Isus are întâietatea – de Ewald Frank

Stimați ascultători, vă salut călduros pe toți, în scumpul Nume al lui Isus Hristos!

Astăzi dorim să vorbim despre Coloseni 1, începând de la versetul 14: „în care avem răscumpărarea, prin sângele Lui, iertarea păcatelor. El este chipul Dumnezeului celui nevăzut, Cel întâi născut din toată zidirea. Pentru că prin El au fost făcute toate lucrurile care sunt în ceruri și pe pământ, cele văzute și cele nevăzute: fie scaune de domnii, fie dregătorii, fie domnii, fie stăpâniri. Toate au fost făcute prin El și pentru El. El este mai înainte de toate lucrurile, și toate se țin prin El. El este Capul trupului, al Bisericii. El este Începutul, Cel întâi născut dintre cei morți, pentru ca în toate lucrurile să aibă întâietatea”. Aici este vorba despre Hristos și Biserică. Despre Hristos și Biserică au fost spuse multe lucruri, dar întrebarea este următoarea: „I-am acordat noi primul loc, așa cum este scris aici?” Înainte ca să putem face acest lucru, trebuie să știm cine este Isus Hristos cu adevărat. Cine Îl vede ca fiind doar fiul tâmplarului, un profet sau un învățător, acela nu-i va putea da atenția și respectul cuvenit, lucruri care I se cuvin, ca Stăpân al slavei. Dar, de când a fost luminată din nou taina Dumnezeirii în acest timp, din Scriptură, prin slujba profetică a fratelui Branham, Hristos are o însemnătate pentru noi ca niciodată înainte.

Noi nu vedem în El un Dumnezeu care are un rang secundar, ci pe Dumnezeu Însuși manifestat ca Om, care a murit pentru păcatele noastre. Pavel zice: „în care avem răscumpărarea, prin sângele Lui, iertarea păcatelor”. Toți oamenii, chiar și prorocii și apostolii, s-au născut în păcate și au stat sub osândă. Dar Fiul lui Dumnezeu, despre care este scris că nu știa de păcat, a fost făcut păcat pentru noi, ca în El să primim mântuirea sufletului și iertarea păcatelor noastre.

Despre Hristos este scris că: „El este chipul Dumnezeului celui nevăzut, Cel întâi născut din toată zidirea”. Ca ființă, Dumnezeu este Duh. Dar, în Vechiul Testament, El S-a făcut de cunoscut sub Numele de legământ „Iahveh”- este manifestarea vizibilă a Dumnezeului invizibil.

Pavel continuă și spune următoarele: „Pentru că prin El au fost făcute toate lucrurile care sunt în ceruri și pe pământ, cele văzute și cele nevăzute: fie scaune de domnii, fie dregătorii, fie domnii, fie stăpâniri. Toate au fost făcute prin El și pentru El”. Din acest verset ne dăm seama că Isus Hristos este într-adevăr Domnul, care a fost la început și care va fi în veșnicie.

În Evrei 1:10-11a este scris: La început, Tu, Doamne, ai întemeiat pământul; și cerurile sunt lucrarea mâinilor Tale. Ele vor pieri, dar Tu rămâi”.Isus Hristos este același ieri și azi și în veci! (Evrei 13:8). Cine citește astfel de versete biblice, nu mai poate să treacă indiferent pe lângă faptul că Isus Hristos este Domnul slavei, care a făcut lucrurile vizibile și invizibile. Totul trebuie să-I fie supus Lui. El stăpânește peste orice domnie. Toți trebuie să se aplece înaintea Lui, căci El are toată puterea în cer și pe pământ.

În versetul 17 este scris: „El este mai înainte de toate lucrurile, și toate se țin prin El”. El este centrul întregului Univers. Dacă noi, ca persoane individuale, o vedem sau n-o vedem, aceasta nu schimbă absolut nimic. Apostolii vedeau prin Duhul lui Dumnezeu dincolo de învelișul uman al lui Isus Hristos și au recunoscut în El pe Acela care a creat și susține totul.

Cu privire la Biserică, în versetul 18 este scris: „El este Capul trupului, al Bisericii. El este Începutul, Cel întâi născut dintre cei morți, pentru ca în toate lucrurile să aibă întâietatea”. Cu siguranță, acest verset se potrivește numai Bisericii lui Isus Hristos, care, ca și Trup, se subordonează Lui și Îl recunoaște ca fiind Capul. În Biserica Lui este valabil Cuvântul Lui. Tot restul din noi să tacă și să se aplece din inimă înaintea Lui.

Acum, aici este scris: „pentru ca în toate lucrurile să aibă întâietatea”. Acest verset biblic are o însemnătate foarte mare, dar nu doar pentru viața noastră personală, ci și pentru viața spirituală a credincioșilor. Pentru Biserică ar trebui să fie stabilit faptul că El are în toate lucrurile întâietate, că are dreptate și că primește primul loc.

Dar cine mai întreabă astăzi de voia lui Dumnezeu? Cine are o dorință interioară ca Hristos să fie înălțat și slăvit în Biserică, ca El să intre în dreptul Său și Cuvântul Lui să fie obligatoriu pentru noi în toate privințele?

În multe adunări și biserici se vorbește despre Hristos, fără ca El să primească primul loc, fără a-I acorda prioritate în toate lucrurile în biserică. Având în vedere apropiata revenire a lui Isus Hristos, pentru credincioși trebuie să fie clarificat faptul că la răpire va fi luat doar Trupul lui Isus Hristos, toți cei care sunt născuți din nou prin Cuvântul și Duhul lui Dumnezeu, care au găsit iertare de vină și păcat în sângele Mielului și au pecetea Duhului Sfânt, care L-au recunoscut pe Isus Hristos din mărturia Sfintei Scripturi, ca fiind Acela care este în realitate.

În versetele 19 și 20a este scris: „Căci Dumnezeu a vrut ca toată plinătatea să locuiască în El și să împace totul cu Sine prin El”. În Coloseni 2:9, Pavel vine și scrie: „Căci în El locuiește trupește toată plinătatea Dumnezeirii”. Ca Duh, Dumnezeu nu S-ar fi putut descoperi omenirii căzute în păcat. El Și-a creat un trup, ca să locuiască în El în toată plinătatea Lui.

Sfânta Scriptură merge mai departe și zice:Voi aveți totul deplin în El, care este Capul oricărei domnii și stăpâniri”. Dumnezeu în Hristos, Hristos în noi ca nădejdea slavei. Din aceste cuvinte se revarsă o mare încredere și nădejde în Domnul nostru. El nu este doar „omul durerii”, doar cel care a fost batjocorit, bătut și ucis. Nu! El este și Cel înviat, Biruitorul asupra tuturor puterilor; pe cruce, El a triumfat asupra a tot ce era îndreptat împotriva lui Dumnezeu și a noastră. Iar oricine Îl vede pe Isus Hristos în acest fel, nu va mai vorbi despre puterea diavolului, ci despre puterea lui Dumnezeu, care este mare în cei credincioși. Începând de la Cincizecime, aceeași plinătate divină care a locuit în trupul lui Hristos, locuiește în Biserică, pe care El a răscumpărat-o prin sângele Lui. Aceeași putere, același Cuvânt, același Duh ne stă la dispoziție și este în lucrare prin mădularele Trupului Său, acolo unde Lui, Capului, I se acordă primul loc în toate lucrurile.

În traducerea germană a lui Martin Luther este scris:Și voi sunteți desăvârșiți în El”. În predica de pe munte, în fericiri, Domnul Isus a spus deja: Voi fiți, dar, desăvârșiți, după cum și Tatăl vostru cel ceresc este desăvârșit”. Noi nu am ajunge niciodată la această desăvârșire pe cont propriu. Și am considera că este imposibil ca să ajungem la ea. Dar, prin harul lui Dumnezeu, Hristos a luat locuință în inimile noastre. El este în noi, noi suntem în El. Lucrul acesta nu este o închipuire pioasă, ci o propovăduire biblică a apostolilor de la început.

Stimați ascultători, dragi frați și surori, va depinde foarte mult de modul cum Îl încadrăm pe Isus Hristos. Fie ca, prin descoperirea Duhului să ni se dea să Îl vedem pe El manifestat în multitudinea Lui și să Îl cuprindem prin credință, căci El este Acela despre care citim în Evrei 1:3: El, care este oglindirea slavei Lui și întipărirea Ființei Lui și care ține toate lucrurile cu cuvântul puterii Lui…”. Nu ar trebui să ne fie greu să recunoaștem că Dumnezeul invizibil S-a descoperit în Vechiul Testament într-un mod vizibil ca Domn. În felul acesta, El a umblat în grădina Edenului, a vorbit cu prorocii ca fiind Cuvântul. El S-a făcut trup. El susține întreg Universul prin Cuvântul puterii Sale. Cu siguranță că El îi susține și pe credincioși în harul Său, prin Cuvântul puterii Sale. Trebuie doar să devenim conștienți de poziția noastră în Hristos și să cuprindem prin credință că noi am devenit fii și fiice ale lui Dumnezeu și că acum alcătuim Trupul lui Isus Hristos, prin care Domnul, ca și Cap al Bisericii, dorește să vorbească, să lucreze, să salveze și să vindece.

Biserica a primit o misiune mare și o însărcinare cuprinzătoare. Acum la sfârșit, Domnul va putea să-Și descopere puterea și slava așa cum a făcut și la început, dar numai prin întoarcere la Cuvântul lui Dumnezeu, la cunoașterea biblică a lui Isus Hristos și prin încadrarea întregului Cuvânt sub călăuzirea Duhului Sfânt.

Putem crede ceea ce spune Cuvântul lui Dumnezeu, fără să avem dorința să cercetăm cu mintea. Cine poate sau dorește să înțeleagă dragostea lui Dumnezeu?! Noi trebuie să primim prin credință ceea ce face Dumnezeu. Suntem pregătiți să-I dăm Domnului locul meritat, întâietate în toate lucrurile, să ne orientăm după Cuvântul Său, fiind călăuziți de Duhul Lui, să ieșim afară din crezuri și tradiții, acceptând numai Cuvântul lui Dumnezeu ca fiind obligatoriu pentru noi? Aici este o întrebare. Doar în acest fel, puterea lui Dumnezeu va lucra din nou, prin Biserică.

Haideți să ne rugăm.

Tată ceresc, noi venim înaintea feței Tale, în Numele lui Isus Hristos din Nazaret și Îți mulțumim pentru marele privilegiu că Te putem vedea în Hristos. Doamne, Tu ai putut spune: Cine M-a văzut pe Mine, a văzut pe Tatăl”. Dăruiește-ne această privire duhovnicească, căci mintea vede numai învelișul pământesc, dar Duhul cercetează totul, chiar și lucrurile adânci ale lui Dumnezeu. O, Doamne, Te rog, salvează pe cei pierduți, vindecă bolnavii și binecuvântează pe toți cei care caută refugiul la Tine. Eu Îți mulțumesc, în Numele lui Isus. Amin.

Notă: puteți asculta înregistrarea predicii, dând click pe următorul LINK.

 

 

Distribuie această postare.