Oamenii vor scurtături – de William Branham

Voi întrebaţi: „Cum este cu Duhul Sfânt, frate Branham?” Duhul Sfânt vă botează în Trup pentru slujbă, dar prin credinţă voi primiţi viaţa veşnică. „Cine ascultă cuvintele Mele, şi crede în Cel ce M-a trimis, are viaţa veşnică”. Apoi veţi fi botezaţi în Trup prin Duhul Sfânt, ca darurile să devină vizibile. Dar voi credeţi şi primiţi viaţa veşnică. Cine crede, are viaţa veşnică. Şi dacă credeţi, voi muriţi şi sunteţi născuţi din nou, înnoiţi, făpturi noi.


Oamenii vor astăzi scurtături. Ei spun că se primeşte într-o clipă. „Slavă lui Dumnezeu!” Ce este? Ce fac ei de fapt? În seara aceasta ei sunt într-un club de noapte cu o chitară, dar mâine dimineaţă ei vor fi într-o biserică şi cântă la aceeaşi chitară. Aceasta este murdărie! Biblia spune în Isaia 28.8: „Toate mesele sunt pline de vărsături murdare” şi „Câinele s-a întors la ce vărsase, şi scroafa spălată s-a întors să se tăvălească iarăşi în mocirlă”. De ce? Ei încă sunt câini şi porci. Acesta este motivul pentru care se întorc înapoi la mocirlă şi la vărsături. Ei nu sunt născuţi din nou. Dacă ar fi fost născuţi din nou, atunci ei ar fi făpturi noi.

[….]

Scurtături! În seara aceasta sunt aici şi fac aşa ceva, mâine vor să predice. Penticostalii admit aceste lucruri. Da. Ei vor o scurtătură spre cer: „Aleluia, tot ce trebuie să fac este să îngenunchez aici, să nu mă gândesc la nimic şi să spun «aleluia, aleluia» şi am mantaua lui Ilie. Mâine voi scoate draci. Aleluia, aleluia, eu o am! Slavă lui Dumnezeu”.

Ei vor scurtături către cer şi vor să ia cu ei cât de mult se poate din lume. Nu puteţi să luaţi absolut nimic. Nu există scurtături. Voi trebuie să veniţi pe calea Golgotei, pe la altarul de aramă, pe la şarpele de aramă. Voi trebuie să muriţi, într-adevăr să muriţi. O, Dumnezeule, de ce nu pot să mă exprim mai bine? Voi trebuie să muriţi, trebuie pur şi simplu să muriţi pentru voi, să muriţi pentru lucrurile din lume, şi să fiţi născuţi din nou. Amin. Nimic de la lume, lucrurile lumii sunt moarte. Nu există scurtături. Ei vor să vină repede, nu vor să crească. Noi creştem în Domnul. Este nevoie de creştere şi de experienţă.

Pe coasta de vest li se spune oamenilor: „Oh, noi avem botezul nemuririi. Noi vă botezăm în apă, iar voi pe loc deveniţi bărbaţi tineri şi femei tinere”. Ei au „mantale” de-ale lui Ilie, au pe „fiii lui Dumnezeu descoperiţi”. „Da frate, Dumnezeu îi descoperă pe fiii Lui acum. Astăzi eşti un păcătos, mâine eşti un fiu descoperit al lui Dumnezeu”. Aiurea! Unde găsiţi voi aşa ceva în Cuvânt? Pruncii nu se nasc maturi. Ei sunt născuţi ca bebeluşi şi apoi cresc şi devin bărbaţi.

Ascultaţi! Daţi-mi voie să vă citesc ceva din Efes. 4.12:

…pentru desăvârşirea sfinţilor, în vederea lucrării de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos, până vom ajunge toţi la unirea credinţei şi a cunoştinţei Fiului lui Dumnezeu, la starea de om mare, la înălţimea staturii plinătăţii lui Hristos; ca să nu mai fim copii, plutind încoace şi încolo, purtaţi de orice vânt de învăţătură, prin viclenia oamenilor şi prin şiretenia lor în mijloacele de amăgire; ci, credincioşi adevărului (El este Adevărul), în dragoste, să creştem (Cum? Mâine? Nu! Să creştem în El!) în toate privinţele, ca să ajungem la Cel ce este Capul, Hristos”. Să creştem în toate privinţele!

Eu îmi amintesc de prima predică pe care am ţinut-o. M-am ridicat şi am crezut că a fost chiar extraordinar. Toate femeile bătrâne care erau acolo au plâns un pic şi au spus: „O, ce băiat minunat.” Bătrânul pastor, doctorul Davis, era avocat. Când m-am dus jos, el a spus: „Vreau să vorbesc cu tine, în casă”. Eu am spus: „În ordine!” În ziua următoare m-am dus acolo şi foarte sigur pe mine am întrebat: „Cum am făcut-o, dr. Davis?” El a răspuns: „A fost cea mai rea predică pe care am auzit-o vreodată”. Eu am întrebat: „Cum???” El a repetat: „Cea mai proastă pe care am auzit-o vreodată.” Eu am spus: „Frate Davis, toţi au plâns”. Răspunsul lui a fost: „Da, ei plâng la înmormântări, la naşteri şi alte ocazii”. El a spus: „Problema este, Billy, că tu nu ai citat nici măcar o dată din Cuvântul lui Dumnezeu. Tu ai vorbit despre o mamă care a murit, sau ceva asemănător şi i-ai făcut pe toţi să plângă. Pe baza acestor lucruri şi senzaţii fireşti nu poţi fi născut din nou. Naşterea din nou se întâmplă prin Cuvânt, Billy!” O, el mi-a luat vântul din pânze. Eu sunt aşa de bucuros c-a făcut-o. Nu să sari în sus şi în jos, şi să strigi. Nu este aceasta. Cuvântul dă viaţă. Cuvântul aduce la viaţă. Nu trăiri emoționale – Cuvântul!

El a spus: „Eu mă gândesc la primul meu caz ca avocat, Billy. Eu am bătut cu pumnul în bară şi am spus: ,Uitaţi-vă la femeia aceasta săracă! Uitaţi-vă cum arată ea. Soţul ei a bătut-o.‘ Eu am plâns şi mi-am scos batista şi m-am comportat ca toţi ceilalţi avocaţi. Credeam că trebuie să trec prin aceleaşi simţiri. Eu am spus: ,Domnule judecător, de ce nu-i aprobaţi divorţul? Uitaţi-vă, ea a mărturisit că soţul ei a bătut-o pe spate.‘ Pe sub hainele ei nu se putea vedea. Eu am spus: ,De ce nu îi este aprobat divorţul?‘ Judecătorul cel bătrân stătea şi se uita. Avocatul cel bătrân al părţii opuse, care avea experienţă, a spus: ,Domnule judecător, cât timp va mai asculta judecătoria aceste prostii?‘”

Prea mulţi o fac în felul acesta. Se face prea mult fără a avea destul Cuvânt care să susţină acele lucruri. Deveniţi maturi! Se spune: „O, el a dansat în Duhul ieri seară, frate Branham. El este în ordine”. Pentru mine nu este în ordine. El trebuie să crească, să fie încercat, condimentat, crescut către Hristos.

Nu demult am citit în istoria bisericii. Cred că sora Arnold a spus „Amin”, atunci când am făcut o observaţie din istoria bisericii. Ea a citit-o. Într-o seară, un tânăr dintr-o mănăstire din  zilele sfântului Martin a spus: „Domnul m-a făcut un profet bătrân al Vechiului Testament. Eu sunt unul dintre profeţii cei bătrâni”. Nu-mi amintesc acum numele episcopului din şcoala aceea. Dar el fusese pregătit de Martin. Cu tânărul acela nu era ceva în regulă, aşa că ceilalţi fraţi l-au lăsat în pace. El a profeţit astfel: „În seara aceasta Dumnezeu va coborî şi-mi va da o mantie albă ca să mă aşez printre voi şi voi veţi recunoaşte că eu sunt unul dintre profeţii Vechiului Testament”. Exact aceasta s-a întâmplat în seara aceea la ora 24. S-au auzit voci, oamenii s-au mişcat dintr-o parte în alta, băiatul a primit o mantie albă. El a ieşit şi a spus: „Nu v-am spus eu? Acum voi toţi trebuie să-mi urmaţi îndrumările. Eu sunt un profet al Vechiului Testament”.

Dar episcopul cel bătrân nu a putut fi de acord cu el. Nu era conform Cuvântului. Profeţii nu sunt făcuţi, ei sunt predestinaţi. Şi în primul rând un profet nu ar proceda astfel. Roadele dovedeau că el nu era un profet. El a spus: „Vom petrece restul nopţii în post şi rugăciune şi vom cânta cântări”. A trecut o zi sau mai multe. Episcopul cel bătrân s-a rugat şi a spus: „Doamne, ce este cu băiatul acesta?” Cine vedea mantaua, spunea că aşa ceva nu mai văzuse până atunci. Chiar şi scriitorii au venit s-o vadă. Nici ei nu mai văzuseră aşa ceva. Era acolo. În cele din urmă şi-au amintit că ei cunosc un bărbat care era într-adevăr un profet. Era Martin. Ei au spus: „Tu trebuie să faci ceva ca să ne dovedeşti. În ce priveşte Scriptura, tu eşti pe dos. Ce-ai spune să mergi la Martin, să stai în faţa lui şi să-i povesteşti asta?” El a răspuns: „Mie mi-a fost interzis să merg înaintea lui Martin”.

Cine are aur adevărat, nu trebuie să se teamă de control. Aşa este cu cel care are adevărul. Acesta este motivul pentru care vă provoc. Poate să vină cineva şi să îmi dovedească că botezul în Numele lui Isus Hristos este greşit? Arătaţi-mi dacă naşterea voastră a fost în legătură cu moartea. Dacă mai aveţi lumea în voi, atunci sunteţi din lume. Arătaţi-mi lucrurile acestea. Nu trebuie să vă faceţi griji, verificaţi-le. Iată Maşina pentru testat!

Lui i s-a spus: „Totuşi, tu trebuie să mergi”. Un grup de fraţi l-au luat şi mantaua a dispărut. Nu ar înghiţi şi penticostalii de azi aşa ceva? Arăta aşa de real, dar nu era conform Cuvântului.

Martin a spus că Satana i s-a arătat odată, cu o coroană de aur cu două sau trei rânduri de stele strălucitoare. Era mare, drăguţ, arăta bine, era pieptănat, dichisit, cu o manta frumoasă, cu încălţăminte de aur în picioare. El a venit şi a spus: „Martin, mă cunoşti?”

Oamenii care nu au viziuni, poate nu vor înţelege, dar lucrurile vin prin duhuri diferite şi sunt aşa de înşelătoare! Biblia spune că şi cei aleşi ar fi înşelaţi dacă ar fi cu putinţă. Aleşii sunt cei predestinaţi şi născuţi pentru scopul acesta.

Deci, el a venit la acest ales şi a spus: „Martin, mă cunoşti? Eu sunt Hristos. Mă vei recunoaşte?” Martin s-a îndoit. Părea ceva ciudat. El a aşteptat un moment. Satana a repetat: „Nu mă vezi? Eu sunt Hristos. Nu mă recunoşti?” El a spus-o de două sau de trei ori.

Martin a răspuns: „Satano, eu te cunosc. Domnul meu nu este încă încoronat. Sfinţii Lui Îl vor încorona”. Acesta este Cuvântul.

Aşa are şi biserica catolică multe dogme provenite de la duhuri rele şi care sunt în contradicţie cu Cuvântul. Ei au trebuit să tăgăduiască mai întâi Cuvântul ca să accepte dogmele, şi să se îndepărteze de la Biblie. Rămâneţi cu Cuvântul. Acesta este astăzi firul vieţii. Se vor ridica duhuri care vor încerca să înşele. Aşa spune Biblia. Aşa cum Iane şi Iambre s-au împotrivit lui Moise, aşa se vor împotrivi adevărului aceşti bărbaţi cu minţile stricate, vor face minuni şi tot felul de semne. Dar rămâneţi cu Cuvântul! Cuvântul Domnului a venit la profeţi, ei l-au vestit, iar noi îi credem pe profeţi.

Fiţi atenţi! El a spus: „Eu te recunosc, Satano. Domnul meu nu este aşa ca tine. Domnul meu a plecat cu o manta veche, cu semnele cuielor la mâini, fără coroană, cu sânge pe şuviţele de păr. Când se va întoarce, va veni tot aşa, căci Biblia spune că va reveni la fel cum a plecat”. Şi Satana a dispărut.

O, cum vine el şi face totul aşa de strălucitor. „Oh, ei au vorbit în limbi, ei sunt cei mai buni oameni dintre toţi pe care i-am văzut”. Nu credeţi asta! Fiţi atenţi.

Eu sper că nu vă plictiseşte Cuvântul. Creştinii născuţi din nou cresc în statura lui Hristos în viaţa lor. Ei sunt născuţi din nou şi viaţa lor începe să se formeze ca a unui prunc. El începe să crească. Înainte de a băga de seamă, ei sunt maturi. Amin.

61-1231 – Voi trebuie să fiți născuți din nou

Distribuie această postare.