copii și vreţi să le luaţi o casă mai bună – nu ştiu despre ce este vorba, dar spun următoarele: dacă încercaţi să vindeţi şi aţi postit, atunci încredinţaţi-o Domnului şi uitaţi problema asta. Poate că Dumnezeu știe că nu este bine unde vreţi voi să vă mutaţi. Dacă sunteţi creştini şi vă încredeţi în Domnul – şi sigur că sunteţi altfel n-aţi fi postit şi nu v-aţi fi rugat. Eu pur şi simplu aş încredinţa-o Domnului. „Acum, Doamne, când va sosi timpul Tău ca noi s-o vindem, Tu vei trimite un cumpărător”. Atunci este încredinţată Domnului, luaţi-vă mâinile de pe ea şi mergeţi mai departe. Eu cred că va funcţiona.
23.08.1964 Întrebări şi răspunsuri part. 2 – Jeffersonville.IN, duminică
30 Când Dumnezeu a chemat o persoană pentru o lucrare, nimeni nu-i poate lua locul. […]
32 Fiecare dintre voi este aşezat exact la locul lui, în planul lui Dumnezeu. Unul posteşte tot timpul şi are părtăşie cu Dumnezeu, în timp ce altul scoate draci pentru că acela posteşte. Dar întregul Trup al lui Hristos lucrează laolaltă, în unitate. Când vedem aceste bariere denominaţionale care ne despart, inima mea suferă. Noi suntem una.
33 Între noi nu sunt oameni mari, oameni importanţi. Cu toţii suntem la fel. Noi suntem copii ai lui Dumnezeu. Unul singur este mare între noi: Hristos. Noi trebuie să-L recunoaştem. Dacă noi căutăm onoare unul de la celălalt, nu putem avea credinţă, pentru că avem credinţă unul în altul. Trebuie să avem credinţă în Hristos. El este Acela dintre noi în care trebie să avem credinţă şi apoi credinţă în ceea ce face El şi în ceea ce ne-a dat.
13.03.1964 Glasul semnului – Beaumont.TX, vineri
27 Ungerea pentru rugăciunea pentru bolnavi este [diferită]… Este acelaşi Duh, dar este o ungere diferită atunci când te rogi pentru bolnavi. Azi nu am mâncat. Am venit aici postind, rugându-mă. Şi nu doresc să fiu sub ungerea pentru predicare. Doresc să simt Prezenţa Domnului când mă rog pentru bolnavi, pentru că doresc să fie vindecat fiecare din aceia pentru care mă voi ruga. O doresc spre slava lui Dumnezeu, ca Dumnezeu să vindece bolnavii. Şi cred că El o va face.
27.06.1963 – Isus Hristos, Acelaşi ieri, azi şi în veci – Hot Springs.AR, joi
E-9 De obicei vinerea este pentru mine o zi de post. Uneori nu mănânc miercurile şi vinerile, până după amiază… Acela nu este un post riguros. Sunt pur şi simplu câteva zile pe săptămână, de post. Un post lung durează mai multe zile, atunci când Domnul te îndeamnă la aceasta. Dar acele zile de post sunt doar în cinstea lui Dumnezeu, pentru porunca postului. Şi astfel, după ora 15 de obicei mănânc ceva uşor.
08.06.1962 – Perseverenţa – S.Pines.Inc, vineri
21 Îţi mulţumesc pentru această biserică puţin numeroasă, pentru pastorul ei, pentru administratori şi diaconi, pentru toţi membrii. Şi sunt recunoscător pentru Duhul Sfânt care veghează asupra lor. Fie ca marele Duh Sfânt să-i conducă mereu şi să-i călăuzească pe cărările pe care doreşte El ca ei să meargă. Am citit în Vechiul şi în Noul Testament şi de asemenea, în perioada de la Niceea, cum atunci când lovea boala între sfinţi, întreaga biserică se aduna; cu o singură inimă ei Îl chemau pe Dumnezeu şi le era ascultată rugăciunea. Fiecare din ei, ca mădulare ale Trupului lui Hristos, posteau şi se rugau, iar Dumnezeu a auzit şi a răspuns. Tată, această mică biserică să fie atât de legată cu legăturile dragostei unii faţă de alţii şi ale Duhului Sfânt, încât să nu mai fie nicio divergenţă între noi. Să fie o asemenea dragoste divină şi fiecare să umble pe calea lui Hristos, încât mulţi pelerini istoviţi de drum să vină şi să fie mântuiţi. Să se spună că atunci când intri pe uşile micii clădiri, prezenţa lui Dumnezeu te întâmpină cu un plăcut „bun venit”. Îndepărtează boala dintre noi, Doamne.
31.12.1961 Voi trebuie să fiţi născuţi din nou – Jeffersonville.IN, duminică
43 Acuma, motivul pentru care am fost plecat a fost că am avut o săptămână de post şi rugăciune, care m-a condus la o decizie.
[…]
47 Dar în toată viaţa mea, de când eram un copilaş, Domnul mi-a dăruit întotdeauna vedenii. […]
Şi acum câteva săptămâni am avut o vedenie care m-a condus pe genunchi şi afară, în pustie, să postesc şi să mă rog. […]
23
49 Cineva a întrebat: „Frate Branham, te-ai dus să cauţi? Ar fi trebuit să te duci să cauţi o vedenie de la Domnul”. Eu am spus: „N-o faceţi aşa! Nu puteţi smulge nimic de la Dumnezeu”. De aceea tot spun oamenii, la întâlnirile particulare, „Întreabă-L pe Domnul. Rămâi cu aceasta!”
.
Am avut un cuvânt din partea Domnului pentru fratele Neville, în ceea ce priveşte profeţia pentru fiecare care trece pe aici, pe la altar. Dumnezeu i-a spus, l-a mustrat pentru asta. Nu faceţi asta; îl veţi aduce în firea pământească şi atunci veţi avea un profet mincinos. Lăsaţi-l să facă aşa cum îl călăuzeşte Duhul să facă. Nu smulgeţi nimic de la Dumnezeu, pentru că n-o puteţi face. […]
54 Dar Isus a mers în pustie să postească după ce a venit Duhul Sfânt peste El. „Ioan a mărturisit, a văzut Duhul lui Dumnezeu venind peste El”. Şi El a fost umplut cu puterea lui Dumnezeu, Dumnezeu [era] în El şi după aceea a mers în pustie să postească, nu înainte, pentru ca Duhul Sfânt să vină peste El, ci a mers şi a postit după ce Duhul Sfânt a venit peste El. Vedeţi?
10.12.1961 Paradox – Jeffersonville.IN, duminică
12 Desigur că eu nu am mâncat mâncare plăcută în aceste zile, de la plecare mamei mele. Îl caut pe Domnul pentru o viziune nouă, mănânc doar mâncare uşoară, cât se poate de puţin. Am pierdut 9 kilograme… Acuma, eu nu postesc. Nu-I ofer aşa ceva Domnului. Domnului vreţi să-I oferiţi ce aveţi mai bun…
[…]
276 Dă-ne evanghelişti în lume astăzi, nu din aceia care să tragă de oameni şi să facă copii denominaţionali. Dumnezeule, ridică Tu Însuţi nişte copii. Fă-i pe oameni să se roage, Doamne. Mă gândesc la casa lui Corneliu. Nu i s-a mai întâmplat niciodată mai înainte unuia dintre neamuri, dar ei au postit şi s-au rugat. Şi când acel om al lui Dumnezeu, acel profet, a stat acolo, în timp ce vorbea aceste cuvinte, Duhul Sfânt a coborât peste cei ce au auzit Cuvântul. Dumnezeule, dăruieşte acel fel de adunare.
În timp ce Petru spunea aceste cuvinte… O Dumnezeule, ei erau pregătiţi. Ei postiseră; ei erau în aşteptare; erau sinceri. Nu au aşteptat doar… Au aşteptat până când.
Apostolii au aşteptat până când Dumnezeu a coborât între ei şi ei au putut să-L vadă şi să-I vorbească. Ei au ieşit afară cu inimile aprinse. Erau îndrăzneţi şi au stat în locuri în care-i putea costa viaţa. Ei au întrebat: „Este corect ca noi să ascultăm de voi sau de organizaţiile voastre, sau de denominaţiunile oamenilor, sau să ascultăm de Dumnezeu? Spuneţi voi!” Şi de îndată ce li s-a dat drumul, au mers şi-a predicat iarăşi în Numele lui Isus Hristos. O Dumnezeule, dăruieşte-ne aceasta, Doamne.
12.11.1961 – Un semn adevărat care a fost trecut cu vederea – Jeffersonville.IN, duminică
E-14 Uitaţi-vă la profetul Iona. De îndată ce a ieşit din pântecele balenei şi a mers şi şi-a spus profeţia, cât timp a fost peste el inspiraţia a fost totul bine. Dar când l-a părăsit inspiraţia, a stat pe vârful unui munte şi s-a rugat ca Dumnezeu să-i ia viaţa.
Profetul Ilie, în urma unei vedenii de la Domnul, a chemat foc din cer, a chemat ploaie din cer şi a ucis cu mâna lui 400 de preoţi. Apoi, când inspiraţia l-a părăsit, a fugit la ameninţarea unei femei şi a fost în pustie 40 de zile şi de nopţi, fără ca măcar să ştie unde se află. Şi Dumnezeu l-a găsit într-o peşteră. Nu aşa scrie în Scriptură?
E-15 Oamenii nu-şi dau seama ce înseamnă. Voi spuneţi: „De-aş fi avut eu o asemenea slujbă…” Aţi fi vrut să scăpaţi repede de ea. Voi nu vă daţi seama ce înseamnă asta. Vă „omoară”.
Dumnezeu ţi-o dă. Criticii râd, batjocoresc, iar eu stau aici. Eu ştiu ce gândesc ei. Sigur că ştiu. Obişnuiam să-i numesc şi să spun tot. Dar am constatat că acest lucru răneşte. Isus a spus să nu smulgem neghina, să le lăsăm pe amândouă să crească. La sfârşit, este timpul lui Dumnezeu să smulgă neghina – la sfârşit va fi secerişul. Lăsaţi-i în pace. Eu trebuie să slujesc şi o fac după cum pot mai bine şi apoi merg mai departe.
E-16 Iar când voi veniţi pe platformă, credinţa voastră o face, ca în cazul femeii care I-a atins haina. Eu n-am nimic de-a face cu aceasta. În ultimii cinci ani i-am tot cerut ceva lui Dumnezeu pentru mine şi El n-a vrut să-mi spună un cuvânt. Propria mea mamă era pe moarte şi a spus: „Fiule, cum va fi sfârşitul meu?” Şi mamei mele n-am putut să-i spun, până nu mi-o spune Dumnezeu. El trebuie să vorbească. Nu eu vorbesc; El o face. Şi nu eu determin vedenia aici pe platformă.
Întrebaţi-i pe fraţii care sunt cu mine. Săptămâna aceasta n-am mâncat decât biscuiţi cu lapte. Postesc, aştept să văd încotro mă călăuzeşte Duhul… Băieţii de la uşă au spus: „Nu ai vrea să mergi să mănânci la…”
E-17 Eu am spus: „Aş vrea, dar nu în servicii de vindecare”. Şi-L aştept pe Domnul. Aceasta vine doar prin post şi rugăciune. Mâine seară vor veni aici paralitici, cazuri din spital, oameni pe moarte. Fiţi gata pentru aceasta. Iubiţi-i pe oameni. Şi dacă voi nu-i iubiţi pe oameni, puteţi abandona slujba. Dacă inima voastră nu arde pentru ei… Eu aş prefera mai degrabă să spuneţi ceva bun despre fiul meu, decât despre mine, pentru că el este fiul meu.
Dacă noi nu ne putem iubi unul pe altul, cum Îl vom iubi pe Dumnezeu pe care nu L-am văzut? Trebuie să ne iubim unul pe altul. Chiar dacă ne deosebim, trebuie să iubiţi oricum. Nu vă puteţi preface. Trebuie s-o faceţi cu adevărat. Trebuie! Şi cea mai mare putere care s-a constatat în vindecare este dragostea, atunci când ai compasiune şi dragoste pentru oameni şi încerci să-i ajuţi.
13.04.1961 – De ce – Bloomington.IL, joi
E-86 Şi când vom merge acasă, vom spune: „Nu ardeau inimile în noi când El s-a făcut de cunoscut între noi, în seara aceasta?” Şi Doamne, eu cred că aceasta îi va determina pe oameni să se întoarcă la rugăciune şi post, iar această biserică puţin numeroasă va creşte şi puterea lui Dumnezeu va fi în ea şi vor fi profeţii şi semne mari şi minuni, iar femeile şi bărbaţii se vor îndrepta şi vor umbla frumos înaintea lui Dumnezeu.
08.02.1961 – Domnilor, am vrea să-L vedem pe Isus – Long Beach.CA, miercuri
E-9 Eu am postit vreo două sau trei zile şi urma să predic în după amiaza aceea. Niciodată nu vrei să posteşti până nu eşti călăuzit să posteşti. Apoi dacă ţi-e foame, e vremea să mănânci. „…la urmă Isus a flămânzit” [MATEI 4.2: „Acolo a postit patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi; la urmă a flămânzit”.]. Unii care postesc spun: „Voi posti 40 de zile”, şi le cad dinţii puşi şi pierd în gretate… Cu aşa ceva mai bine vă opriţi. Aşteptaţi până când Dumnezeu vă călăuzeşte să faceţi aceasta. Fiţi călăuziţi de Duhul.
E-10 A fost scrisă o anumită carte despre post iar oamenii s-au luat după ea, apoi au venit să mă rog pentru ei: femei însărcinate, şi-au perdut minţile, au mers la ospiciu. Vedeţi? Sigur că nu puteţi face asta. Numai pentru că altcineva a făcut-o, nu este un semn că trebuie s-o faceţi şi voi. Lăsaţi-L pe Dumnezeu să vă călăzească să faceţi ceea ce faceţi.
Dacă sunteţi călăuziţi s-o faceţi, când vi se face foame, este timpul să mâncaţi. Când Dumnezeu vă pune să postiţi, nu vă este foame. Dumnezeu se ocupă de voi. „…la urmă Isus a flămânzit”. Vedeţi? După ce postul Lui s-a încheiat, El a flămânzit. Judecaţi voi singuri… Pastorul vostru este mai în măsură să vă spună acele lucruri. Dacă eu am spus greşit, iertaţi-mă.
E-11 Dar oricum, eu posteam de câteva zile, sau de trei zile, cam atât pot eu să postesc, pentru că umblu mult. Aşa că m-am gândit: „După amiaza aceasta voi predica, aşa că voi merge să-mi iau un sandwich”.
25.01.1961 – De ce – Beaumont.TX, miercuri
52 Nu demult m-a întrebat cineva la Chautauqua, în ultima adunare: „Frate Branham, cum rezişti?” Şi eu am spus: „Este aici Gene Goad, Pat Tyler şi un grup întreg de bărbaţi ca ei: când eu sunt într-una din aceste adunări, ei stau cu faţa la pământ şi postesc zile întregi şi nu mănâncă şi se roagă pentru mine”. Aceasta mă ţine pe mine. Aceasta este puterea. Ajutorul vine de la Domnul. Fratele Daulton, oh, aşa de mulţi dintre ei, postesc şi se roagă, renunţă la mesele lor, postesc şi se roagă.
26.06.1960 – Realităţile statornice ale Dumnezeului Celui viu – Jeffersonville.IN, duminică
E-14 Cineva m-a întrebat: „Frate Branham, de unde vine aceasta? Cum de eşti în stare să mergi la adunare după adunare, să rămâi sub ungere şi… Un singur caz L-a slăbit pe Isus când acea femeie I-a atins haina. Pe tine te văd stând o oră în starea aceea”.
Am spus: „Mi-ar plăcea să-ţi spun. Iată ce este: el nu vrea să spun, dar fratele meu care stă aici, Gene Goad, băiatul acela nu se atinge de pâine şi de apă zile întregi, posteşte şi se roagă. Aici este Pat Tyler, celălalt frate care stă lângă el. Aceşti bărbaţi stau cu faţa la pământ fără mâncare şi apă când eu sunt în adunare, rugându-se pentru mine. De aici vine aceasta. Dacă nu ar fi aşa ceva, eu aş slăbi [în putere – n.tr.]”.
Aceştia sunt oamenii din spatele cortinei, care se roagă pentru tărie, pentru un mesaj, care lasă toate la o parte. Poate că ei nu au darurile ca să facă acele lucruri, dar ei fac tot efortul ca să sprijine aceasta. Şi singurul fel în care ei o pot face, este să se roage lui Dumnezeu şi să postească. În aceasta constă puterea: să se roage cineva pentru tine.
09.06.1960 – Nu te teme – Chautauqua.OH, joi
12 Şi i-am spus că în săptămâna Crăciunului şi în următoarele câteva zile, de mâine, vom posti şi ne vom ruga şi vom vedea încotro ne va conduce Domnul.
23. 12.1959 – Întrebări şi răspunsuri – Jeffersonville.IN, miercuri
107 Doamne, care L-ai înviat pe Isus din morţi, Dumnezeul cerului, te rog pentru ei, ca acesta să fie ceasul când ei să creadă, să vină în faţă dacă nu au mai făcut-o vreodată şi să fie identificaţi cu Isus Hristos în acest bazin, în seara aceasta. Căci Scriptura a spus că dacă suntem îngropaţi cu El prin botez şi împărtăşim moartea Lui, vom împărtăşi şi învierea cu El. Aceasta este o promisiune. Şi marele sfânt Petru din vechime ne-a spus să ne pocăim şi să fim botezaţi în Numele lui Isus Hristos pentru iertarea păcatelor şi vom primi darul Duhului Sfânt.
Aici este şi nora mea, Doamne, micuţa Loyce, care flămânzeşte şi însetează, posteşte şi aşteaptă. Este şi sora mea acolo în spate, care flămânzeşte şi însetează şi posteşte şi aşteaptă. O Doamne, trimite Duhul Sfânt acum în această clădire şi atinge sufletele lor cu puterea învierii. Fie ca ele să se ridice în picioare în puterea învierii lor şi să fie identificate cu Isus Hristos în învierea Lui. Acordă aceasta, Doamne.
20. 12.1959 Identificaţi cu Hristos – Jeffersonville.IN, duminică
E-49 Ce se face la aceste conferinţe lumeşti? Se bea. Se fumează. Se mint unii pe alţii şi se înşeală unul pe altul la discuţiile despre pace ale lumii. Dar când Dumnezeu cheamă la o conferinţă, se posteşte, se curăţeşte, se roagă, se primesc porunci şi se înaintează. Aceasta este conferinţa lui Dumnezeu, nu chef, ci post, nu să te mânjeşti ci să te separi, să te cureţi de toată nedreptatea când vii înaintea lui Dumnezeu. Să te cureţi prin credinţă, aplicând isopul în Sânge, curăţindu-vă inima şi venind înaintea lui Dumnezeu pentru o conferinţă. Atunci Dumnezeu vă dă porunci; atunci voi înaintaţi; El merge cu voi.
20.12.1959 – Conferinţă cu Dumnezeu – Jeffersonville.IN, duminică
13 Într-o seară am rămas treaz împreună cu soţia mea până pe la miezul nopţii. Noi am stat şi ne-am rugat, am vorbit cu DOMNUL, am avut deschise ambele noastre Biblii. Ne-am predat viaţa din nou lui Dumnezeu, pentru o slujbă completă. Noi am fost hotărâţi să renunţăm la voile şi gândurile noastre negative, ca să-I slujim DOMNULUI Isus.
Și eu am încrederea că şi voi ați adoptat aceeaşi poziţie şi ați făcut acelaşi lucru.
Atunci, dacă noi venim în seara aceasta aici, înseamnă că ne aflăm pe pământ sfânt, printre oameni care s-au rugat şi au postit, care au adus totul în ordine şi s-au pregătit să primească ceva de la Dumnezeu. Și eu ştiu că, cine vine flămând aici, nu va pleca tot aşa, ci Dumnezeu îl va hrăni cu pâinea vieţii.
16.12.1959 – Ce este Duhul Sfânt? Jeffersonville.IN, miercuri
E-5 De obicei, înainte de a veni sub ungerea pentru rândul de rugăciune [pentru bolnavi – n.tr.], trebuie să stau retras, postind şi rugându-mă. Dar când nu trebuie să fac asta, când vin doar ca să vorbesc, mă simt altfel. Este Acelaşi Duh, dar o slujbă diferită.
12.05.1958 – Viaţă – EVERETT.MA, luni
E-19 Acum fiţi atenţi, nu mă adresez cuiva anume. Luaţi-o aşa cum v-o arată Duhul Sfânt. Este Cuvântul! Oamenii din ziua de azi nu vor să-şi deschidă inimile pentru acele lucruri, nu vor s-o creadă. Oh, ei încearcă s-o aplice altundeva sau altcuiva, neştiind că este pentru ei. „Stai puţin, frate Branham, acum zece ani eu am vorbit în limbi”. Asta a fost foarte frumos. Dar ce este Hristos pentru tine astăzi? Mai vezi tu puterile Lui minunate? Mai eşti tu mişcat când vezi mâna Lui puternică începând să lucreze şi păcătoşii fiind convertiţi? Te mai determină pe tine la o noapte întreagă de rugăciune? Te mai determină să posteşti? Te mai trimite repede la altar ca să lucrezi cu cineva, ca să-l înveţi cum să pătrundă la Duhul Sfânt? Îţi mai încălzeşte inima să mergi în apropiere şi să-i cauţi pe cei pierduţi? Vorbeşti tu cu lăptarul, cu omul de pe stradă? Acele lucruri trebuie să însoţească experienţa pe care ai primit-o mai demult. Dar s-a întâmplat ceva: voi L-aţi scos afară pe uşă. Dumnezeu vrea inima.
12.12.1957- Uşa uşii – Newark.NJ, joi
E-14 Înainte de a veni la adunare, citeam în cartea lui Daniel; […] Şi am observat cum Daniel citise din cărţile profetului Ieremia, care fusese înaintea lui, cum că ei urmau să fie în robie vreme de 70 de ani. El a văzut că aceşti 70 de ani erau pe sfârşite şi atunci L-a căutat pe Domnul.
Iar dacă în vremea în care trăim noi, vedem cum fiecare semn arată spre venirea Domnului, s-ar cuveni ca fiecare lucrător să înceapă să postească şi să se roage spunând: „Dumnezeule, ce trebuie să fac în clipa următoare? Căci noi suntem aproape de vremea de sfârşitului”. […] Şi când vedem biserica Dumnezeului celui viu nepăsătoare şi înnebunită de lume, cum a pierdut dragostea de Hristos şi are o gândire atât de denominaţională şi între noi sunt bariere, acestea ar trebui să fie pietre de hotar care să ne permită să realizăm că am ajuns la capătul drumului.
22.03.1957 – De El să ascultaţi – OAKLAND.CA, vineri
E-4 Noi nu ne putem baza mântuirea pe rugăciune. Cât ar putea să fie de bună, nu ne putem baza mântuirea pe rugăciune. Căci dacă ar fi aşa, musulmanii sunt mântuiţi; budiştii sunt mântuiţi; păgânii sunt mântuiţi. Aşa că nu se poate baza pe rugăciune şi nici pe experienţă. Mântuirea nu se bazează pe experienţă, căci oamenii au tot felul de experienţe. Musulmanii au experienţe. Budiştii au experienţe şi fiecare religie are experienţă. Mântuirea nu se poate baza nici pe post, rugăciune, senzaţii sau sinceritate.
Mulţi spun: „Nu contează ce cred, atâta timp cât sunt sincer în ceea ce cred”. Dacă ar fi aşa, musulmanii sunt mântuiţi; budiştii sunt mântuiţi şi toţi ceilalţi; păgânii sunt mântuiţi. Pentru că eu vă spun că ei ne pot întrece oricând dacă e vorba de rugăciune, post, senzaţii ş.a.m.d.; ei ne pot întrece. Mântuirea nu se bazează pe nimic altceva decât pe Cuvântul lui Dumnezeu.
[…]
E-6 De multe ori vedem că fiecare are mica lui trăire la care se referă şi spune că prin aceea a fost mântuit. Dar noi nu suntem mântuiţi prin trăiri, nici prin post, nici prin rugăciune. Suntem mântuiţi numai prin credinţa în Cuvânt. „Credinţa vine prin auzire; auzirea Cuvântului lui Dumnezeu”. Este singura modalitate prin care am putut fi mântuiţi.
[…]
E-13 Vreau să observaţi nechibzuinţa acestor aşa numiţi profeţi. Poate că aveau o mică orchestră care cânta. Poate au postit câteva zile. Asta-i în ordine. N-am nimic împotrivă. Poate au avut o adunare de rugăciune şi Dumnezeu ştie că avem nevoie de aceasta. Dar într-o zi când adunarea de rugăciune s-a încheiat, au primit o descoperire. Şi patru sute din ei, într-un gând s-au dus şi au spus: „Suie-te, Dumnezeu este cu tine, o vei lua”. Descoperirea lor nu era în acord cu Cuvântul lui Dumnezeu. Dar ei au crezut-o oricum. Aşa că postul, rugăciunea, indiferent ce ar mai fi, uitaţi-le dacă nu se potrivesc cu Cuvântul lui Dumnezeu. Ei postiseră, se rugaseră, nu mă îndoiesc că erau nişte domni, fiecare din ei, religioşi cu adevărat, culţi, oameni cumsecade, dar le scăpase ceva. Şi n-au reuşit niciodată prin încăpăţânare.
Toţi au început să strige: „Suie-te. Domnul va fi cu tine; aşa vorbeşte Domnul”. Şi lui Ahab i-a plăcut atât de mult, încât îmi închipui cum şi-a pus mâinile în şold şi a spus: „Vezi? Cei mai importanți dintre ei îmi spun aceasta”.
07.03.1957 DUMNEZEU îşi ţine Cuvântul, part. 2 – Phoenix.AZ, joi
E-1 Şi, de obicei, îmi place să postesc aproximativ trei zile înaintea serviciului pentru vindecarea bolnavilor.
03. 06.1956 – Cartea vieţii Mielului – Jeffersonville.IN, duminică
E-3 Dar când încep serviciile pentru vindecarea bolnavilor, eu nu mai pot să fac vizite. Trebuie să-mi dedic timpul postului şi aşteptării Domnului.
18.02. 1956 Cel mai rău păcătos din oraş – Minneapolis.MN, sâmbătă
E-26 Dumnezeu nu este unul de care trebuie să te milogeşti, să tot stărui pe lângă El, să te forţezi, să posteşti. Cu siguranţă că nu. Eu nu vreau să scad importanţa postului. Dar nu demult un bărbat a scris o carte despre post. Oamenii au postit şi s-au deranjat mintal. Cartea spunea să posteşti 40 de zile, iar ei au făcut-o. Unora le-au căzut dinţii. Ochii le-au intrat în orbite. Viitoare mame… înţelegeţi …micuţii lor… au trebuit duse în sanatorii. Mulţi au ajuns în halul acela. Eu cred în post. Dar când posteşti nu flămânzeşti. Lui Isus i-a fost foame după ce a postit. Dumnezeu vă pune să postiţi, n-o faceţi voi de capul vostru. Bărbatul care a scris cartea aceea a pus acolo o fotografie a unei femei şi spunea că după post ea arăta cu 20 de ani mai tânără. Trebuia s-o fi văzut cum arăta la un an după aceea. Nu faceţi astfel de lucruri. Nu este vorba de fapte, ci de har.
21.01.1956 – Perdeaua interioară – Sturgis.MI, sâmbătă
E-30 El a slăbit din pricina unui caz. Femeia aceea L-a atins şi s-a îndepărtat. […] Cu ceasuri înainte de a veni în această adunare, postesc şi mă rog. Acesta este motivul pentru care mă ascund şi nu permit nimănui să ştie unde sunt.
14.11.1955 – Isus vine în ceasul cel mai întunecat – San.Fernando.CA, luni
E-10 Mai târziu, peste circa doi ani, eram la Kuopio, Finlanda. Mai mulţi fraţi m-au dus într-un turn şi mi-au arătat împrejurimea. De multe ori în aceste adunări, eu nu mănânc mult, uneori postesc câteva zile. Atunci am postit vreo trei sau patru zile. Eu fac acest lucru pentru că Biblia spune că soiul acesta nu iese decât prin post şi rugăciune.
28. 08.1955 – Domnule, am vrea să-l vedem pe Isus – Lausanne.Switzerland, duminică
E-1 În seara aceasta suntem strânşi aici ca să începem această adunare de rugăciune: să ne rugăm pentru bolnavi, crezându-L pe Dumnezeu pentru supranatural. Nădăjduiesc să fiecare persoană de aici se va ruga tot timpul. Acasă veţi posti şi vă veţi ruga. Veniţi cu o mare aşteptare. Pentru că dacă nu aşteptaţi nimic, nu veţi primi nimic. Veţi primi doar după cum aşteptaţi.
28.03.1958 Domnilor, am vrea să-L vedem pe Isus – Louisville.KY, duminică
E-7 Acum voi, cei convertiţi, nu mergeţi în mijlocul necredinţei. Mergeţi la oameni care cred. Mergeţi într-una din aceste biserici care cred în vindecare divină. Este un grup care a acceptat aceasta. Eu am fost cu unii dintre ei, astăzi. Ei vor începe să postească şi să se roage ca Dumnezeu să le dea tărie şi putere. Susţineţi-i cu prezenţa şi cu rugăciunea voastră. Nu vă întoarceţi la aceeaşi viaţă. Mergeţi la una din acele biserici duhovniceşti şi participaţi la acele adunări de rugăciune şi trăiţi credincioşi lui Isus Hristos. Dumnezeu să vă binecuvânteze!
19.08.1955 Călăuzit de Duhul Sfânt – Karlsruhe.Germany, vineri
127 Nicăieri în Cuvânt nu vi se cere să postiţi 40 de zile. Nimic nu vă spune să ţineţi post, decât dacă Dumnezeu vă cere asta. Iar dacă posteşti, n-o să flămânzeşti şi să treci prin toate aceste lucruri. Frate, după postul tău vei fi bucuros şi fericit tot timpul. S-a spus: „Să nu vă arătaţi înaintea oamenilor, ca făţarnicii, cu o faţă lungă şi tristă şi să spuneţi că «Postesc 40 de zile. N-o să mai mănânc. Am slăbit 14 kg şi ei mi-au spus că arăt mai bine după ce trece postul acesta»”. Oh, prostii. Sunt duhuri ademenitoare ale diavolului. „Mergi la altar şi strigă «Glorie, glorie, glorie» până nu mai poţi” – şi ei spun că trebuie să vorbeşti în limbi înainte de a primi Duhul Sfânt. Prostii. Azvârliţi-le. Scoateţi afară din voi aceste lucruri şi veniţi la Cuvântul lui Dumnezeu. El a spus: „Pocăiţi-vă, şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veţi primi darul Sfântului Duh”. Dacă Dumnezeu nu-şi ţine Cuvântul, El nu este Dumnezeu. Amin. Aruncaţi afară. Umpleţi-vă. Amin. Îmi place asta. Este Cuvântul Său. Dumnezeu a spus aşa. Şi când Dumnezeu o spune, El va purta de grijă.
24.07.1955 – Duhuri ademenitoare – Jeffersonville.IN, duminică
E-29 …prin lucrarea Duhului Sfânt, Dumnezeu îţi descoperă că Isus Hristos a murit în locul tău şi El este Acela care bate la uşa inimii tale, ceva se întâmplă în inimă şi s-a terminat. O credeţi?
Noi facem chemări la altar şi aducem oamenii în faţă. Aceasta este o bună tradiţie a bisericii dar în zilele Bibliei, „câţi au crezut în Domnul…” pur şi simplu L-au acceptat, „au fost mântuiţi”. Nu aveau chemări la altar. Această practică provine de la începutul bisericii metodiste. E un lucru bun. N-ar trebui să renunţăm la aceasta niciodată. Ţineţi-o! Cred că este un lucru bun. Veniţi aici, vărsaţi-vă inima înaintea lui Dumnezeu. Aşa se face. Dar în realitate nu lucrul acesta vă mântuieşte. Aţi putea să rămâneţi la altar şi să vă rugaţi toată noaptea, să plângeţi, să vă plimbaţi încoace şi încolo. Aţi putea să faceţi orice penitenţă aţi putea. Aţi putea să vindeţi tot ce aveţi şi să daţi săracilor. Aţi putea posti 40 de zile şi să ajungeţi să nu mai puteţi umbla de la atâta post – acesta nu vă va folosi la nimic, dacă nu acceptaţi mai întâi… Asta este. Este partea voastră. Dumnezeu Şi-a făcut partea. Acum faceţi-vă şi voi partea voastră, este un lucru simplu, să credeţi. Şi când credeţi, problema s-a rezolvat pentru totdeauna.
25.02.1955 Isus proslăvit – Phoenix.AZ, vineri
E-30 Observaţi, El s-a dus în pustie pentru 40 de zile, postind şi rugându-se, [apoi] a venit înapoi uns. Vedeţi ce I-a făcut Duhul Sfânt? L-a condus în pustie, departe, singur. Fiecare bărbat sau femeie născută din Duhul lui Dumnezeu şi care primeşte Duhul Sfânt, Acesta vă va îndepărta de tovarăşii voştri, ca să fiţi singuri: comuniune, părtăşie, singuri în pustie.
Apoi, observaţi. Când a ieşit din pustie şi a început să predice – El avea deplina descoperire, căci era Dumnezeu Însuşi. Dumnezeu era în Hristos împăcând lumea cu Sine. El a avut un martor direct. Ioan a văzut Duhul. Isus ştia că avea să fie aşa, pentru că El fusese chemat şi pus deoparte pentru acel scop, înaintea întemeierii lumii. El era Fiul lui Dumnezeu, care urma să ridice păcatele lumii.
[…]
E-43 Mi-ar fi plăcut să văd adunarea aceea. Pavel s-a dus direct – nu la seminar – ci în Arabia şi a rămas acolo trei ani postind şi rugându-L pe Domnul să-i arate ce să facă.
Isus, când a primid Duhul Sfânt, S-a ascuns. Pavel, când a primit Duhul Sfânt, s-a separat şi Dumnezeu i-a descoperit aceeaşi credinţă. Patrusprezece ani mai târziu s-a consultat cu Petru şi a văzut că predicau acelaşi lucru. Fără să se fi văzut, el predica aceeaşi credinţă.
01.05.1955 – Credinţa care a fost dată sfinţilor o dată pentru totdeauna – Chicago.IL, duminică
E-37 Isus traversa marea în corabie. Pot să-mi închipui cum a fost. Predicase toată ziua şi în noaptea aceea s-a dezlănţuit o furtună puternică pe care şi se părea că se va scufunda corabioara. El era ostenit şi obosit dar nu se temea deloc. Asta-mi place.
Isus n-a trebuit să se ducă şi să postească toată ziua, apoi să spună: „Mă întreb dacă am destulă credinţă să fac aceasta”. El era „inconştient” de credinţa pe care o avea.
Toţi bărbaţii şi femeile care vor fi vreodată luptători adevăraţi în Împărăţia lui Dumnezeu sunt total „inconştienţi” de credinţa lor. Voi vă tot puneţi credinţa la încercare. „Mă întreb dacă am destulă credinţă să fac aceasta”… Nu vă puneţi la încercare credinţa. Dumnezeu a spus aşa, faceţi-o! V-aţi pus vreodată la încercare credinţa ca să vedeţi dacă aveţi suficientă credinţă ca să veniţi la adunare în seara aceasta? V-aţi încercat vreodată credinţa ca să vedeţi dacă aveţi suficientă credinţă ca să vă mâncaţi cina, diseară? Credeţi voi că trebuie să postiţi o vreme şi să vă încercaţi credinţa ca să vedeţi dacă aveţi destulă credinţă să vă conduceţi maşina până acasă? Cu siguranţă că nu. Pur şi simplu o credeţi în mod automat.
16.01.1955 – ISUS.HRISTOS, acelaşi ieri şi azi şi în veci- Chicago.IL, duminică
E-13 Şi dacă Satana, prin puterea lui poate să determine ca legile lui să lucreze în om, cu cât mai mult ar trebui ca Dumnezeu, cu puterea Sa, să determine ca legile Sale să lucreze în om? Dacă Satana poate să determine legile sale, iar noi o recunoaştem, cu cât mai mult ar trebui Dumnezeu, pentru copiii Lui, să determine ca legile Sale să fie recunoscute în poporul Său – vindecare, descoperire, putere, daruri, manifestări ale Duhului.
Legea păcatului şi a morţii lucrează în oameni, iar legea libertăţii în Hristos trebuie să vină la noi ca să ne elibereze de acele lucruri.
Aşa că eu cred aceasta din toată inima mea. Cred că suntem aproape de perioada când oamenii vor recunoaşte aceste lucruri. Noi am avut atâta filozofie zadarnică şi învăţături care n-ar fi trebuit să fie, până când mintea oamenilor s-a depărtat de Cuvântul lui Dumnezeu.
Cum spuneam, credinţa nu vine prin post. Credinţa nu vine prin rugăciune sau citind o carte. Toate acelea sunt bune: postul, rugăciunea şi cititul unei cărţi. Dar credinţa vine ceva care se aşează în inimă, care vă dă siguranţă absolută… I-ai spus soţiei că vei veni acasă după adunare, ai făcut asta inconştient. Pur şi simplu ieşi, te urci în maşină şi pleci acasă. N-ai fi putut s-o faci, dacă n-ai fi avut credinţă că o vei putea face. Nu te-ai fi mişcat de pe locul tău, dacă n-ai fi avut credinţă că te poţi ridica. Însă te-ai obişnuit atât de mult cu acele legi încât a devenit ceva normal.
13.01.1955 – Temelia credinţei – Chicago.IL, joi
E-16 Singurul lucru pe care-l putem face este să acceptăm şi să fim recunoscători pentru ceea ce El deja a făcut pentru noi. Oh, este atât de simplu, nu-i aşa? Ştiu că de multe ori, în gândirea lor, oamenii încearcă să facă din vindecarea divină ceva greu de apucat: „O, de-aş putea-o ajunge”.
Vi-L puteţi închipui pe Isus spunând: „Lăsaţi-mă acum să-Mi verific credinţa şi să văd dacă am suficientă credinţă să fac aceasta, să vedem dacă trebuie să postesc un timp ca să văd dacă am destulă credinţă ca să fac aceasta”. El era „inconştient” de credinţa pe care o avea. El pur şi simplu vorbea şi ştia că se va întâmpla aşa.
E-17 Exact aşa cum probabil astăzi, când aţi plecat de acasă aţi spus soţiei şi celor dragi: „Mă voi întoarce după amiază”. De unde ştiţi? Voi nu încercaţi să vă întrebaţi „Am eu destulă credinţă să mă întorc acasă? Am eu destulă credinţă să-mi conduc maşina?” Pur şi simplu din reflex pui contactul şi porneşti spre casă. Vedeţi? Este o credinţă inconştientă, care o face. Iată cum este: în Hristos spunem pur şi simplu inconştient: „Acesta este Cuvântul Său; acesta rezolvă problema” şi mergi mai departe. Aşa se vindecă ei.
09.01.1955 – Melchisedec, marele preot şi rege – Jeffersonville.IN, duminica
26 Şi iată ce încerc eu să fac, dacă vreţi să ştiţi de ce fac aceasta aici. Mulţi dintre voi spun că nu m-au văzut niciodată să predic într-o campanie de vindecare, dar este un motiv pentru care n-o fac. Eu cred că dacă aş putea să fac sufletele să vină la altar, atunci aş căpăta trecere la Dumnezeu pentru Louisville, dacă oamenii îngenunchiază înaintea lui Dumnezeu şi se roagă.
Şi apoi, mulţi dintre voi, prieteni, care vă rugaţi, postiţi şi vă e frică să apucaţi lucrul pentru care vă rugaţi. Aşa este. Ei bine, nu vă va folosi la nimic să postiţi şi să vă rugaţi, dacă aceasta nu este însoţită şi de nişte fapte. Toată credinţa din lume nu vă va folosi la nimic, dacă nu înaintaţi ca să luaţi. Asta-i tot. Trebuie să înaintaţi.
Trebuie să faceţi pasul. Când cereţi ceva, mergeţi şi luaţi! Dumnezeu a spus că vă aparţine, aşa că nu acceptaţi nimic mai puţin. Luaţi lucrul pentru care v-aţi rugat. Faceţi aceasta şi vedeţi ce se întâmplă. Da. Nu daţi înapoi spunând: „Voi la după aceea”.
30. 03. 1954 Răscumpărare în desăvârşire în bucurie – Louisville.KY, marţi
E-8 Noi nu putem avea o biserică, dacă nu avem „laici”. Ştiţi, pastorul nu poate să facă totul. Este nevoie de nişte membri în biserică.
Fiecare dintre voi a susţinut această adunare financiar. Aţi susţinut-o cu rugăciune. Două femei care au stat ascunse în aceste opt zile în adunare, au postit şi s-a rugat pentru această adunare. Acesta este unul dintre motivele pentru care a fost un succes. Eu cred că în seara aceasta ele sunt aici. Eu vă apreciez, surorilor şi nu doar pe ele ci şi pe alţii care au postit şi s-au rugat şi m-au susţinut cu credinţa lor minunată în Isus Hristos.
Oh, când ai lângă tine un asemenea grup şi un asemenea zid de credinţă, nu ţi-e teamă. Eu pot să vă spun aceasta. Este Ceva care stă lângă tine şi te face să ştii că este Ceva cu tine.
07.03.1954 Acum credeţi? – Phoenix.AZ, duminică
E-2 Vă voi spune un mic secret. Poate nu-l ştiţi, dar este adevărat. Sunt două femei creştine care stau ascunse. Şi ele nu vor veni decât la finalul adunării. Ele nu mănâncă, nu fac altceva decât să se roage pentru mine. Se vor împlini acum şapte zile de când se roagă pentru această adunare. Aceasta aduce rezultatele. Dumnezeu respectă aceasta… Binecuvântate să fie sufletele lor mari. Ele postesc şi se roagă ca Dumnezeu să ne dea biruinţă… El o va face cu siguranţă. El va fi obligat s-o facă, dacă noi Îl rugăm şi credem că o va face.
02.03. 1954 Învierea fiicei lui Iair – Phoenix.AZ , marţi
E-71 Dacă Dumnezeu a spus acolo „Prin rănile Lui suntem vindecaţi”, Duhul Sfânt împlineşte aceasta prin puterea lui Dumnezeu. Inima ta se ţine de aceasta şi spune: „Da, prin rănile Lui noi suntem vindecaţi. Dumnezeule, tu ai spus în Marcu 11:24, «Orice lucruri doriţi, când vă rugaţi, credeţi că le-aţi primit». Doamne, noi ne-am rugat pentru o adunare; noi am postit pentru o adunare; noi am plâns pentru o adunare. Da, Doamne. Eu cred că adunarea va avea loc”.
Apoi staţi acolo, oh, până se coboară puterea lui Dumnezeu, şi când vine unul spune „Da!”. Următorul om spune „Da!”. Aveţi atunci putere îndoită, „Da!”, întreită, „Da!”, împătrită. Vor fi mii de „Da!”; atunci Duhul Sfânt lucrează şi confirmă Cuvântul lui Dumnezeu cu semne şi minuni care urmează. Asta este. De aceasta avem noi nevoie: de o aşteptare.
28.02.1954 Aşteptare – Phoenix.AZ, duminica
E-39 Şi am coborât din turn şi pur şi simplu am început să plâng. Nu ştiam de ce. Postisem câteva zile. Şi am început să simt ca şi cum mi-ar fi fost foame. De obicei când postesc nu mi-este niciodată foame. Dacă simţi că ţi-e foame, e vremea să mănânci. Lui Isus i-a fost foame după aceea. Vedeţi? Dar dacă vă este foame, e vremea să mâncaţi. Şi atunci am început să simt ca şi cum mi-ar fi fost foame. Şi fratele Lindsay a spus: „Vrei să vii să mănânci, frate Branham?” Am spus: „Nu. Nu simt că trebuie să mănânc, dar frate Lindsay, undeva este ceva”. M-am îndreptat înspre acolo şi am văzut pe cineva acolo şi se cânta „Pe Golgota”. Se cânta foarte frumos. Şi l-am văzut pe omul acela stând şi uitându-se la ei. M-am dus acolo; era un om din Anglia, fusese acolo, un cumpărător, era beat criţă şi a întrebat: „Ce fac ei acolo?” Am zis:
– Vorbeşti engleză?
– Sunt englez.
– Ei cântă o cântare.
– Cântă frumos.
– Nu eşti creştin?
– Nu, nu cred în asta.
– Atunci ar trebui să-ţi fie ruşine de tine. Un om care a trăit cât ai trăit tu şi căruia Dumnezeu i-a purtat de grijă să-i meargă bine şi după aceea el să spună aşa ceva.
Şi zece minute mai târziu L-am condus la Isus Hristos ca să-L accepte ca Mântuitor.
[…]
E-80 Să ne aplecăm capetele. Tatăl nostru ceresc, Îţi mulţumim în seara aceasta. Şi oh, Dumnezeule, inima îmi vede ultimii ani care au trecut… Ce pot să fac să duc aceasta oamenilor? Aici este locul în care este nevoie, chiar aici, Doamne, chiar aici, cel mai rău din câte am văzut vreodată. Mă rog, Dumnezeule ca, în vren fel, înainte ca judecata lui Dumnezeu să lovească acest loc, mă rog să se întâmple ceva. Mi s-a spus că mulţi dintre slujitorii Tăi au fost aici. Şi Tu ai nişte oameni credincioşi cu adevărat, aici, care se roagă şi postesc.
Cred că acesta este motivul pentru care tu cruţi. Dumnezeule, ei sunt credincioşi. Dar mă gândesc la miile care sunt fără Dumnezeu în seara aceasta, fără Hristos. Ai milă. Dumnezeule, fă ceva. Trimite trezirea. Lucrătorii lucrează cu credincioşie, oamenii se roagă şi postesc, mamele lucrează fără să mănânce şi taţii şi chiar copilaşii postesc şi se roagă. O, mare Dumnezeu, ştiu că Tu… Oamenii au liber arbitru. Tu poţi doar să baţi la inima lor. Ei trebuie să accepte.
03.12. 1953 – Mărturia despre învierea băiatului mort – West.Palm.Beach.FL, Joi
E-10 Am convenit cu fratele Bosworth că vrem să încercăm un lucru, în primele trei seri. Vreau să încerc, dacă pot, să chem în seara aceasta pe această platformă atât de mulţi pentru viziuni, câţi pot aduce aici sus. Indiferent dacă soţia şi băiatul meu trebuie să mă ducă afară din clădire. Eu vreau să dau tot ce am mai bun. Şi mâine seară la Evansville, vreau să încerc altfel. Vreau să încerc să citesc Biblia şi să explic ce este vindecarea în Cuvântul lui Dumnezeu. Apoi să-L las pe Dumnezeu să dea El, după cum doreşte, viziunile, când sunt strigate biletele de ordine şi pur şi simplu să mă rog pentru bolnavi şi să vin la aceşti oameni cu care, poate, nu este ceva în regulă şi să-i întreb dacă ei sunt în regulă cu Dumnezeu, şi chiar dacă văd viziunea, eu nu voi spune nimic despre aceasta. Pur şi simplu mergem înainte şi încercăm pe baza promisinilor legale ale lui Dumnezeu. Pur şi simplu staţi acolo faţă în faţă cu duşmanul şi luptaţi-vă cu el. Rugaţi-vă pentru toi cei pe care-i pot aduce pe platformă să mă rog pentru ei. Şi pur şi simplu cereţi-i duşmanului să-i părăsească pe oameni, apoi eu voi aloca aceste 72 de ore ca să vedem ce se întâmplă. Şi apoi, dacă nu merge aşa, revin la vechea metodă şi postesc o zi şi cer ajutorul lui Dumnezeu.
15.11.1953 – Un martor mai mare – Owensboro.KY, duminică
E-2 De obicei eu rămân acasă, nu mănânc, vin în adunări, postesc, mă rog, vin direct pe platformă şi încerc să mă rog pentru bolnavi. Aceasta duce la o adunare mai bună; eu ştiu asta. Pentru că eu deja sunt sub ungere.
08. 06.1953 La Cuvântul Tău – Connersville.IN, luni
212 Şi eu cred că Dumnezeu va umple această biserică cu Duhul Sfânt, încât veţi auzi un strigăt care va străbate Jeffersonville. Eu aştept şi mă rog zi şi noapte, aşteptând momentul decisiv. Continuaţi să postiţi, să vă rugaţi; strângeţi copiii, scăpaţi de tot păcatul din jurul casei voastre, cum a spus Iacov: „Scoateţi-vă cerceii şi spălaţi-vă hainele”. Pregătiţi-vă. Oh, eu aud vuietul ploii torenţiale.
27. 03.1953 – Israel şi biserica, part. 3 – Jeffersonville.IN, vineri
183 Dumnezeule, zgduie această mică biserică, ca niciodată înainte. Duhul Sfânt să cuprindă fiecare persoană de aici, s-o determine să postească şi să se roage, să stea cu faţa la pământ zi şi noapte, să strige, Doamne, până începe aici trezirea de modă veche, şi se răspândeşte de aici şi trimite o vreme de modă veche care să-i aducă pe bărbaţi şi pe femei înapoi la Dumnezeu.
27. 03.1953 – Israel şi biserica, part. 2 – Jeffersonville.IN, joi
E-2 Întotdeauna, înaintea unei adunări de rugăciune pentru bolnavi eu mă pregătesc, mă rog, Îl caut pe Dumnezeu, mă rog şi postesc. Nu vin niciodată în adunări de rugăciune pentru bolnavi dacă nu sunt sub ungerea Duhului Sfânt.
[…] Multe reviste m-au prezentat ca pe un vindecător divin. Dar acest lucru este greşit, prieteni: eu sunt fratele vostru. Eu nu sunt un vindecător divin. Eu sunt pur şi simplu unul dintre voi, dacă mă lăsaţi să fiu. Dumnezeu să fie binecuvântat că m-a adus şi pe mine în turmă.
27. 10. 1952 – Isus Hristos Acelaşi ieri, azi şi în veci – Edmonton.AB, luni
E-5 Fratele Jackson tocmai mi-a povestit. A spus că Domnul a pus pe inima soţiei lui să vândă nişte vite pe 80 de lire, adică de trei ori mai ieftin. Ei au venit apoi la conferinţă, călăuziţi de Duhul. Domnul i-a călăuzit să vândă şi automobilul, spunându-le: „Veniţi la Hammond!” Ei nu ştiau că eu sunt la Hammond, dar Domnul i-a călăuzit la Hammond. Pe sora Jackson am întâlnit-o abia acum câteva clipe, dar ştiu că ea este o creştină fermă. Astfel, ea a venit şi i-a spus soţului ei. Aşa ar trebui să trăiască o familie. Ea a spus: „Domnul mi-a pus pe inimă să dau unui frate misionar, care este acolo şi posteşte pentru o cauză, aceste 80 de lire”.
E-6 Şi ea s-a sfătuit cu soţul ei, despre ce era bine să facă. Şi soţul ei a spus: „Dumnezeu este în aceasta. Inima îmi spune să dau”. Şi el a plecat, iar misionarul a ieşit afară, după ce postise câteva zile, cu o chemare în inima sa pentru lucrarea misionară; el nu avea banii ca s-o facă, avea nevoie de banii aceia.
Iar el i-a spus: „Domnul mi-a spus să-ţi dau aceste 80 de lire”. Iar omul acela a leşinat pe stradă, şocat de faptul că Dumnezeu i-a purtat de grijă şi i-a furnizat cele necesare.
Sigur că ei au trebuit să-şi şteargă câteva lacrimi şi să plece. Şi la o zi sau două după aceea, câteva zile mai târziu, Dumnezeu i-a dat înapoi cele 80 de lire şi încă 100 pe deasupra. Acesta este Domnul nostru, aşa face El lucrurile.
16.07.1952 – Tu ştii toate lucrurile – Hammond.IN, miercuri
E-15 […] Slujba mea este să mă rog pentru bolnavi. Şi ca să fac aceasta, eu trebuie să intru într-o altă lume despre care oamenii nu ştiu nimic. Nu este nevoie să încerc să o explic; nu se poate face. Şi postesc circa trei zile înaintea serviciului de vindecare, iar acest lucru mă ridică într-un alt domeniu. Pătrund în altă dimensiune unde văd anumite lucruri. Apoi între adunări de vindecare, eu plec. Îmi place să pescuiesc şi să vânez, ca oricărui om. Vedeţi voi, este un om aici, dar Dumnezeu se foloseşte de om ca să-L slăvească pe El.
15.07.1952 – Credinţa în Fiul lui Dumnezeu – Hammond.IN, marţi
E-19 Într-o seară au strâns grămadă cârje ca să încerce să le pună în jurul meu – au vrut să facă o fotografie – bastoane, bâte cu care umblaseră oamenii. Îmi aduc aminte că postisem; a fost exact ca în seara aceasta. De multă vreme vinerea este pentru mine o zi de post.
28. 09.1951 – La Cuvântul Tău – New York.NY, vineri
E-51 Acum, un alt caz. Acum câteva săptămâni am fost în Los Angeles, California, unde aveam adunări. Acum ascultați aici, cum au loc adunările, înainte ca noi să începem. Eu mă rog; eu postesc. Tocmai am venit dintr-o adunare: am fost plecat pentru două zile; am fost acasă de câteva ori. Plec ca să fiu singur și să mă rog, nu mănânc, postesc, aștept. Și ceva se coboară, îmi preia viața, trupul meu și nu mai sunt eu. Lumina nu poate să spună „Vedeți ce lumină sunt eu?” Nu becul face lumina, ci curentul care trece prin el face lumina. Și înainte de a exista vreo lumină acolo, trebuie să existe un comutator care să facă un contact și după aceea se arată lumina.
23.09.1951 – Principiile vindecării divine – Jeffersonville.IN duminică
E-10 Este un adevăr pe care-l cred eu: pe măsură ce omul fizic slăbeşte, omul duhovnicesc are o șansă. Pentru aceasta este postul şi lucrurile acestea. Noi putem avea o șansă să lucrăm asupra acestor cinci simţuri ale noastre, să ajungem să credem şi să avem credinţă în El.
Îmi place atitudinea acestui centurion despre care tocmai am citit. El era un om care nu s-a simţit nevrednic. Cât timp te simţi nevrednic de binecuvântarea pe care o ceri, eşti potrivit s-o primeşti. Dar dacă ajungi să crezi că Dumnezeu ţi-o datorează, atunci greşeşti. Noi îi suntem datori lui Dumnezeu, nu Dumnezeu ne este dator nouă.
15.08.1950 – Cine este Dumnezeu – Cleveland.OH, marţi
E-4 Dacă-ţi ţii stomacul gol, sângele îţi este în creier şi trebuie să fii pregătit. Aceasta este puterea postului. Când eşti cu stomacul plin, sângele coboară în stomac ca să-ţi digere hrana. Când ai stomacul gol, sângele este în creierul tău. Astfel încât tu poţi [să deosebești duhurile – n.tr.]… Pentru că acele două duhuri sunt atât de aproape încât i-ar înşela şi pe cei aleşi, dacă ar fi posibil.
De multe ori am auzit oameni strigând. După cum v-am spus, sper ca Dumnezeu să-mi îngăduie să am trecere înaintea voastră ca să mă credeţi. Am auzit oameni care strigau când nu era Dumnezeu [la lucru – n.tr.]. Am auzit oameni care plângeau când nu era Dumnezeu [la lucru – n.tr.]. Uneori îi compătimeşti – diavolul vrea să fie răsfăţat. Şi este nevoie de un adevărat crescător de oi care să facă diferenţa între behăitul caprei şi cel al mielului; acestea se aseamănă foarte mult.
Şi astfel, pe această platformă, trebuie să fii foarte atent. Poate să fie doar ceva ce Satana vrea să arunce înaintea publicului. De aceea trebuie să postesc, să mă rog, să veghez în fiecare minut.
13.08.1950 – Învierea lui Lazăr – Cleveland.OH, duminică
E-9 Dar vreau să plec când nu mai sunt sub ungerea aceea pentru bolnavi. […]
Când am peste mine ungerea pentru vindecare, eu continui să mă rog, să postesc. Şi la un moment dat am un simţământ sacru, calm, nu ca atunci când mă bucur; pur şi simplu este un simţământ sacru. Dar când vine Duhul Sfânt, vine cu bucurie şi cu înviorare din prezenţa Domnului. Şi sunt foarte bucuros că am aceasta în după amiaza asta.
16.07.1950 – Crezi tu aceasta? – Minneapolis.MN duminică
E-2 De obicei, înainte de a începe cu rugăciunea pentru bolnavii din rândul de rugăciune, îmi iau trei zile de post şi rugăciune.
11.07.1950 – Slujba explicată – Minneapolis.MN, marţi
