Prieteni, așa de multe am fi putut spune în seara aceasta despre desăvârșire. Noi întotdeauna încercăm să scoatem ochii altcuiva ca să ne facem pe noi puţin mai sfinţi decât suntem. Dar suntem ceea ce suntem, numai prin harul lui Dumnezeu.
Cândva aici în Ohio, am învăţat o lecţie pe propria-mi piele. Avusesem o adunare în Ohio și stăteam în afara orașului, din pricina mulţimii de oameni. Noi am mâncat la un mic restaurant baptist. Am fost serviţi de niște chelneriţe îmbrăcate decent, curat, cumsecade. Era un mic colţ de cer, să mănânci într-un asemenea loc. Bucătăria lor era foarte curată. Duminica au închis și s-au dus la biserica lor. Mie mi se făcuse foame; duminica după amiază urma să predic. Și am mers la un restaurant american obișnuit ca să-mi iau ceva de mâncare.
Când am intrat pe ușă, am auzit o mașină de jocuri de noroc. Era acolo un bărbat cam de vârsta mea, care probabil era căsătorit, cu braţul în jurul unei femei, jucând la acel automat de jocuri de noroc. Tocmai reprezentantul legii noastre, protecţia dreptăţii noatre, a bunurilor noastre, stătea acolo încălcând legea pe care ar fi trebuit s-o apere. Pentru că în Ohio este ilegal să joci jocuri de noroc.
M-am întors și m-am uitat spre spatele încăperii, era acolo un grup de băieţi și se auzeau piese vechi de rock-and-roll. O tânără de aproximativ optsprezece ani, dezvoltată ca o femeie, stătea acolo cu rochia atârnând în jos, în faţă și unul din acei băieţi avea mâinile pe fata aceea, deși nu se cuvenea. Ei fumau și beau… Eu m-am gândit: „O, Dumnezeule, cum suporţi asta?”
M-am uitat spre dreapta, când am auzit pe cineva oftând. Acolo ședea o femeie în vârstă, cam de șaizeci – șaptezeci de ani. Avea pe ea acele haine vulgare, minuscule, i se vedea carnea îmbătrânită și zbârcită, atârnând. Era rujată, machiată ţipător, avea niște sandale micuţe, unghiile îi erau vopsite mov. Părul îi era tuns foarte scurt, vopsit albastru. M-am uitat la ea.
De partea cealaltă a mesei stăteau doi bărbaţi, beţi. Unul dintre ei (era vară) avea pe el o manta de armată, cu o eșarfă gri la gât și favoriţi pe toată faţa, râgâia. Bărbaţii s-au scuzat faţă de ea și au pornit în altă parte a încăperii. Eu stăteam acolo și am spus: „Dumnezeule, de ce nu nimicești Tu totul? De ce nu îngropi totul sub pământ? Trebuie să crească micuţele mele Sara și Rebeca în astfel de condiţii? Cum poţi Tu, Dumnezeule, în marea Ta sfinţenie, să privești la așa ceva și să nu trimiţi un cutremur să scufunzi totul?”
Și cum stăteam acolo condamnând femeia aceea, am pășit în spatele ușii. Am simţit Duhul lui Dumnezeu venind la mine și am pășit în spatele ușii. Și am văzut ca și cum ceva se învârtea. Era o vedenie: lumea se învârtea. Am observat că în jurul lumii era o dâră roșie. M-am văzut pe mine, ca băieţel, făcând lucruri pe care nu ar fi trebui să le fac; poate nu era cine știe ce, dar era păcat. De câte ori făceam câte ceva, vedeam cum o umbră mare, neagră, urca spre cer. Dumnezeu ar fi trebuit să mă ucidă pe loc, atunci. Atunci am văzut cum între mine și Dumnezeu stătea acea Jertfă desăvârșită. L-am văzut pe El stând acolo cu spinii pe cap, scuipat pe faţă. De fiecare dată când păcatele mele începeau să urce spre Dumnezeu, El se întindea și le apuca. El mă proteja de moarte. Și de câte ori făceam ceva greșit, Dumnezeu m-ar fi ucis. Cu siguranţă, sfinţenia Lui o cerea. Legea Lui o cerea. Și de fiecare dată când făceam ceva, sau când voi faceţi ceva, Sângele lui Isus Hristos acţionează ca o protecţie. Am văzut că acea dâră roșie însemna că Sângele încă mai ţine pământul.
Cum stăteam și mă uitam, m-am apropiat puţin de El. L-am putut auzi spunând: „Tată, iartă-l, nu știe ce face”. M-am uitat în jos și era acolo o carte. Lângă El era un înger care nota. De fiecare dată când eu păcătuiam, era notat în carte. Și pe ea scria numele meu. Mi-am dat seama că într-o zi, acea dâră de Sânge va fi luată și eu va trebui să stau în prezenţa lui Dumnezeu cu viaţa mea păcătoasă. Dar am văzut că, în mila Lui, El oprea judecata mea. Am mers la El cu umilinţă. Am îngenunchiat și am spus: „O, Isuse, Fiul lui Dumnezeu, nu sunt vrednic să vin în
prezenţa Ta. Dar Te rog, mă ierţi pentru ce am făcut?” El m-a atins cu mâna Lui, a luat cartea și a scris pe ea „iertat”, a aruncat-o la spatele Lui și păcatele mele s-au dus. Apoi m-a privit ferm, în faţă; El a spus: „Acum te-am iertat, dar tu vrei s-o condamni”. Atunci am înţeles la ce s-a referit.
După ce s-a terminat vedenia, m-am îndreptat spre ea. Am întrebat: „Ce faceţi?” Ea bea. S-a uitat la mine și a spus: „Oh, hello”. Am întrebat-o dacă pot să mă așez. Mi-a spus:
– Eu am companie.
– Nu la asta m-am referit, doamnă. Vreau să vă vorbesc o clipă.
– Ia loc.
– Doamnă, acum câteva clipe, stând acolo după ușă…
Am început să-i povestesc. Ei au început să-i curgă lacrimile pe obraji.
– Doamnă, dvs. nu vreţi să faceţi aceste lucruri. Isus a murit iar judecăţile lui Dumnezeu sunt oprite de Sângele Său. Dvs. nu vreţi să faceţi asta.
– Nu, domnule. Tatăl meu a fost diacon în biserică. Eu am fost crescută într-o casă creștină. Soţul meu și eu am fost membri de drept și am dus o viaţă creștină.
Ea a început să-mi povestească că după moartea soţului ei… A avut două fete și a luat-o razna. Fetele au părăsit-o, iar ea și-a irosit viaţa. Credea că nu mai este nicio speranţă pentru ea. Dar eu am spus:
– Dumnezeule, ai milă. Pe cei pe care i-a cunoscut mai dinainte, i-a chemat.
– Tu ești reverend Branham?
– Eu sunt.
– Mi-e rușine de mine, să stau aici în halul acesta. Crezi că ar mai fi vreo șansă pentru mine?
– Doamnă, Isus are braţele întinse și așteaptă să veniţi.
Iar ceilalţi oameni au început să-și revină. Eu am spus: „Aţi vrea să îngenunchiaţi pe această podea, alături de mine?” Ea a spus: „Da, domnule”. Am apucat-o de mână și i-am spus: „Sunteţi cam de vârsta mamei mele. Aţi vrea să îngenunchiaţi pe podea, alături de mine?”
Și acolo pe podea, în după amiaza aceea am transformat locul acela într-o adunare de modă veche. Și Dumnezeu a salvat-o pe acea femeie prin harul Său. Ea s-a îmbrăcat și a venit la adunare și, din câte știu eu, în seara aceasta duce o viaţă creștină.
Despre ce este vorba? Oh, Dumnezeu cere desăvârșire. El vă cere pocăinţă. El vă cere credincioșie faţă de El. Dar în seara aceasta El privește. Nu contează cât de mult aţi păcătuit, cât de puţin sau cât de mult, sunteţi tot păcătoși și nu puteţi intra în alt mod decât prin Isus Hristos, Jertfa atotsuficientă a lui Dumnezeu. Și în El sunteţi desăvârșiţi pentru totdeauna. Gândiţi-vă la aceasta.
Nu este ceva ce faceţi voi. Nu este vorba să întoarceţi pagini noi. Nu este o nouă viaţă pe care o începeţi voi. Este vorba de o mărturisire a greșelilor voastre și de harul lui Dumnezeu faţă de voi. Aceasta vă aduce la desăvârșire și atunci sunteţi desăvârșiţi în Isus Hristos.
În seara aceasta, prietenul meu, ne aflăm într-un moment crucial, când trebuie luate decizii. S-ar putea să nu mai fi auzit o astfel de relatare până acum. Dar nu puteţi ieși pe acele uși la fel cum aţi intrat; trebuie să ieșiţi afară mai buni sau mai răi.
În timp ce ne aplecăm capetele un moment, vreau să vă gândiţi bine la aceasta. Cum este cu sufletul vostru în seara aceasta? Isus Hristos a murit pentru voi. Voi spuneţi: „Frate Branham, o voi face când mă pot lăsa de fumat, de băut, când voi putea să îndrept cutare lucru”. O, nu se va putea îndrepta niciodată. Nu veţi putea s-o faceţi. De ce nu veniţi așa cum sunteţi? Și, prin credinţă mergeţi la acel „Șuvoi, care curge din rănile Lui, atunci dragostea răscumpărătoare va fi tema voastră până veţi muri”
De ce să luaţi un înlocuitor? De ce să încercaţi să intraţi prin intermediul bisericii voastre? De ce să încercaţi să intraţi prin faptul că nu mai beţi sau nu mai minţiţi? Veniţi pe calea desăvârșirii. „Pentru că, printr-o singură jertfă i-a desăvârşit pentru totdeauna pe cei sfinţiţi”. „Cum ajung sfinţit?” Mărturisiţi-vă păcatele în prezenţa Sângelui lui Isus; și viaţa care a venit din acel Sânge, se întoarce la închinător și-l sfinţește de dorinţele lucrurilor lumii. Căci prin acea Jertfă atotsuficientă El ne-a sfinţit; printr-un singur Duh, noi toţi suntem botezaţi într-un Trup. „Acum nu mai este nicio condamnare pentru cei ce sunt în Hristos Isus, care nu umblă potrivit cărnii, ci potrivit Duhului”.
Dacă încercaţi să umblaţi potrivit Duhului și încă mai poftiţi potrivit cărnii, Jertfa nu v-a fost aplicată în mod suficient. Dar închinătorul odată curăţat, nu mai are dorinţă de păcat. Aceea a fost Golgota. Nu este un loc de vândut flori, sau un locșor de făcut una sau alta. A fost un loc unde Dumnezeu și omul s-au împăcat. A fost locul în care a fost adusă omenirii pacea și siguranţa desăvârșită.
Prietenul meu păcătos, poţi să mergi cu mine în seara aceasta la Golgota și prin credinţă să aplici acest Sânge pentru sufletul tău și să lași ca Duhul Sfânt să vină și să te sfinţească prin Jertfa Lui măreaţă?
Notă: puteți citi predica integral dând click AICI.
