O inimă nouă și un duh nou – de Ewald Frank

Stimați ascultători, vă salut călduros pe toți, în Numele scump al Domnului nostru Isus Hristos!

De fiecare dată ne bucurăm de ecoul emisiunilor radio și cu adevărat putem spune că, Cuvântul lui Dumnezeu nu se întoarce gol înapoi, ci peste tot sunt oameni cărora li se adresează și sunt binecuvântați.

Astăzi începem cercetarea noastră cu Ezechiel 36:26-27: „Vă voi da o inimă nouă și voi pune în voi un duh nou; voi scoate din trupul vostru inima de piatră și vă voi da o inimă de carne. Voi pune Duhul Meu în voi și vă voi face să urmați poruncile Mele, și să păziți, și să împliniți legile Mele”. Înainte ca acest cuvânt să se împlinească literalmente cu Israel, Dumnezeu dorește să-l împlinească în viețile noastre. El vrea să facă din noi niște oameni care umblă pe căile Lui; dar acest lucru este posibil doar dacă a avut loc o înnoire în interiorul nostru, astfel încât, prin har, inima noastră veche, de piatră, a fost schimbată într-o inimă nouă, primitoare. În inima nouă vine un duh nou și statornic care ne călăuzește în tot adevărul. Inima veche nu este în stare să umble pe căile lui Dumnezeu, căci omul firesc nu primește nimic din lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci pentru el sunt o nebunie.

În Ezechiel 11:20b, citim: „… și ei vor fi poporul Meu, iar Eu voi fi Dumnezeul lor”. Despre cei care vor fi în Noul Ierusalim, citim cuvinte asemănătoare: „Iată cortul lui Dumnezeu cu oamenii! El va locui cu ei, și ei vor fi poporul Lui, și Dumnezeu însuși va fi cu ei”. Dar cum se va împlini acest verset biblic cu fiecare în mod individual? Dar, înainte ca să putem intra în Noul Ierusalim și înainte ca să se poată împlini ceea ce am citit adineauri, trebuie să luăm la inimă ceea ce este scris în 2 Corinteni 6:16: „Căci noi suntem Templul Dumnezeului celui viu, cum a zis Dumnezeu: “Eu voi locui și voi umbla în mijlocul lor; Eu voi fi Dumnezeul lor, și ei vor fi poporul Meu”. Pentru fiecare făgăduință a lui Dumnezeu, există o condiție, pe care trebuie s-o îndeplinim prin credință și ascultare. Dumnezeu se oferă a fi Dumnezeul nostru, locuind cu noi și noi să fim poporul Lui. Dar, condiția este: să ieșim afară din tot ceea ce nu este în conformitate cu El și cu Cuvântul Lui – „Ieșiți din mijlocul lor, și despărțiți-vă de ei, poruncește Domnul; nu vă atingeți de nimic ce este necurat, și vă voi primi. Eu vă voi fi Tată, și voi Îmi veți fi fii și fiice, zice Domnul Cel Atotputernic” (2 Corinteni 6:17-18 – traducerea germană).

Trebuie să vedem în context versetele din Ezechiel 36, 2 Corinteni 6 și Apocalipsa 21, ca să vedem dacă Dumnezeu a putut face din noi astfel de oameni, care umblă pe căile Lui.

Prorocul Ezechiel a prorocit mai ales despre poporul Israel. El a văzut strângerea israeliților și renașterea lor prin Duhul Sfânt. El dă această mărturie: „Și pe când prooroceam, s-a făcut un vuiet, și iată că s-a făcut o mișcare, și oasele s-au apropiat unele de altele!” Domnul Dumnezeu se va dovedi Israelului într-un mod puternic. Dar, înainte ca să se întâmple acest lucru, Biserica lui Isus Hristos trebuie să fie așezată împreună ca Trupul Său. În ziua Cincizecimii, a venit din cer un sunet ca vâjâitul unui vânt puternic și toate mădularele au fost unite prin puterea Duhului Sfânt. Ei au fost înnoiți în adâncul inimii lor și au primit Duhul Sfânt, care a fost revărsat peste ei. Doar în acest fel, Dumnezeu poate să facă din noi oameni care umblă pe căile Lui.

În acest timp, diferitele mădulare ale Trupului lui Isus Hristos trebuie să fie unite. Dar, atât timp cât inimile credincioșilor nu sunt înnoite pe deplin, neînțelegerile și disensiunile vor despărți mădularele unele de altele. Dar, dacă toți sunt înnoiți și subordonați Capului, atunci se creează o armonie minunată a Duhului Sfânt.

Noi suntem îndemnați: „Astfel dar, ca niște aleși ai lui Dumnezeu, sfinți și prea iubiți, îmbrăcați-vă cu o inimă plină de îndurare, cu bunătate, cu smerenie, cu blândețe, cu îndelungă răbdare. Îngăduiți-vă unii pe alții, și, dacă unul are pricină să se plângă de altul, iertați-vă unul pe altul. Cum v-a iertat Hristos, așa iertați-vă și voi” (Coloseni 3:12-13). Același Pavel, care a putut să scrie credincioșilor adevărați aceste cuvinte calde, venite din inimă, a tras masca de pe fața apostolilor și a fraților mincinoși, și a avertizat adunările de pericolul care vine asupra lor, din cauza lucrătorilor răi. În Filipeni 3:2, el scrie: „Păziți-vă de câinii aceia; păziți-vă de lucrătorii aceia răi”. Dragostea lui Dumnezeu este dragostea pentru adevăr. Dar unii au impresia că trebuie ca totul să fie lăsat așa cum este, fie că este corect sau nu. Acest lucru nu merge. Cu o însărcinare divină este legată o mare responsabilitate. Și a sosit timpul în care trebuie să vorbim clar despre aceasta. De fapt, trebuie să vedem cine aparține cu adevărat de Biserica lui Isus Hristos și se lasă zidit și este înnoit în adâncul inimii, umblând pe căile lui Dumnezeu. De cealaltă parte, trebuie să-i identificăm pe aceia care printr-o smerenie și evlavie personală, aleargă prin țară. Fiecare slujitor trimis de Dumnezeu are un „acasă” ca biserică și are în jurul lui frați, care fac lucrarea lui Dumnezeu într-o responsabilitate comună. Toți cei care nu se pot subordona unei comunități, nu sunt supuși nici Capului. În Sfânta Scriptură, găsim destule epistole pe care Pavel le adresează diferitelor biserici, în care bătrânii puși de Dumnezeu slujeau ca frați slujitori.

Dar, în acest timp de pe urmă, trebuie să ne întoarcem pe deplin la natura originală a Bisericii noutestamentare și ca niște aleși ai lui Dumnezeu, sfinți și prea iubiți, să purtăm în noi toate calitățile duhovnicești.

Domnul Isus a fost blând și smerit în inima Lui, dar în Duhul S-a mâniat și i-a scos afară din Templu pe toți negustorii. Isus a zis: „Casa Mea se va chema o casă de rugăciune pentru toate popoarele”. În Biserica lui Isus Hristos, fie că este unită într-un singur loc, sau are persoane care trăiesc răspândite, ca mădulare, în ea nu este loc pentru bârfitori și oameni care nu se pot supune, și a căror chemare nu a fost confirmată de Duhul Sfânt al lui Dumnezeu în nicio biserică. Chiar și cei care în acest timp se referă la fratele Branham trebuie să fie examinați cu atenție, oriunde ar apărea ei. Bineânțeles că ei știu totul mai bine și pot să facă totul mai bine, dar fără să fi primit o însărcinare din partea lui Dumnezeu.

În predicile anterioare, noi am tratat faptul că am fost așezați pe pista de alergare. Dar, din păcate, mereu ne apar obstacole în calea noastră. Însă, nimeni nu mai are timp să se preocupe prea mult de ele, căci noi trebuie să înlăturăm toate obstacolele, toate piedicile și să menținem ținta în fața ochilor noștri. Dumnezeu vrea să facă din noi toți niște oameni noi, care au o inimă sinceră, în care Cuvântul lui Dumnezeu a fost semănat ca o sămânță vie.

Duhul lui Dumnezeu trebuie să ne dea tot timpul deosebirea potrivită și să ne călăuzească în tot adevărul. Nimeni nu-și mai caută avantajul personal, căci noi am dezbrăcat omul vechi și l-am îmbrăcat pe cel nou, care este făcut după chipul lui Dumnezeu. Noi credem că suntem niște aleși ai lui Dumnezeu, sfinți și prea iubiți. De aceea, față de toți aleșii, sfinții și prea iubiții, care sunt uniți ca mădulare, care se subordonează Capului, avem o inimă plină de îndurare, bunătate, smerenie, blândețe și răbdare. Noi ne îngăduim unii pe alții și ne iertăm unul pe altul. Ba chiar, ajungem în starea în care nu ne mai rănim unul pe altul și nu ne mai vorbim de rău unul pe altul. În acest fel, rămânem păstrați în dragostea lui Dumnezeu, care este legătura desăvârșirii.

Stimați ascultători, dragi frați și surori în Domnul, fie ca noi să ajungem în starea în care pacea lui Hristos să poată domni în inimile noastre, pentru că noi am fost chemați ca să alcătuim un singur trup, și vrem să fim recunoscători, Cuvântul lui Hristos să locuiască din belșug în noi, iar învățătura și îndemnurile să fie aduse cu toată înțelepciunea! Atunci putem cânta lui Dumnezeu cu mulțumire, psalmi și cântări duhovnicești, din inimile noastre, pentru că noi am murit împreună cu Hristos și am înviat și trăim o viață nouă și căutăm lucrurile de sus.

Dorim să ne rugăm.

Doamne, și în acest ceas te rugăm să ne dai tuturor o inimă nouă și un duh nou, astfel încât să fim găsiți ca niște oameni care umblă pe căile Tale. Acest lucru să mi-l dăruiești mie și tuturor ascultătorilor, prin har. Pentru aceasta, Te rog în Numele lui Isus. Amin.

NOTĂ: puteți asculta predica dând click pe următorul LINK.

 

Distribuie această postare.