În această dimineață aș dori să mă refer, pe scurt, la ceea ce a făcut Dumnezeu. Poate că, pentru unii, nu este chiar atât de cunoscut faptul că Domnul s-a coborât, a vorbit și a dat însărcinări, cu adevărat, într-un mod supranatural, dar într-un mod vizibil. Înainte de a vă arăta fotografiile din revistele din S.U.A., aș dori să citesc din cartea profetului Ezechiel, din cap. 1:28: „Ca înfățișarea curcubeului, care stă în nor într-o zi de ploaie, așa era și înfățișarea acestei lumini strălucitoare care-l înconjura. Astfel era arătarea slavei Domnului. Când am văzut-o, am căzut cu fața la pământ și am auzit glasul Unuia care vorbea”.
Când citim în Biblie – de exemplu aici, în cartea profetului Ezechiel – „am văzut… arătarea slavei Domnului”, atunci acesta este cu totul altceva decât dacă cineva spune, azi: „Eu am trăit slava lui Dumnezeu”. Probabil că respectivul se referă la o experiență personală, dar nu este clar dacă a văzut sau a auzit ceva. Când profeții vorbeau despre slava lui Dumnezeu, atunci ei văzuseră ceva supranatural. „Astfel era arătarea slavei Domnului”. Oamenii nu L-au văzut pe Domnul, ci au văzut „învelișul”, norul slavei, lumina în care era El învăluit. De exemplu, când a fost născut Domnul, în Betleem, este scris: „slava Domnului a strălucit împrejurul lor” (Luca 2:9). Domnul fusese născut acolo, dar slava Domnului, acest nor supranatural s-a arătat păstorilor, pe câmp și îngerul le-a zis: „…astazi în cetatea lui David, vi s-a născut un Mântuitor, care este Hristos, Domnul” (Luca 2:10).
După aproape două mii de ani, acest nor de slavă s-a arătat pentru prima oară în mod vizibil, iar acesta este lucrul extraordinar. Dacă în decursul istoriei bisericii s-ar fi întâmplat acest lucru de repetate ori, atunci în timpul nostru n-ar fi fost nimic extraordinar. Dar tocmai din acest motiv este ceva extraordinar, pentru că în decurs de aproape două mii de ani, nu s-a mai întâmplat ceva comparabil cu aceasta.
Acum se pune întrebarea: de ce s-a întâmplat acest lucru în generația noastră? De ce S-a arătat Domnul la sfârșitul zilelor, la sfârșitul timpului de har?
