Dragi radioascultători, vă salut în Numele binecuvântat al lui Isus Hristos. Nădăjduiesc că aţi fost binecuvântaţi cu toţii prin transmisiunea de duminica trecută. Pentru mine, Cuvântul lui Dumnezeu este Duh şi Viaţă şi oferă informaţia completă despre venirea Domnului Isus Hristos. Cuvântul lui Dumnezeu ne spune ce ni se cere ca să avem parte de răpire. Biblia vorbeşte despre reaşezare şi despre toate lucrurile pe care trebuie să le ştim dacă dorim să luăm parte la ospăţul de nuntă al Mielului.
Noi am ajuns în zilele din urmă, în ultimele clipe ale timpului şi ar trebui să fim preocupaţi de lucrurile lui Dumnezeu mai mult decât de orice altceva. Ar trebui să lăsăm la o parte toate lucrurile care ne irosesc timpul.
În ultima predică ne-am referit pe scurt la tema „răbdarea lui Iov”. Însuşi Domnul Dumnezeu a mărturisit că nimeni de pe pământ n-a fost ca el, „fără prihană şi curat la suflet. El se temea de Dumnezeu şi se abătea de la rău”. El a fost binecuvântat în toate lucrurile. Tot ce avea era păzit pentru că Însuşi Dumnezeul Atotputernic era scutul Său. Dar a urmat după aceea ceasul încercării: necazurile l-au lovit unul după celălalt. El a primit în continuu felurite mesaje despre nimiciri, moarte etc. Satana l-a lovit pe Iov. Durerea lui a fost atât de mare încât şi soţia lui i-a spus: „Tu rămâi neclintit în neprihănirea ta! Blestemă pe Dumnezeu şi mori!” Iov trebuie să fi fost într-o situaţie îngrozitoare. Nenorocirile care au căzut peste el erau aproape de nesuportat. Prietenii lui chiar l-au acuzat, iar soţia lui l-a sfătuit să blesteme pe Dumnezeu şi să moară. Dar în toate aceste lucruri Iov n-a păcătuit împotriva Domnului. El a răspuns: „Vorbeşti ca o femeie nebună. Ce! primim de la Dumnezeu binele, şi să nu primim şi răul? În toate acestea, Iov n-a păcătuit deloc cu buzele lui”. De obicei copiii lui Dumnezeu se pot bucura când totul merge bine dar imediat ce o tragedie loveşte casa noastră, biserica noastră, familia noastră, ne pierdem echilibrul. Dacă ne-am da doar seama că este un timp de încercare ce a venit peste noi! Noi trebuie să fim curăţaţi ca să ieşim curaţi ca aurul.
Ne gândim la începutul glorios al Bisericii nou testamentare. Familia lui Dumnezeu fusese binecuvântată din toate punctele de vedere. Erau prezente darurile Duhului, aveau roada Duhului şi aveau viaţa Duhului. Erau călăuziţi de Duhul Sfânt. Erau într-un singur gând. Nici o răstălmăcire a Cuvântului nu se găsea între ei, pentru că aveau descoperirea divină a Cuvântului,= şi aveau parte de împlinirea acestuia.
Când Isus Hristos Şi-a însărcinat ucenicii, El nu le-a spus „Voi sunteţi evangheliştii Mei, sau predicatorii Mei”. El le-a spus: „Voi sunteţi martorii Mei”. Un predicator sau un evanghelist poate să vorbească despre lucrurile pe care nu le-a văzut şi nu le-a auzit. El poate avea propriile-i închipuiri, dar asta nu înseamnă că el este un martor al respectivului eveniment. Un martor a fost prezent atunci când s-a întâmplat ceva. Adevăraţii ucenici ai lui Isus Hristos au fost prezenţi, au fost martori ai Cuvântului făgăduit al lui Dumnezeu, în vremea lor. Ei văzuseră lucrările lui Dumnezeu manifestate şi au mărturisit despre acestea.
În epistola sa, Ioan scrie: „ce am auzit, ce am văzut cu ochii noştri, ce am privit şi ce am pipăit cu mâinile noastre, cu privire la Cuvântul vieţii, – aceea vă vestim şi vouă”. Nu este suficient să vorbim despre mesajul timpului de sfârşit, sau să cunoaştem toate citatele despre Cuvântul făgăduit şi despre reaşezare. Noi trebuie să devenim martori vii ai Domnului Isus Hristos şi trebuie să fim în stare să mărturisim despre reaşezarea efectivă.
Iov a ştiut că Răscumpărătorul Său trăieşte. A ştiut că în cele din urmă neprihănirea lui va fi descoperită şi Dumnezeu în harul Lui îi va schimba starea şi-l va binecuvânta din nou. Noi, ca Biserică a Dumnezeului celui viu din aceste zile de pe urmă, credem exact acelaşi lucru. Noi credem că Isus Hristos a înviat din morţi. Noi mărturisim despre lucrurile pe care le-am văzut şi auzit şi mărturisim Cuvântul făgăduit al lui Dumnezeu pentru vremea noastră. Înainte ca Iov să fi experimentat reaşezarea, Domnul a trebuit să-i vorbească într-o limbă foarte clară. El îl întreabă: „Cine este cel ce Îmi întunecă planurile, prin cuvântări fără pricepere?” Prin cuvintele noastre noi întunecăm planul lui Dumnezeu, dar dacă Cuvântul lui Dumnezeu este reaşezat şi descoperit prin Duhul Sfânt, noi primim lumina şi înţelegem căile lui Dumnezeu cu poporul Lui.
Iov a mărturisit însă după aceea: „Iată, eu sunt prea mic; ce să-Ţi răspund? Îmi pun mâna la gură. Am vorbit odată, şi nu voi mai răspunde; de două ori şi nu voi mai adăuga nimic”. Când Iov a făcut mărturisirea aceasta Domnul i-a vorbit din furtună spunându-i: „Încinge-ţi mijlocul ca un viteaz”. Iov mărturiseşte mai târziu: „Ştiu că Tu poţi totul şi că nici un gând nu poate fi ascuns de Tine” (KJV). Aceasta ne aminteşte de slujba profetică din generaţia aceasta, prin care au fost descoperite până şi gândurile din inimile oamenilor – Evrei 4:12. Iov spune în continuare: „Urechea mea auzise vorbindu-se de Tine; dar acum ochiul meu Te-a văzut. De aceea mi-e scârbă de mine şi mă pocăiesc în ţărână şi cenuşă”. Înainte de aceasta Iov s-a certat cu prietenii lui, dar a trebuit să înveţe că reaşezarea nu vine prin argumente sau prin dovedirea punctelor de vedere ale cuiva. Aceasta vine prin puterea Dumnezeului Atotputernic. Atunci suntem convinşi că Dumnezeu Îşi ţine Cuvântul şi poate să facă toate lucrurile conform făgăduinţei Sale. Odată ce Domnul a început să-i vorbească lui Iov, discuţiile sale cu prietenii lui au încetat.
Dragi fraţi şi surori în Hristos, aceasta este o lecţie pe care trebuie s-o învăţăm: reaşezarea nu va avea loc dacă noi încercăm să discutăm cu alţii ca să ne apărăm. Aceasta poate veni numai dacă noi Îl lăsăm pe Domnul să ne vorbească prin Cuvântul Său descoperit. Noi trebuie să ne deschidem inimile, să tăcem, să ne încredem în El pe deplin, aşteptând cu răbdare ziua finală a reaşezării din nou a tuturor lucrurilor, care a fost făgăduită prin gura sfinţilor Săi proroci din vechime. Dumnezeu, în mila Sa, a trimis prorocul Său mesager ca să ne aducă la cunoştinţă faptul că Dumnezeu a plănuit o aşezare din nou a Bisericii la începutul său glorios, înainte ca ea să fie luată în slavă. Aceeaşi putere care L-a înviat pe Isus Hristos trebuie să fie şi în mădularele Trupului Său, dacă noi urmează să fim transformaţi şi luaţi în slavă.
O vreme chiar şi Iov a întunecat planul lui Dumnezeu prin cuvintele sale. El a vorbit despre lucruri pe care nu le-a înţeles. Dar apoi ni se spune în cap. 42:10: „Domnul a adus pe Iov iarăşi în starea lui de la început, după ce s-a rugat Iov pentru prietenii săi. Şi Domnul i-a dat înapoi îndoit decât tot ce avusese”. Şi noi trebuie să avem grijă ce spunem, să gândim cum gândeşte Dumnezeu, să avem gândul lui Hristos şi să vorbim Cuvântul Celui Atotputernic, ca să fim luminaţi deplin şi să recunoaştem planul lui Dumnezeu în aceste zile de pe urmă.
Biserica nou testamentară a avut un început minunat, dar după aceea a venit un timp de întuneric. La sfârşit ea trebuie să posede aceeaşi putere a învierii lui Isus Hristos, să fie unsă cu acelaşi Duh Sfânt şi să aibă în ea acelaşi Cuvânt al adevărului. Noi ştim că Răscumpărătorul nostru trăieşte. Noi credem Cuvântul Său făgăduit. El ne-a eliberat din robie şi ne-a scos din Babilon, ne-a scos din multele culte. Noi ne rugăm pentru prietenii noştri cu care ne-am certat şi cu care am discutat mai înainte despre aceste lucruri. Noi ne rugăm pentru cei care ne-au înţeles greşit şi Domnul ne va da o măsură dublă.
Dragii mei prieteni, dragi fraţi şi surori în Domnul Isus Hristos, Iacov a arătat în capitolul 5 că noi trebuie să-i luăm pe prorocii din vechime ca exemple de suferinţă şi de îndelungă răbdare. El ne-a mai spus de asemenea să privim la sfârşitul pregătit lui Iov de Domnul în mila şi îndurarea Lui. Noi nu trebuie să ne oprim la mijlocul drumului. Trebuie să ne întoarcem la început, ca să ştim ce se întâmplă la sfârşit.
În Iov 42:12 Biblia spune: „În cei din urmă ani ai săi, Iov a primit de la Domnul mai multe binecuvântări decât primise în cei dintâi”. Acest lucru este minunat. Poate că puterea lui Dumnezeu ce urmează să se descopere în ploaia târzie va trebui să fie manifestată cu mai multă putere decât în ploaia timpurie, pentru că acum avem nevoie de credinţa de răpire. Noi nu ne temem, ca turmă mică din aceste zile de pe urmă. Suntem siguri că Dumnezeu ne-a dăruit reaşezarea într-o măsură dublă în aceste zile de pe urmă. Suntem convinşi pe deplin că Dumnezeul Atotputernic nu Şi-a pierdut nimic din puterea Lui. Noi credem că El va realiza o lucrare puternică în aceste zile de pe urmă şi Mireasa lui Isus Hristos va avea parte de aceasta.
Să ne rugăm:
Tată ceresc, Îţi mulţumesc pentru Cuvântul Tău scump şi sfânt. Noi suntem foarte încurajaţi când ştim că Tu încă domneşti cu aceeaşi putere şi Te descoperi în mijlocul celor ce au crezut în timpul acesta Cuvântul Tău făgăduit. Noi ştim că Răscumpărătorul nostru trăieşte. El Şi-a trimis slujitorul şi prorocul înaintea celei de-a doua veniri a Sale cu mesajul reaşezării. Ei sunt cei ce vor vedea şi vor fi martori la puternica reaşezare. O, Doamne, pregăteşte-Ţi poporul. Binecuvântează-i pe toţi cei ce au auzit Cuvântul Tău. Mă rog în Numele sfânt al lui Isus. Amin.
