Am observat că atunci când ne adunăm pentru rugăciune, există anumite închipuiri asupra modului cum ar trebui să lucreze Dumnezeu. Haideţi să punem absolut toate închipuirile deoparte şi să ne deschidem înaintea lui Dumnezeu, mulţumindu-I Domnului.
Unii cred că dacă nu vorbesc în alte limbi, atunci Duhul n-ar fi în ei sau peste ei. Dragii mei fraţi şi surori, toate acestea trebuie să le lăsaţi în seama lui Dumnezeu. Despre Zaharia, de exemplu, este scris în Luca 1:67: „Zaharia, tatăl lui, s-a umplut de Duhul Sfânt, a prorocit şi a zis: «Binecuvântat este Domnul Dumnezeul lui Israel, pentru că a cercetat şi a răscumpărat pe poporul Său»”.
Ai spune: „Aceasta vrea să fie o prorocie?” Da, Sfânta Scriptură spune că Duhul Sfânt a venit peste el şi el a prorocit. Dragi fraţi şi surori, noi trebuie doar să fim la dispoziția Domnului şi să-L rugăm ca voia Sa să se împlinească. Bineînţeles că noi toţi credem din toată inima în îmbrăcarea cu putere de Sus, dar nu credem că ar trebui să-I fim o piedică Domnului sau să ne lăsăm prinşi de propriile noastre gânduri şi astfel să nu fim
liberi să Îl putem lăuda pe Domnul când este aproape de noi…
[…] o adunare nu poate să crească sau să se dezvolte până ce supranaturalul nu se manifestă în mijlocul ei.
Abia atunci este zidită încrederea noastră în Dumnezeu şi credinţa noastră ajunge la un stadiu în care se poate întâmpla ceva, iar Dumnezeu poate să-Şi confirme Cuvântul.
