Pilda din pustie – de Ewald Frank

Stimați ascultători, și astăzi vă salut călduros pe toți, în Numele scump al lui Isus!

Mulțumesc tuturor celor care mi-au scris și m-aș bucura să aud și despre cei care încă nu ne-au scris, pentru a căpăta o privire de ansamblu despre cei din întreaga Europă, care ascultă emisiunile noastre. Scrisorile pe care le-am primit sunt foarte încurajatoare și mărturisesc despre binecuvântările pe care le-au primit mulți, în urma ascultării mesajului biblic.

Noi credem că trăim în ultima perioadă de timp și că revenirea lui Isus Hristos este iminentă.

În ultima duminică am vorbit despre faptul că noi am fost așezați pe o „pistă” de alergare duhovnicească, iar noi, fiind conștienți de țintă, trebuie să alergăm, pentru ca, la sfârșit, să fim încununați.

Urmărim mai departe textul din 1 Corinteni 9. Astăzi, începem cu 1 Corinteni 10:1: „Fraților, nu vreau să nu știți că părinții noștri toți au fost sub nor, toți au trecut prin mare, toți au fost botezați în nor și în mare, pentru Moise”. După ce Pavel a prezentat competiția duhovnicească, credincioșilor, face referire la ieșirea afară a poporului Israel, spunându-ne modul în care i-a îndrumat Dumnezeu și cum li S-a descoperit. El mărturisește: „toți au fost botezați în nor și în mare, pentru Moise”.

Astăzi, ca niște oameni care au devenit credincioși, noi am putea spune că am fost botezați în Numele Domnului Isus Hristos. În Evrei 3:5-6 este scris: Cât despre Moise, el a fost „credincios în toată casa lui Dumnezeu” ca slugă, ca să mărturisească despre lucrurile care aveau să fie vestite mai târziu, ca descoperire. Dar Hristos este credincios ca Fiu, peste casa lui Dumnezeu. Și casa Lui suntem noi, dacă păstrăm până la sfârșit încrederea nezguduită și nădejdea cu care ne lăudăm”.

Poporul Israel a fost botezat în mare și în nor, iar acest lucru prefigurează botezul în apă și botezul cu Duhul Sfânt. Fiecare dintre cei care au devenit credincioși și se pocăiesc, sunt botezați biblic în apă, apoi, avem făgăduința botezului cu Duhul Sfânt. Dar, despre poporul Israel ne este spus: Dar părinții noștri s-au îngâmfat și și-au înțepenit grumazul. N-au urmat poruncile Tale, n-au vrut să asculte și au dat uitării minunile pe care le făcuseși pentru ei. Și-au înțepenit grumazul; și, în răzvrătirea lor, și-au pus o căpetenie ca să se întoarcă în robia lor(Neemia 9:16-17). Cei care odinioară au fost eliberați atât de minunat, călăuziți de Dumnezeu, cei care trăiau minunile Lui în fiecare zi, care au fost hrăniți și binecuvântați de El, tocmai ei sunt numiți a fi niște oameni cu grumazul înțepenit și niște îngâmfați care au refuzat să urmeze Cuvântul lui Dumnezeu, fiind plini de încăpățânare. Am putea crede că un asemenea cuvânt este adresat necredincioșilor, în viața cărora nu s-a descoperit niciodată harul lui Dumnezeu. Dar care este starea noastră, a celor din Noul Testament? Domnul Isus a făcut lucruri mari în viața noastră. Dar suntem pregătiți să umblăm pe căile Lui și să fim supuși Cuvântului Său, sau mergem pe propriile noastre căi, cu un grumaz înțepenit și cu neascultare? Israeliții L-au trăit pe Dumnezeu într-un mod minunat. Ieșirea afară a fost unică. Se întâmplau semne și minuni. Iar ei, toți au fost botezați în mare și în nor, pentru Moise.

Tot așa, credincioșii Noului Testament sunt botezați în Numele Domnului Isus Hristos, iar apoi, norul slavei lui Dumnezeu se coboară peste ei și sunt umpluți cu Duhul Sfânt. Dar cum arată mai departe calea credinței? Despre Israel este scris: „Le-ai dat Duhul Tău cel bun ca să-i facă înțelepți; n-ai îndepărtat mana Ta de la gura lor și le-ai dat apă să-și popolească setea”. Toate aceste lucruri, Dumnezeu le-a făcut unor oameni pe care îi numește îngâmfați, cu grumazul înțepenit și neascultători. Ar fi trebuit ca ei să fi recunoscut căile Lui și să meargă pe ele, căci este scris: „Totuși ei s-au răsculat și s-au răzvrătit împotriva Ta. Au aruncat Legea Ta la spatele lor, au ucis pe prorocii Tăi, care-i rugau fierbinte să se întoarcă la Tine” (Neemia 9:26). În Noul Testament, Pavel ne oglindește aceste lucruri. El vrea să ne spună că, nu începutul, ci sfârșitul va fi încununat.

„…toți au mâncat aceeași mâncare duhovnicească și toți au băut aceeași băutură duhovnicească, pentru că beau dintr-o stâncă duhovnicească ce venea după ei; și stânca era Hristos” (1 Corinteni 10:3-4). Ar fi fost frumos dacă Pavel s-ar fi oprit aici. Dar, atunci, noi nu am cunoaște starea noastră din acest timp. Mulți se uită plini de bucurie și cu plăcere la viața lor de credință și se laudă cu experiențele lor cu Dumnezeu și vorbesc despre botezul lor cu Duhul Sfânt și, totuși, nici nu-și dau seama că sunt neascultători. Despre israeliți, care au trăit toate aceste semne și minuni, care au fost îngrijiți de Dumnezeu, cu mâncare și băutură, care și-au astâmpărat setea din Stânca care era Hristos, este scris: „ei nu au recunoscut căile lui Dumnezeu”. De aceea, Pavel spune mai departe: Totuși cei mai mulți dintre ei n-au fost plăcuți lui Dumnezeu, căci au pierit în pustiu. Și aceste lucruri s-au întâmplat ca să ne slujească nouă drept pilde”. Niciun credincios nu poate să treacă pe lângă un asemenea cuvânt. După ce a vorbit despre alergarea duhovnicească, Pavel folosește aceste exemple sub îndrumarea Duhului Sfânt. Prin aceasta, el dorește să arate înaintea ochilor noștri faptul că nu ne putem baza pe trăirile și experiențele noastre, ci alergând în această competiție, să avem ținta înaintea ochilor noștri, în fiecare zi.

Toate acestea s-au întâmplat cu Israel, drept pilde, astfel încât să învățăm din ele. În pofida trăirilor extraordinare, cei mai mulți dintre ei n-au fost plăcuți lui Dumnezeu. Dar ce să spunem despre noi?! Enoh, poseda plăcerea lui Dumnezeu prin mărturia Duhului Sfânt. El a umblat cu Dumnezeu pe acest pământ. Apoi nu s-a mai văzut pentru că Dumnezeu l-a luat în slavă. La fel trebuie să fie și cu noi.

Dacă citim mai departe în 1 Corinteni 10, găsim toate lucrurile, enumerate, pe care le-a săvârșit poporul Israel, care au atras osânda asupra lor și au chemat mânia lui Dumnezeu, astfel încât, într-o singură zi, au căzut morți douăzeci și trei de mii dintre ei. Și noi suntem avertizați: Să nu cârtiți, cum au cârtit unii din ei, care au fost nimiciți de nimicitorul(1 Corinteni 10:10). Acesta a fost păcatul principal pe care l-au săvârșit cei chemați afară din toate timpurile: nerăbdarea, cârtirea, deznădejdea, necredința. Aceste lucruri nu au ce căuta între copiii lui Dumnezeu, mai ales în acest timp, în care, revenirea lui Isus Hristos este atât de aproape, așa cum continuă Pavel în următorul verset. Acestuia trebuie să-i acordăm o atenție deosebită: „Aceste lucruri li s-au întâmplat ca să ne slujească drept pilde și au fost scrise pentru învățătura noastră, peste care au venit sfârșiturile veacurilor” (1 Corinteni 10:11). Acest cuvânt, nu a fost niciodată atât de potrivit ca pentru acest timp în care trăim noi acum. Se pare că Duhul Sfânt ne-a adresat direct acest cuvânt, nouă, care trăim acum, la sfârșitul veacurilor.

Stimați ascultători, dragi frați și surori, vă rog pe toți să citiți aceste versete biblice în duh de rugăciune, astfel încât, Duhul Sfânt să poată descoperi fiecăruia în parte ce este necesar.

Noi toți trebuie să ne cercetăm înaintea Domnului, ca să vedem ce este un obstacol pentru noi, care ne-ar putea opri să nu ajungem la țintă. Nu are nici un rost să vorbim despre revenirea lui Isus Hristos și să vorbim despre răpire și nici chiar despre trăirile pe care le-am avut cu Dumnezeu. Vă pot spune cu adevărat că israeliții puteau da mărturie despre toate acestea. Dar întrebarea este dacă plăcerea lui Dumnezeu se odihnește asupra noastră și umblăm pe căile Lui, dacă stăm în credință și împlinim fiecare Cuvânt al lui Dumnezeu. Trebuie să avem curajul să recunoaștem realitatea și să ne cercetăm înaintea feței lui Dumnezeu.

Fie ca toată cârtirea să fie scoasă afară din mijlocul nostru, astfel încât Domnul să se poată descoperi în puterea și slava Sa!

Vrem să ne uităm la Isus Hristos, Începutul și Desăvârșitorul credinței noastre, care în acest timp are o rămășiță care va aparține de gloata biruitorilor, prin har.

Dorim să ne rugăm.

Doamne, Îți mulțumim din toată inima și pentru acest cuvânt de îndemn. Ai milă de noi toți și ajută-ne să nu ne odihnim pe binecuvântări și experiențe, ci să umblăm cu Tine în fiecare zi și să luptăm lupta cea bună. Numai prin harul Tău vom ajunge la țintă. Binecuvântează fiecare ascultător și descoperă-i Cuvântul Tău mai departe. Pentru aceasta, Te rog în Numele lui Isus. Amin.

NOTĂ: puteți asculta predica dând click pe următorul LINK.

Distribuie această postare.