Dragi prieteni, sunt fratele Frank şi vă salut în scumpul Nume al Domnului Isus Hristos. Îmi dau seama că în aceste transmisiuni putem vorbi doar foarte pe scurt despre temele conţinute în Cuvântul sfânt al lui Dumnezeu. Cuvântul lui Dumnezeu conţine un belşug de comori ascunse despre care nu s-a mai predicat înainte. Dar Dumnezeu, prin harul Său i-a călăuzit pe ai Săi mai adânc în adevărul duhovnicesc. Noi îi suntem recunoscători Dumnezeului Atotputernic mai ales pentru faptul că i-a dăruit fratelui Branham o slujbă profetică prin care să aducă la lumină lucrurile ascunse, astfel ca noi să putem cunoaşte tainele pecetluite peste veacuri. Dumnezeu a făgăduit că aceste lucruri urmau să fie făcute de cunoscut în zilele din urmă.
Mă adresez acelor creştini care nu trăiesc pentru ei înşişi, care sunt gata să se lepede de ei înşişi şi care caută din toată inima să trăiască pentru Domnul Isus Hristos. Numai cei ce sunt înfometaţi şi care însetează după neprihănire, sunt săturaţi din punct de vedere duhovnicesc. Copiii lui Dumnezeu care sunt gata să asculte de Cuvântul Său, se află în diferite biserici şi culte. Isus a spus: „Oile Mele îmi cunosc glasul. Ele nu merg deloc după un străin”.
Vă rog deschideţi împreună cu mine la Apoc. 6:5-6: „Când a rupt Mielul pecetea a treia, am auzit pe a treia făptură vie zicând: „Vino şi vezi!” M-am uitat, şi iată că s-a arătat un cal negru. Cel ce sta pe el, avea în mână o cumpănă. Şi în mijlocul celor patru făpturi vii, am auzit un glas care zicea: «O măsură de grâu pentru un leu. Trei măsuri de orz pentru un leu! Dar să nu vatămi untdelemnul şi vinul!»”
Despre pecetea a treia sunt spuse foarte puţine lucruri, însă Duhul Sfânt a descoperit detaliile legate de aceasta. În prima pecete este arătat un călăreţ pe un cal alb. În pecetea a doua călăreţul vine pe un cal roşu. Acum şi-a schimbat din nou culoarea şi este arătat pe un cal negru. Acest lucru arată lunga perioadă de timp a epocilor întunecate, până în vremea Reformei. În timpul primei peceţi s-a strecurat înăuntru amăgirea religioasă. În timpul celei de-a doua peceţi, la aceasta s-a adăugat puterea politică. Biserica s-a unit cu statul şi belşugul puterii economice i-a aparţinut. Călăreţul calului negru avea în mână o cumpănă. „Şi în mijlocul celor patru făpturi vii, am auzit un glas care zicea: «O măsură de grâu pentru un leu. Trei măsuri de orz pentru un leu!»” În această fază călăreţul a început să ceară bani supuşilor lui pentru speranţa vieţii veşnice. A început să le ceară bani pentru rugăciune şi pentru indulgenţe şi astfel belşugul a început să curgă în biserica universală (catolică). Bogăţiile ei sunt inestimabile astăzi.
Pe vremea aceea numai puţini aveau acces la Biblie. Laicilor li s-a spus că ei nu sunt în stare să înţeleagă sfintele Scripturi şi că au nevoie de cineva care să li le explice. Se putea învăţa aproape orice pentru că masele de oameni nu puteau să verifice ceea ce se spunea. Se cerea ascultare absolută. Însă credincioşii adevăraţi au fost luminaţi de Duhul Sfânt şi nu aveau legătură cu sistemul acela.
„Şi în mijlocul celor patru făpturi vii, am auzit un glas care zicea: „…Dar să nu vatămi untdelemnul şi vinul!” În Biblie, untdelemnul este simbolul Duhului Sfânt. Făgăduinţa primirii Duhului Sfânt a fost dată încă de la începutul Noului Testament, iar copiii lui Dumnezeu au trăit-o. În ziua Cincizecimii, după coborârea Duhului Sfânt citim: „Căci făgăduinţa aceasta este pentru voi, pentru copiii voştri şi pentru toţi cei ce sunt departe acum, în oricât de mare număr îi va chema Domnul, Dumnezeul nostru”. „…Dar să nu vatămi untdelemnul şi vinul!” Ce mângâiere pentru credincioşii adevăraţi. Domnul Însuşi veghează asupra turmei Sale. Chiar şi în timpul epocilor întunecate adevăraţii credincioşi au avut acces la descoperirea Duhului Sfânt – căci untdelemnul simbolizează Duhul Sfânt. Noi cunoaştem semnificaţia biblică a untdelemnului. Însă aici sunt amintite împreună untdelemnul şi vinul. Acestea nu se referă la uleiul şi vinul natural, ci au un înţeles duhovnicesc. Dacă cineva bea vin natural, este stimulat. Dacă noi luăm din vinul ceresc, suntem stimulaţi de descoperirea dată prin Duhul Sfânt. În ziua Cincizecimii s-a crezut despre cei 120 că ar fi beţi, pentru că după ce au primit Duhul Sfânt au fost stimulaţi într-un mod foarte remarcabil. În ziua aceea au fost foarte bucuroşi şi stimulaţi, pentru că au văzut împlinirea Scripturii. Duhul Sfânt a fost turnat peste ei, ei aveau parte de ceea ce făcea Dumnezeu în vremea lor şi erau bucuroşi pentru aceasta.
Petru explică: „Oamenii aceştia nu sunt beţi, cum vă închipuiţi voi, căci nu este decât al treilea ceas din zi. Ci aceasta este ce a fost spus prin proorocul Ioel”. Vedem deci că untdelemnul reprezintă Duhul Sfânt, iar vinul reprezintă stimularea dumnezeiască pe care o primesc credincioşii prin descoperirea Duhului Sfânt. Luca 10 vorbeşte despre bunul samaritean care a pus untdelemn şi vin pe rănile celui căzut pe drum şi l-a adus la un han. Şi noi am fost căzuţi lângă drum şi am fost bătuţi de acela numit de la început „hoţul şi tâlharul”. Noi am fost biruiţi de duşman, dar Domnului i s-a făcut milă de noi. El ne-a iertat toate păcatele şi ne-a vindecat. El a turnat untdelemn şi vin peste sufletul nostru. Untdelemnul Duhului Sfânt a venit peste noi şi noi am gustat din vin, din înviorarea ce vine din prezenţa Domnului.
Conform Exod. 29:40, vinul şi untdelemnul se foloseau pentru jertfa de mâncare. Isus Hristos s-a jertfit ca jertfă desăvârşită şi noi trebuie să ne închinăm Domnului vieţile, ca o jertfă vie. Avem nevoie de ambele lucruri: de sfinţirea prin Duhul Sfânt care este reprezentată de untdelemn, şi de asemenea de stimularea prin descoperire divină, reprezentată de vin.
De-a lungul tuturor epocilor, aleşii lui Dumnezeu au avut acces la ceea ce a făcut Domnul şi Antihristul n-a putut vătăma acest lucru. El a putut să reţină chiar şi cele necesare traiului; i s-a permis să-i chinuie şi să-i ucidă, dar n-a putut să vatăme viaţa aceea duhovnicească. El n-a putut să-i amăgească cu răstălmăcirile lui.
La deschiderea peceţii a patra, Ioan a văzut un cal gălbui. „Cel ce sta pe el, se numea Moartea şi împreună cu el venea după el Locuinţa morţilor. Li s-a dat putere peste a patra parte a pământului, ca să ucidă cu sabia, cu foamete, cu molimă şi cu fiarele pământului.” Acelaşi cal care a fost arătat în prima, a doua şi a treia pecete, se prezenta în diferite culori. Dar în a patra pecete, primele trei culori se combină şi rezultă un amestec: aceasta este culoarea celui de-al patrulea cal. Faza aceasta aminteşte de sfârşit. Nu este de mirare că acest călăreţ este urmat de moarte şi de locuinţa morţilor. Prin sistemul său, masele au murit din punct de vedere duhovnicesc şi au fost înghiţite de locuinţa morţilor.
Apoc. 13: 8 ne spune că „toţi locuitorii pământului i se vor închina, toţi aceia al căror nume n-a fost scris, de la întemeierea lumii, în cartea vieţii Mielului, care a fost înjunghiat”, se vor închina Antihristului. Aşa cum a fost în grădina Edenului, tot aşa a fost de-a lungul veacurilor. Câtă vreme oamenii au crezut Cuvântul lui Dumnezeu aşa cum l-a vorbit Domnul, ei au trăit spiritual şi aveau părtăşie cu Creatorul şi Mântuitorul lor. Dar îndată ce Eva a crezut tâlcuirea dată prin şarpe, moartea spirituală a lovit-o pe ea şi întreaga omenire. De aceea este fundamental să deosebim ceea ce este corect şi ceea ce este greşit. Cuvântul lui Dumnezeu este Duh şi viaţă. Oricine-l primeşte aşa cum este vorbit de către Dumnezeul Atotputernic prin toţi slujitorii şi prorocii Săi, rămâne în viaţă din punct de vedere spiritual. Dar duşmanul încearcă din răsputeri să răsucească cât de puţin Cuvântul, iar cei ce cred răstălmăcirea mor spiritual. Sistemul antihristic a luat suficient din Cuvântul lui Dumnezeu ca să dea lucrurilor o aparenţă religioasă şi astfel îi amăgeşte pe oameni. Mulţi oameni sunt de părerea că religia are ceva în comun cu Dumnezeu. Chiar de la început, atât Cain cât şi Abel au adus jertfă. Însă Cain n-a venit pe calea lui Dumnezeu şi de aceea a fost respins. Nu contează activităţile religioase, jertfele şi slujbele, ci numai modul hotărât de Dumnezeu, ca adevărata descoperire a lui Isus Hristos. Fiecare om trebuie să aibă o legătură corectă cu Dumnezeu, ca fiu sau fiică a Lui.
Dragi prieteni, sunt sigur că v-aţi dat seama cât de serioase sunt mesajele profetice din Cuvântul sfânt al lui Dumnezeu. Nu putem să rămânem neutri. Trebuie să ne decidem chiar acum. Isus Hristos este Acelaşi azi, ieri şi în veci şi toate învăţăturile biblice trebuie să rămână aşa cum le-a rânduit Dumnezeu pentru Biserica Lui. Niciun cuvânt, nicio poruncă nu poate fi schimbată. Fie ca noi toţi să ne cercetăm viaţa ca să vedem dacă este în deplină concordanţă cu Scriptura. Nimeni nu trebuie să fie amăgit. Câtă vreme umblăm în lumină, Dumnezeu este cu noi. Cuvântul Său este lumina pe cărarea noastră. Încă mai putem să vedem încotro ne îndreptăm.
Haideţi să ne rugăm:
Tată ceresc, încredinţez mesajul acesta în grija Ta şi, de asemenea, pe toţi cei ce l-au ascultat. Mă rog ca ungerea Duhului Sfânt să vină peste ei, pentru ca ei să poată să vadă adevărul şi să fie eliberaţi prin puterea lui Dumnezeu. Binecuvântează pe fiecare, căci mă rog în Numele lui Isus Hristos, Domnul nostru. Amin.
