101. Unde sunt acum duhurile care au intrat în turma de porci? Unde sunt duhurile care au intrat în turma aceea de porci atunci când le-a scos Isus din nebunul acela?
Noi începem acum cu demonologia. Demonologia este un lucru mare. (Unii din voi să se uite la ceas şi să nu mă lăsaţi să stau prea mult la o întrebare.) Dar mai întâi acele puteri demonice, acele duhuri au fost într-un bărbat, sub numele „Legiune”. Nu-i aşa? Se numea Legiune pentru că în evreieşte legiune înseamnă mulţi. Au fost multe duhuri acolo. Acele duhuri care au fost în omul acela scump l-au înnebunit. Şi dacă cineva a văzut vreodată un nebun, sau a avut de-a face cu un asemenea om, aceştia de multe ori sunt mai puternici decât în mod normal, pentru că sunt posedaţi de diavol. Dacă aţi fost vreodată în preajma unei persoane care şi-a pierdut minţile, oh, este nevoie de mai mulţi bărbaţi solizi care s-o stăpânească. Acei oameni au o putere de două sau de trei ori mai mare decât în mod obişnuit.
Dacă diavolul are atâta putere ca să facă pe un om să fie de două sau de trei ori mai puternic decât ar fi normal, cu atât Dumnezeu poate să pună mai multă putere într-un om, dacă cineva a fost paralizat şi Duhul Sfânt găseşte o astfel de persoană. Aceasta vine peste el ca să-l facă să umble în puterea lui Dumnezeu, după ce el a zăcut paralizat ani de zile. Oasele lui se îndreaptă; mâinile i se îndreaptă; el umblă şi este ca un tânăr, pentru că peste el este puterea Duhului Sfânt.
Demonii aceştia au fost atât de răi încât îndrăcitul din Gadara a trebuit legat cu lanţuri, iar el a putut să le rupă. Fusese legat cu cătuşe dar el a rupt cătuşele. Nu mai puteau să-l lege cu nimic. Era un caz într-adevăr grav, pentru că în el era o legiune de demoni. El era atât de rău – dar nu omul era de vină. Nu omul este de vină. Când vedeţi o asemenea persoană să nu vă gândiţi că este omul de vină; este diavolul din om.
Nebunul care a venit pe scenă în seara aceea în Oregon, a vrut să mă omoare. M-a scuipat în faţă şi m-a numit şarpe în faţa a aproximativ zece mii de oameni; nu era omul de vină. El este un bărbat care mănâncă, bea, doarme, poate că are familie şi iubeşte şi este exact ca mine sau ca voi. Dar diavolul din el făcea acele lucruri. Vedeţi? Şi niciodată nu veţi scoate afară un drac printr-o atitudine rea. Este nevoie de dragoste în astfel de cazuri. Iar dragostea este cea mai puternică forţă din lume. Observaţi, un drac urăşte întotdeauna. Ura este de la dracul. Iar când cineva urăşte pe altcineva, să vă amintiţi că este la lucru un diavol îngrozitor care dispreţuieşte sau nu poate să sufere pe cineva. Voi nu trebuie să faceţi aşa ceva.
Amintiţi-vă că Isus a spus în predica Lui că atunci când vă rugaţi „Tatăl nostru care eşti în ceruri…”, când a ajuns la sfârşit a spus „dacă voi nu iertaţi fiecărui om din inimă fărădelegile lui, nici Tatăl vostru cel din ceruri nu vi le va ierta pe ale voastre”. Vedeţi? Voi nu trebuie să faceţi asta.
Dar acum, diavolul pusese în omul acela o putere de ură, ca să fugă pe scenă şi să mă omoare. El era în stare s-o facă. M-ar fi putut lua pe sus, probabil în două degete, pentru că era un bărbat mare, avea poate vreo doi metri. El tocmai lovise cu pumnul un predicator pe stradă şi i-a rupt clavicula şi falca, l-a rănit şi l-a băgat în spital. El îi ura pe predicatori. Şi atunci a fugit pe scenă să mă omoare.
În omul acela erau unele din acele duhuri care au fost scoase din porcii din Gadara. Unii din acei oameni sărmani sunt în azile de nebuni şi-şi dau cu capul de gratii. Amintiţi-vă, dracii nu mor. Ei trăiesc tot timpul, dar va veni o vreme când dracii vor trebui să moară. Ei vor fi distruşi. Dar acum ei trăiesc şi vin din generaţie în generaţie peste oameni. Unii sunt sub forma cancerului; unii sub forma epilepsiei; unii sub forma tuberculozei. Ei intră în trup, dar se pare că sunt neputincioşi dacă nu intră în cineva. Ei trebuie să lucreze prin cineva. Acest lucru ne face să ne gândim că şi Duhul Sfânt acoperă pământul dar aproape că este neputincios dacă nu ajunge în voi şi în mine. Dumnezeu depinde de voi şi de mine. Vedeţi? Pământul este plin de Duhul lui Dumnezeu, Acesta este turnat. Dar El nu poate să lucreze până nu intră în noi, oamenii.
Şi diavolul vrea să ne ia în stăpânirea lui. Când lucrul acesta se manifestă într-o formă uşoară, începe în păcat. Dacă poate să menţină asta într-un om corect şi bun pe care-l lasă să meargă înainte în starea aceea încercând să fie bun…; el vrea să-l ţină în starea aceasta până la moarte. Atunci l-a prins, pentru că nu contează cât de corect eşti tu, cât eşti de bun, câtă morală ai, cât eşti de curat, cât eşti de sincer: tu nu vei ajunge în cer dacă nu eşti născut din nou. Aşa a spus Isus. Tu trebuie să fii născut din nou; trebuie să fii înnoit, regenerat, altfel nu vei intra în cer, nu vei veni la Hristos.
Acum câteva clipe am spus ceva ce ar putea să vă ridice o altă întrebare. Eu nu cred că Biblia învaţă despre un iad care arde veşnic. Nu învaţă aşa ceva. Pentru că dacă iadul este veşnic, iar oamenii care ajung în iad vor fi pedepsiţi veşnic, ar trebui să posede viaţa veşnică, altfel nu ar putea fi pedepsiţi veşnic. Şi există o singură formă de viaţă veşnică şi aceasta este în Dumnezeu. Vedeţi? Astfel aceşti oameni trebuie să fie nimiciţi; asta înseamnă că partea lor fizică este nimicită şi apoi partea spirituală. Nu mai rămâne nimic din ei. Biblia spune „nici rădăcină, nici ramură”. Mal. 4:1. Ei sunt complet nimiciţi.
Apoi eu pot să dovedesc că în ceruri sunt diferite nivele (trepte sau categorii – n.tr.), nu vor fi toţi la acelaşi nivel, dar veţi avea cu toţii viaţa veşnică. Dar Biblia spune că împăraţii pământului îşi aduc slava şi cinstea în cetate (Apoc. 22) Acest lucru dovedeşte că pe noul pământ vor fi împăraţi şi stăpânitori. Ucenicii L-au întrebat pe Isus: „Iată că noi am lăsat tot şi Te-am urmat; ce răsplată vom avea?” Isus le-a răspuns: „Adevărat vă spun că, atunci când va sta Fiul omului pe scaunul de domnie al măririi Sale, la înnoirea tuturor lucrurilor, voi, care M-aţi urmat, veţi şedea şi voi pe douăsprezece scaune de domnie şi veţi judeca pe cele douăsprezece seminţii ale lui Israel”. Vedeţi, va fi un alt sistem pe pământ, un sistem care va fi mult superior. Atunci nu va fi păcat, dar tot vor mai fi în cetăţi conducători şi aşa mai departe – atunci când totul se va desfăşura în felul vieţii veşnice. Dar cei răi vor fi pedepsiţi pentru păcatele lor după faptele pe care le-au făcut când erau în trup şi ei vor fi nimiciţi cu desăvârşire. Voi cei care luaţi notiţe, să reţineţi acest lucru.
Există numai un singur fel de viaţă veşnică şi pe aceasta o căutăm noi. Şi numai Dumnezeu are viaţa veşnică. Nu există două feluri de viaţă veşnică. Şi mai notaţi ceva: tot ceea ce a fost creat, tot ceea ce a avut un început, are un sfârşit şi numai ceea ce nu a avut un început nu are sfârşit. Numai Dumnezeu nu a avut niciodată un început. Şi singura posibilitate ca voi să înviaţi la înviere, este să aveţi în voi viaţa veşnică. Numai astfel veţi învia, dacă aveţi în voi ceva care n-a avut început. Dacă aţi primit Duhul Sfânt, în voi locuieşte o Viaţă care nu a început niciodată şi nu se poate sfârşi niciodată. Dacă posedaţi în voi Viaţa aceea, atunci aveţi viaţă veşnică şi sunteţi fii şi fiice ale lui Dumnezeu. Nu mai puteţi muri pentru că sunteţi o parte din Dumnezeu, iar Dumnezeu nu poate să moară.
Am avut o întrebare acum câtva timp, despre predestinare: aceasta ne readuce la acelaşi subiect. Voi deveniţi o parte din Dumnezeu; şi Dumnezeu s-a împărţit pe Sine din Stâlpul de Foc şi acele limbi ca de foc s-au aşezat pe fiecare dintre acele persoane… Acelaşi lucru îl face şi astăzi. Noi putem dovedi că Dumnezeu se împarte pe Sine în poporul Său, putem dovedi acest lucru prin experienţa pe care o avem, prin învăţăturile Bibliei, prin cercetare ştiinţifică, cu ajutorul fotografiilor, putem dovedi că lucrul acesta este acela de atunci. „Şi pentru că Eu trăiesc, veţi trăi şi voi” a spus Isus. Noi nu putem muri. Pentru un creştin nu există moarte. „Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi. Şi oricine trăieşte şi crede în Mine, nu va muri niciodată”.
„Moarte” înseamnă „despărţire”. Acum trupul nostru este supus morţii din pricina păcatului, dar duhul nostru este de la Dumnezeu şi nu poate fi despărţit de Dumnezeu, pentru că noi suntem o parte din Dumnezeu. Noi suntem aduşi înapoi în gândul acela al lui Dumnezeu. Tot ce face Dumnezeu este desăvârşit şi veşnic. Iar când Dumnezeu s-a gândit la o împărăţie de oameni care să i se închine, acele gânduri sunt veşnice. Ele nu pot să piară. Fiecare cuvânt al lui Dumnezeu este veşnic. Isus a spus „Cerurile şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece”. Vedeţi? Ele sunt veşnic cu Dumnezeu. Şi „Dacă rămâneţi în Mine şi cuvintele Mele rămân în voi…” Noi devenim o parte din Cuvântul Său, o parte din viaţa Lui, pentru că suntem carne din carnea Lui, os din oasele Sale şi viaţă din viaţa Lui. Atunci noi nu mai putem pieri, cum nici Dumnezeu nu poate să piară. Asta este Duhul Sfânt.
Fratele Evans a fost pretutindeni în ţară. Şi el este un mare susţinător al bunului meu prieten Oral Roberts; el a sprijinit toate apariţiile lui televizate şi a făcut multe lucruri. Dar nu demult mi-a spus: „Frate Branham, eu am fost la şcoala fratelui Jagger. Am fost pretutindeni. Am stat acolo trei luni. Am fost în căutare; am mers peste tot şi am ajuns tot la acelaşi lucru. Niciodată n-am ajuns să am vreo siguranţă că „dacă fac cutare sau cutare lucru”, sau că „sunt ori nu sunt”, până când am auzit învăţăturile tale. Atunci problema s-a rezolvat odată pentru totdeauna”. „Căci dacă sângele taurilor şi al ţapilor şi cenuşa unei vaci, stropită peste cei întinaţi, îi sfinţeşte şi le aduce curăţirea trupului, cu cât mai mult sângele lui Hristos, care, prin Duhul cel veşnic, S-a adus pe Sine însuşi jertfă fără pată lui Dumnezeu, vă va curăţi cugetul vostru de faptele moarte, ca să slujiţi Dumnezeului cel viu!” El a trecut de la moarte la viaţă şi are în el viaţă veşnică şi nu mai poate să moară după cum nici Dumnezeu nu poate să moară. Este exact ce învaţă Biblia. El este asigurat veşnic, pentru că are viaţa veşnică.
Asta nu înseamnă că voi puteţi păcătui şi să vă strecuraţi astfel, căci dacă păcătuiţi sunteţi pedepsiţi pentru păcatele voastre. Exact aşa este. Dar câtă vreme în interior este viaţa veşnică, voi trăiţi veşnic. Isus a spus: „Adevărat, adevărat vă spun, că cine ascultă cuvintele Mele şi crede în Cel ce M-a trimis, are viaţa veşnică şi nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viaţă”. Ioan 5:24. Vedeţi? „Nimeni nu poate veni la Mine, dacă nu-l atrage Tatăl, care M-a trimis”. „Şi toţi aceia pe care Tatăl Mi i-a dat, vor veni la Mine. Toţi aceia vor veni şi nu vor fi pierduţi. Eu le voi da viaţa veşnică şi îi voi învia în ziua de apoi”. (Ioan 6) Oh, ce siguranţă binecuvântată. Atunci nu mai trebuie să vă mai temeţi de moarte şi să vă îndoiţi.
Dumnezeu ne-a dat siguranţa desăvârşită că suntem copiii Lui. Şi El ne corectează, aşa cum eu îmi corectez copiii mei, iar voi pe ai voştri. Când ei greşesc, noi îi corectăm. Dacă copiii mei fac rele, atunci este de datoria mea ca tată să-i corectez. Iar dacă copiii lui Dumnezeu greşesc, este de datoria Lui ca Tată şi El vă va corecta. Reţineţi acest lucru; voi veţi fi corectaţi. Dar câtă vreme sunteţi copiii Lui, lumea mai bine şi-ar lua mâna de pe voi, pentru că „pentru oricine va face să păcătuiască pe unul din aceşti micuţi, care cred în Mine, ar fi mai de folos să i se atârne de gât o piatră mare de moară şi să fie înecat în adâncul mării”.
Acum frate Pat, să revenim la întrebarea ta. Duhurile care au ieşit din îndrăcitul acela fac azi acelaşi lucru în oameni. Sunt acele duhuri, zeci de mii. Şi diavolul vine cu puţin opiu. Primul lucru pe care-l face cu fetiţa de la şcoală este s-o facă să fumeze o ţigară. Cu asta începe. Apoi lucrurile devin mai puternice. Apoi ajunge la marijuana; de acolo se ajunge la dependenţa de droguri. Ce provoacă aceasta? Îi înnebuneşte. Ei înnebunesc şi diavolul i-a prins. Vedeţi?
Diavolul este în fumat. Aceasta este forma lui moderată. Dacă vede că eşti deştept şi o să te prinzi, el nu va merge mai departe de-atât. Câtă vreme te poate ţine acolo destul timp, el poate să-ţi acapareze viaţa, pentru că el ştie că tu nu poţi înainta până când Dumnezeu nu încuviinţează. Dar tu vei auzi predică după predică, mesaj după mesaj, avertizare după avertizare. Şi dacă el te poate ţine sub influenţa lui şi te poate face să te gândeşti la altceva, de exemplu să fii o persoană bine văzută, atunci te ţine acolo până te scoate afară. Sau el te poate lăsa să mergi la biserică şi să spui „O să fiu un om bun. Voi întoarce o pagină nouă. O să merg la biserică”. Dacă te poate ţine aşa,nu trebuie să facă mai mult. El te-a prins. Isus a spus: „Adevărat, adevărat îţi spun, că, dacă nu se naşte cineva din apă şi din Duh, nu poate să intre în Împărăţia lui Dumnezeu”.
Lăsaţi-mă să vă arăt ceva. Azi după amiază am vorbit cu fratele Wood, când eram într-o călătorie încercând să-mi aerisesc mintea şi nu prea vorbeam ca să-mi păstrez vocea pentru predică. Acum fiţi atenţi. Noi mergem aici şi luăm un bob mare şi frumos de grâu. Este cel mai perfect bob de grâu din ţară. O să-i spun grâu sau spic, cum vreţi. O să-l duc la Clark County Fair şi o să iau premiul întâi cu el. Este cel mai bun bob de grâu care a fost văzut vreodată. Voi lua cu el premiul unu. Îl duc la Floyd County; îl duc la Harrison County. Îl duc peste tot şi câştigă peste tot. Este cel mai perfect bob de grâu. Oamenii de ştiinţă se uită la el şi-l studiază. Are o compoziţie perfectă. Acum ziceţi „Îl voi planta şi voi obţine din el un alt spic perfect”. Şi-l semănaţi în pământ. Dacă în bobul acela nu este germenul de viaţă, va rămâne acolo şi va putrezi şi acesta este sfârşitul lui. Indiferent cât de perfect este, nu va răsări. Nu va răsări decât dacă are în el viaţă.
Eu nu vreau acum să jignesc pe nimeni. Aceasta este biserica. Aceasta este adunarea mea şi eu sunt liber ca o pasăre. Acum, vreau să reţineţi că în aceasta poate să fie un om bun. El îşi poate da zeciuiala; poate să fie sincer; poate să ajute pe văduve; poate să ajute pe orfan; poate să fie un membru al bisericii. Nu puteţi găsi la el nici un cusur. De câte ori este nevoie, el ia ultimul bănuţ din buzunar şi-l dă săracilor. El este lângă tine în orice situaţie. El este prietenul tău chiar şi atunci când mulţi aşa zişi prieteni îţi vor întoarce spatele; şi omul acela încă este în afara Împărăţiei lui Dumnezeu dacă nu a fost umplut cu Duhul Sfânt, cu viaţa veşnică. Aşa este. Aşa de important este. Din cauza asta încerc să-mi fac biserica să înţeleagă. Şi mă rog ca voi să nu vă gândiţi cumva că eu încerc să fac pe deşteptul. Eu încerc să vă spun că dracul este atât de înşelător încât te va face să te porţi ca un creştin. El va face ceva şi-L va imita pe Hristos, dacă va fi cu putinţă să înşele şi pe cei aleşi – zice Biblia. Tu vei fi un om bun. Tu vei…
Acum uitaţi-vă aici, lăsaţi-mă să vă exemplific ca să înţelegeţi bine. Vreau să rămânem în Scriptură cu tema aceasta despre duhurile rele. Oricum aţi lua-o, Esau a fost un om mult mai bun ca Iacov. Dumnezeu să mă ierte pentru observaţia asta: Iacov a fost puţin mişel. Asta este. Cum era el? Un palavragiu şi un mare mincinos. Dacă greşesc, Dumnezeu să mă ierte, dar el a minţit. N-a fost niciunul ca el. El a pus acele nuiele în jgheaburi ca oile să zămislească numai miei care să fie ai lui. Ce-a mai făcut el? S-a îmbrăcat cu haina lui Esau şi a luat o piele de capră şi s-a dus acolo şi l-a imitat pe Esau în faţa tatălui său orb, care era un proroc. Este aşa? El era un „neruşinat”. Poate că n-ar fi trebuit să spun lucrurile în felul acesta. Nu asta e intenţia mea. Eu retrag ce-am spus. El era un… nu ştiu; ştiţi voi cum era. Gândiţi-vă numai. El a fost un bărbat mare al lui Dumnezeu şi eu nu vreau să spun nimic rău despre el, dar vreau să arăt numai nişte lucruri mărunte pe care le-a făcut el. Uitaţi-vă numai ce nemernic era. Mincinos? Sigur, era îngrozitor. Dar ce încerca el să facă?
Uitaţi-vă la Esau. Esau era un om bun, moral, cum ar fi azi un bun membru al bisericii. Ce a făcut el? Era vânător. Sigur, aşa trăiau ei. El avea grijă de turmele tatălui său. Tatăl lui era orb. Un proroc, Isaac, un proroc al Domnului a fost orb şi a fost înşelat de propriul său fiu; prin el a venit Hristos. Voi îl puteţi numi proroc. Biblia spune că el a fost proroc. Şi era orb? De ce nu s-a vindecat pe sine? Şi de ce n-a ştiut că nu era Esau ci Iacov? Vedeţi? DUMNEZEU NU SPUNE PROROCILOR SĂI TOATE LUCRURILE. EL LE SPUNE NUMAI CE VREA EL CA EI SĂ ŞTIE. Dumnezeu făcea un plan atunci şi trebuia să lucreze la el. Dacă voi vă veţi supune lui Dumnezeu, El vă va face să vă angrenaţi bine în planul Său.
Acum observaţi ce a făcut tipul acesta. Esau a plecat şi a încercat să poarte de grijă tatălui său bătrân şi orb; iar lui Iacov parcă nu-i păsa ce s-a întâmplat cu el. Dar Iacov dorea un lucru: dreptul de întâi născut. Indiferent cum, indiferent prin ce ar fi trecut ca să pună mâna pe el, nu-l interesa altceva decât acel drept de întâi născut. Iar Biblia spune că Esau a dispreţuit dreptul de întâi născut. „Vegheaţi să nu fie între voi nimeni curvar sau lumesc ca Esau, care pentru o mâncare şi-a vândut dreptul de întâi născut”. Ce este un drept de întâi născut? Este dreptul! Asta încerc să vă spun acum. Acest Duh Sfânt este dreptul vostru de întâi născut. Este dreptul vostru dat de Dumnezeu. Oamenii astăzi spun „Eu voi merge la biserică. Sunt la fel de bun ca şi cel de lângă mine. Dar eu, să mă port ca acei fanatici sfinţi? Nu eu!” Bine măi Esau! Este acelaşi lucru – dispreţuirea dreptului de întâi născut! El l-a schimbat pe o ciorbă. Eu nu spun că şi voi faceţi la fel, dar lumea vinde dreptul acesta pe mai puţin de-atât.
Esau era flămând. Dar vedeţi voi, dacă ar fi contat bunătatea… Dacă noi am fi mers acolo şi am fi stat pe lângă cort vreo zece zile am fi văzut că Esau era… Noi l-am fi ales pe Esau. Vedeţi? Dar Iacov dorea în inima lui dreptul acela. Altceva nu-l interesa; al a vrut dreptul de întâi născut. Asta-i tot ce l-a interesat. Esau a vrut să fie drăguţ, să aibă grijă de toate lucrurile, să facă totul corect… El era un bun legalist. Dorea ca totul să fie corect. Iacov dorea numai un lucru – dreptul de întâi născut – numai asta-l interesa. Vedeţi ce s-a întâmplat cu cei doi băieţi. Chiar din Iacov au ieşit cei 12 patriarhi, cele 12 seminţii ale lui Israel. Şi Dumnezeu l-a numit pe Iacov fiul Său. Înţelegeţi ce vreau să spun?
Acel Duh Sfânt ar trebui să fie pentru voi mai important ca orice altceva din lume: mai important decât prestigiul vostru, decât serviciul vostru, mai important decât orice. Ar trebui să nu fiţi liniştiţi până nu-L aveţi. Voi trebuie să-L primiţi. Şi voi ziceţi „Mi-e teamă că la mine la serviciu… Mi-e teamă că soţul meu…” Nu te teme. Acela să fie pe primul loc. Lasă deoparte orice altceva. Acela să fie pe primul loc. „Păi eu mă aştept să-L primesc într-una din aceste zile, frate Branham”. Nu într-una din aceste zile: acum. Acesta este timpul. „Să-L am înainte de orice altceva. Să-L am acum!” Disperare. Asta ne-ar ajuta să găsim răspunsul la întrebarea noastră. Când eşti disperat după Acesta, când într-adevăr trebuie să-L ai altfel mori, atunci Îl vei primi.
Era aici în oraş un evreu. Nu ştiu dacă îl cunoaşteţi. El a fost vindecat de cancer. El a fost exclus. Iar când a fost botezat în Numele lui Isus Hristos atunci el l-au exclus cu adevărat. […]
Odată el mi-a povestit ceva. A plecat odată din oraş cu maşina, iar soţia lui i-a spus: „Ştii ceva? Ar fi trebuit să beau nişte apă înainte de a pleca. Mie mi-e sete”. El a spus: „Dragă, uite un hidrant (robinet)”. Ea a zis: „Mergi mai departe până dăm de ceva mai bun”. Şi el a mers mai departe şi a spus: „Uite alt hidrant”. „Mergi mai departe”. Dar când au ajuns la ţară n-a mai fost nici o pompă de apă. Ea nu mai putea de sete. După un timp au găsit pe un câmp o pompă veche de ţară, exact dincolo de o turmă de vite; ea se temea de vite. Dar a spus „Levi, eu trebuie să beau apă”. Aşa că au oprit maşina. Şi el a spus că înainte ca maşina să se fi oprit ea a coborât şi a luat-o pe scurtătură, sărind gardul. Ea trebuia să bea apă. Iar când Dumnezeu devine pentru voi la fel de real, când voi însetaţi în felul acela încât nu mai rezistaţi fără El, atunci ceva este pe cale să se întâmple. Atunci începeţi să aveţi o relaţie cu Dumnezeu. Atunci se întâmplă.
Acum, aceste duhuri rele înşeală oamenii. Şi de multe ori aceste duhuri sunt foarte religioase. Ele chiar dau învăţătură din Biblie. Chiar aşa fac. Fiţi atenţi. Isus a venit la un grup de preoţi sfinţi. Ei păzeau legile la literă şi erau foarte religioşi. Şi Ioan le-a spus: „Pui de năpârci, cine v-a învăţat să fugiţi de mânia viitoare?” Când i-a văzut Isus, El le-a spus „Voi aveţi de tată pe diavolul”. Dumnezeu le spunea asta! Ei erau cât se poate de religioşi. Amintiţi-vă, oamenii dracului trec, dar duhul lui rămâne. Dumnezeu îşi ia omul Său, dar Duhul Lui rămâne. Duhul Sfânt vine în viaţa ta şi-ţi sfinţeşte duhul, trăieşte prin tine şi-ţi dă putere să trăieşti. Dar când duhul tău pleacă, el rămâne la Dumnezeu; însă Duhul Sfânt care a fost peste tine, vine peste altcineva şi peste altcineva şi aşa mai departe.
Duhul acesta care a fost peste Ilie a venit peste Elisei într-o măsură dublă; după şapte sau opt sute de ani, acelaşi Duh a venit peste Ioan botezătorul. Uitaţi-vă cum era Ilie: un bărbat mare, bătrân, păros, cu mustăţi mari. Era îmbrăcat în piele de oaie, parcă era un vierme păros, călca apăsat şi avea un brâu de piele. Dacă ar fi venit la voi acasă aţi fi spus „Aoleu! Cheamă poliţia imediat. Uite cine stă în faţa uşii mele”. Dar acela a fost un proroc al Domnului. Iar când a murit, o măsură dublă din duhul său a venit peste Elisei; apoi la opt sute de ani după aceea a venit şi peste Ioan botezătorul şi l-a făcut să se comporte exact ca şi cei dinaintea lui, pentru că era peste el duhul lui Ilie.
Dacă duhul lui Ilie a venit peste Ioan şi l-a făcut pe acesta să se poarte ca Ilie, Duhul lui Dumnezeu peste voi vă va face să vă comportaţi ca Isus. În acest comportament găsiţi Duhul Sfânt. Vedeţi? Asta face Duhul Sfânt. Te face blând, smerit, te face să ierţi. Ai putea tu să laşi ca oamenii să-ţi smulgă barba şi să te scuipe în faţă, când tu ai avea putere să chemi o legiune de îngeri? Ai putea să faci asta din dragoste pentru ei? Ai putea? Dacă cineva ar veni la tine şi ţi-ar spune: „Hei, tu, făţarnicule” şi ţi-ar trage o palmă peste faţă, ai putea tu să te rogi pentru iertarea lor? Acesta-i testul, dacă ai sau nu ai Duhul Sfânt. Când cineva vorbeşte de rău pe altcineva care pretinde să aibă Duhul Sfânt, acela spune: „Mă voi răzbuna pe ea chiar dacă va fi ultimul lucru pe care-l fac în viaţa mea”. Vedeţi? Aşa te verifici dacă ai sau nu ai Duhul Sfânt. „Ferice va fi de voi când, din pricina Mea, oamenii vă vor ocărî, vă vor prigoni şi vor spune tot felul de lucruri rele şi neadevărate împotriva voastră!” Dar vă răzbunaţi voi? Nu. „Bucuraţi-vă şi înveseliţi-vă, pentru că răsplata voastră este mare în ceruri; căci tot aşa au prigonit pe proorocii, care au fost înainte de voi”.
Când cineva vă vorbeşte de rău, vorbiţi-l de bine. Dacă nu poţi să spui ceva bun despre el, atunci să nu spui nimic. Lasă-l în pace. Apoi când te retragi în tine roagă-te pentru el. Dacă a fost vreun lucru care m-a ajutat în viaţa mea să înţeleg cum am primit Duhul Sfânt, acesta a fost acel lucru! Acesta a fost lucrul care m-a ajutat să înţeleg că am primit Duhul Sfânt. Eu am fost un tip cu un temperament nervos („îmi sărea ţandăra imediat” – n.tr.) irascibil. Irlandez din partea mamei şi a tatălui. Săream (la bătaie) când nu trebuia să sar, se întâmpla deseori să nu pot să mănânc din cauză că-mi era faţa deformată de lovituri. Am acum câţiva dinţi lipsă din cauză că am vorbit când nu trebuia să vorbesc. Tot timpul intram în bucluc. Învăţătoarea de la şcoală mi-a spus… Eu am spus: „Doamnă, nu am ce să fac”. Tot timpul intram în necazuri. Săraca „Mama Temple” cea bătrână, ea tocmai a plecat de curând în slavă. Ea a spunea: „Uite, dragă”. Ea mă lua în poală, în braţele ei şi începea să plângă. A fost prima dată când cineva m-a iubit aşa, o femeie bătrână. Ea a spus: „Billy, eu am să fac ceva pentru tine, dragă; o să-ţi dau o bucată de sfoară. Dacă vreunul din băieţi sare la tine…”
Ei râdeau de mine pentru că eram din Kentucky. Eram îmbrăcat oribil. Ei râdeau de părul meu care era cam la fel de lung cât e acum, dar care-mi venea peste faţă. Treceam prin nişte situaţii îngrozitoare. Ei mă îmbrânceau şi mă plesneau. Când cineva se înfuria, mă căuta pe mine şi începea să mă ia la palme. Şi apoi începeam şi eu. După aceea ne băteam. Eu chiar m-am bătut şi cu cuţitul… Am luat o carabină Winchester şi am încercat să-mpuşc patru sau cinci băieţi pentru că m-au bătut până nu am mai putut să stau în picioare. Dacă nu ar fi fost Dumnezeu eu i-aş fi omorât pe toţi. Am strâns cartuşele de pe jos, le-am pus în carabină şi am văzut că funcţionau foarte bine. Vedeţi? Eu aş fi ucis cinci băieţi.
Aveam numai vreo 12 ani şi aveam un astfel de temperament. Iar învăţătoarea a spus: „Billy, ia sfoara asta şi de câte ori te enervezi opreşte-te şi fă-i nouă noduri. După ce faci asta, adu-mi sfoara. Pun pariu că-ţi vor trece nervii”. Eu am spus: „Doamnă Whalen (sau Temple), sunteţi atât de drăguţă. Eu o să încerc”. Şi mi-am pus sfoara în buzunar. Şi n-am stat cinci minute în curte, că cineva m-a pocnit.. Voi ştiţi, eu am vrut să sar la ei. Am început şi eu. Mi-am luat sfoara şi am început să fac un nod. Am aruncat-o şi am plecat… Pur şi simplu n-am putut să fac nodurile acelea. Şi am spus: „Niciodată nu voi putea să fiu un creştin pentru că nu pot să mă schimb. E ceva înnăscut în mine”. Dar daţi-mi voie să vă spun. În seara aceea acolo pe strada Ohio când a intrat în mine Duhul Sfânt, s-a terminat cu nervii mei. Eu am spus: „Băiete, tatăl meu a fost iute la mânie. Iar mama mea era pe jumătate indiancă – un temperament exploziv”. Eu spuneam: „Eu? Băiete, oricine sare la mine o încasează; dacă trebuie să mă urc pe o scară ca să-l lovesc, fac şi asta”. Vedeţi?
Dar acum m-aţi putea târî afară să mă tăvăliţi şi să mă loviţi… Vedeţi? De ce? Nu sunt eu. Ce încerc să arăt aici? Ceva s-a întâmplat. Puterea aceea veche, vechiul William Branham a murit şi Altcineva a intrat în mine. Şi acest lucru mă face să-mi pară rău pentru duşmanii mei. Când cineva îmi face ceva rău, eu nu mă rog împotriva lui. Eu mă rog pentru el. Seara trecută în New England, Duhul Sfânt m-a testat în felul acesta înainte să se întâmple ceea ce s-a întâmplat. Când El a dat puterea, a spus „Spune-le oamenilor ce doreşti”. Şi eu m-am uitat acolo şi am spus „Eu te iert”. Exact asta dorea şi El. Vedeţi? Iertaţi-vă duşmanii.
Vedeţi? Acestea sunt duhurile care vă fac răi. Fiţi atenţi la ele.
Omul acela îşi avea locuinţa printre morminte. Biblia spune că era aşa de cumplit că nimeni nu putea să treacă pe acolo. Dar într-o zi a trecut pe acolo o Putere mai mare. Omul acela era posedat de ură, avea în el o legiune de draci. Oamenii s-au dau acolo şi l-au legat cu cătuşe. El a rupt cătuşele. Diavolul era în el. Pentru liceul din Jeffersonville el ar fi fost un adevărat idol. Unii dintre tinerii aceştia ar fi spus „Oh, el e un bărbat adevărat”. Eu am văzut bărbaţi de 90 de kilograme care n-aveau un dram de bărbăţie în ei. Aceştia nu-s bărbaţi – sunt nişte fiare.
Dar într-o zi a trecut pe drum un Individ micuţ, adus de spate, (Biblia spune că El n-avea frumuseţe ca să ne atragă privirile, avea 30 de ani şi arăta de 50), iar îndrăcitul a fugit să-L întâmpine. El se gândea: „Îl iau pe individul acela şi-l învârt de nu se vede”. Dar oh, când L-a întâlnit pe Acela, a căzut la picioarele Lui. Fiţi atenţi acum. Acel bărbat era atât de posedat de diavol, încât acesta s-a folosit de limba lui ca să vorbească prin el. Voi puteţi fi atât de predaţi lui Dumnezeu încât El se poate folosi de limba voastră şi poate să vorbească prin voi. Aşa este. Acest lucru îl revendic eu. Orice predică pe care am ţinut-o, care a avut vreo însemnătate, a fost ţinută în momentul în care am fost acaparat, a fost când l-am scos pe William Branham afară şi Hristos a putut să preia comanda şi să vorbească. Vedeţi? El poate să vorbească într-o limbă.
Acum fiţi atenţi. Dracii aceia au ştiut că le-a sosit ceasul, pentru că ei întâlniseră Dragostea. Şi au spus „Îl vom pune la încercare”. Fiţi atenţi ce s-a întâmplat. „Noi te ştim Cine eşti. De ce vii într-un trup aşa de firav? Noi ştim Cine eşti Tu. Tu eşti Sfântul lui Israel, de ce…?” Acum fiţi atenţi. Dacă nu credeţi că diavolii vor fi chinuiţi în viitor, ascultaţi-i pe aceştia cum au mărturisit. „Ai venit aici să ne chinuieşti înainte de vreme?” Ei ştiu că vor fi chinuiţi în viitor. „Ai venit aici să ne chinuieşti înainte de vreme?” Iar Isus a întrebat: „Care-ţi este numele?” El ştia, dar a vrut ca el să mărturisească. „Numele meu este «Legiune», a răspuns el, „pentru că suntem mulţi”.
Uitaţi-vă, acolo era un Individ firav (aşa era Isus) şi un bărbat care aproape că putea să bată o armată. Cătuşele nu l-au putut ţine. Vedeţi, nu contează puterea fizică. Ceea ce contează este puterea Duhului Sfânt care este în viaţa ta. Vedeţi?
El a spus: „Nu ne chinui înainte de vreme; dar dacă ne vei scoate afară… (Uitaţi-vă la răutatea lor) dacă ne vei scoate afară nu ne lăsa să mergem liberi prin lume, pentru că nu se ştie când am putea să intrăm în altcineva. Noi vrem să fim în cineva; vrem să facem ceva; vrem să mai facem nişte ticăloşii”. Acesta-i diavolul. „Mă voi răzbuna pe el”. Vedeţi? Să reţineţi: acolo este fratele tău, dar diavolul l-a prins. Vedeţi? „Lasă-ne să facem ceva rău. Noi îi putem face pe Gadarenii aceştia să sufere pentru asta. Lasă-ne să întrăm în turma aceea de porci”. Isus a spus: „Duceţi-vă. Dar ieşiţi din el”. Amin. Oh. Un tip firav ca Acela spune acelei mari legiuni de draci: „Ieşiţi din el”. Şi ei au intrat în porcii aceia şi aceia au făcut o criză. Şi porcii s-au repezit de pe râpă în mare. Sigur că dracii au ieşit din porci pentru că porcii au murit. Ei au avut o criză, la fel ca oricine. Aţi văzut vreodată pe cineva într-o criză de nervi? Ei bine, asta este – sunt dracii aceia. Dacă vedeţi vreodată pe cineva într-o criză de nervi, ziceţi: „Oh, aha, acum ştiu ce s-a întâmplat în Gadara”. Numai câţiva să fie înăuntru şi îl aduc la nebunie. Medicul o să vă spună că nervii aceia sunt prima fază a nebuniei. Asta spun cei de la clinica Mayo.
Frate Pat, poate că ce am spus a fost nepoliticos. Dar acesta este cel mai bun răspuns pe care-l știu eu.
