Învierea

Dragi prieteni în Hristos, azi aş vrea să vă salut în Numele scump al lui Isus. Este privilegiul meu să vă vorbesc despre Cuvântul sfânt al Dumnezeului Atotputernic. Aceasta este ziua când creştinătatea comemorează cea mai mare biruinţă din toate veacurile: învierea slăvită a Domnului Isus Hristos. El nu a purtat doar păcatele noastre, bolile noastre, şi ne-a răscumpărat prin sângele Său sfânt şi scump, ci când trupul Său era în mormânt El a coborât în locurile de jos şi a biruit moartea, iadul şi pe Diavolul. El a înviat a treia zi, după Scripturi, şi după aceea s-a arătat persoanelor individuale sau grupurilor. După aceea a rămas 40 de zile cu ucenicii Săi. (Fapte 1). „După patima Lui, li S-a înfăţişat viu, prin multe dovezi, arătându-li-Se deseori timp de patruzeci de zile, şi vorbind cu ei despre lucrurile privitoare la Împărăţia lui Dumnezeu”. Fapte 1:3. Pentru că El trăieşte, vom trăi şi noi. El a făgăduit că ne va trimite Mângâietorul, când a spus: „Căci Ioan a botezat cu apă, dar voi, nu după multe zile, veţi fi botezaţi cu Duhul Sfânt”.

Întregul plan de mântuire se împlineşte conform Cuvântului lui Dumnezeu făgăduit. Nici o putere nu se poate împotrivi scopului Său. Isus Hristos este Biruitorul cel Tare care a învins toate puterile duşmanului prin moartea Lui de pe crucea Golgotei. Pavel o exprimă în aceste cuvinte: „A dezbrăcat domniile şi stăpânirile, şi le-a făcut de ocară înaintea lumii, după ce a ieşit biruitor asupra lor prin cruce”. Col. 2:15. Nu a fost numai o predare parţială a duşmanului, ci a fost o biruinţă totală a Domnului Isus Hristos. Pentru că biruinţa a fost a Lui, noi am primit putere să biruim în lupta noastră spirituală care nu este împotriva cărnii şi a sângelui, „ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti”. Efes. 6:12. Noi vestim acum biruinţa şi posedăm făgăduinţelor Dumnezeului Atotputernic. Păcătoşii încă mai pot veni să creadă în mântuirea făgăduită pentru sufletul lor. Bolnavii încă mai pot să creadă în Cuvântul făgăduit pentru vindecarea lor, pentru că El a purtat bolile noastre, păcatele noastre şi durerile noastre. Dacă noi avem poziţia corectă faţă de orice făgăduinţă a lui Dumnezeu şi o pretindem prin Isus Hristos Domnul, vom fi mai mult decât biruitori şi vom intra în posesia ei. Duşmanul, păcatul şi boala, toate acestea au fost biruite dar acum trebuie ca noi să ne biruim pe noi înşine, necredinţa noastră, şi să pretindem biruinţa asupra tuturor acestor lucruri, în Isus Hristos, Domnul nostru.

Învierea lui Isus Hristos nu este ceva ce trebuie comemorat, ci este ceva ce trebuie trăit. Pentru că El a înviat, noi suntem înviaţi cu El. Scriptura o spune clar că noi eram în Hristos, am murit cu El, am fost îngropaţi cu El, am înviat cu El la o viaţă nouă. Cei care au crezut în făgăduinţele lui Dumnezeu în Noul Testament şi în Vechiul Testament au avut cele mai glorioase biruinţe pentru că Dumnezeu este cu aceia care-şi pun încrederea în El şi cred Cuvântul Său. Despre Isus Hristos Domnul nostru a fost prorocit în Psalmul 16:10 „Căci nu vei lăsa sufletul meu în locuinţa morţilor, nu vei îngădui ca preaiubitul Tău să vadă putrezirea”. Din pricina acelui cuvânt, Isus Hristos a înviat înainte ca putrezirea să înceapă. Scriptura trebuia să fie împlinită.

Noi avem făgăduinţa că vom fi ca El atunci când putrezirea se va îmbrăca în neputrezire şi ce este muritor se va îmbrăca în nemurire. „Când trupul acesta supus putrezirii, se va îmbrăca în neputrezire, şi trupul acesta muritor se va îmbrăca în nemurire, atunci se va împlini cuvântul care este scris: „Moartea a fost înghiţită de biruinţă. Unde îţi este biruinţa, moarte? Unde îţi este boldul, moarte?” Boldul morţii este păcatul; şi puterea păcatului este Legea. Dar mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne dă biruinţa prin Domnul nostru Isus Hristos!” 1 Cor. 15:54-56. Noi n-avem de ce să ne îngrijorăm. Noi credem Cuvântul lui Dumnezeu făgăduit. La sfârşitul călătoriei noastre vom spune cum este scris în 1 Împ. 8:56: „Binecuvântat să fie Domnul, care a dat odihnă poporului Său Israel, după toate făgăduinţele Lui! Din toate bunele cuvinte pe care le rostise prin robul Său Moise, nici unul n-a rămas neîmplinit”.

Noi suntem mulţumitori şi mărturisim că toate făgăduinţele lui Dumnezeu sunt „Da şi Amin” prin Isus Hristos. Cu toţii suntem cuprinşi în făgăduinţele lui Dumnezeu. După ce Petru şi cei 120 au experimentat făgăduinţa făcută de Domnul Isus Hristos, apostolul s-a ridicat şi a vestit împlinirea prorociei lui Ioel: „Ci aceasta este ce a fost spus prin proorocul Ioel:… făgăduinţa aceasta este pentru voi, pentru copiii voştri, şi pentru toţi cei ce sunt departe acum, în oricât de mare număr îi va chema Domnul, Dumnezeul nostru”. Drag prieten, îţi dai seama că tu şi eu suntem incluşi în această făgăduinţă? Noi toţi putem trăi turnarea Duhului Sfânt aşa cum a trăit-o biserica primară la Cincizecime. Noi avem făgăduinţa că vom fi reaşezaţi în starea în care a fost Biserica la început. Toate învăţăturile şi practicile bisericii primare trebuie reaşezate înainte de a doua venire a lui Hristos. Prorocul Ioel a prezis reaşezarea. În Mal. 4:5-6 citim despre aceasta, şi Isus a confirmat această prorocie în Mat. 17:11, când a spus că această reaşezare urma să aibă loc prin prorocul Ilie. Apoc. 10:7 spune desluşit că taina lui Dumnezeu urma să se încheie în zilele glasului celui de-al şaptelea înger.

În transmisiunile precedente am văzut că fiecare epocă a bisericii a avut un înger-mesager. Noi trăim în clipele de final ale timpului, la sfârşitul epocii Laodicea. Fără îndoială că această făgăduinţă trebuie să se împlinească în timpul slujbei prorocului rânduit de Dumnezeu pentru această generaţie. Celor care trăiesc în momentul revenirii lui Hristos li s-a făgăduit că nu vor vedea moartea, ci vor fi schimbaţi într-o clipeală de ochi. Celor ce au adormit în Hristos li s-a făgăduit că vor învia mai întâi şi apoi împreună vom fi răpiţi şi-L vom întâlni pe Domnul în văzduh, conform făgăduinţei. Sunt atâtea făgăduinţe în Cuvântul lui Dumnezeu, în care trebuie ancorată credinţa noastră. Noi ca sămânţa făgăduită a lui Avraam, trebuie să credem Cuvântul făgăduit al lui Dumnezeu ca să putem vedea Cuvântul legitimat în vieţile noastre. Înainte ca un păcătos să poată experimenta mântuirea El trebuie să creadă în Hristos, Mântuitorul, şi să creadă făgăduinţele date păcătoşilor. Cei ce vor să aibă parte de reaşezare, trebuie să creadă în Isus Hristos şi să creadă că este dată o asemenea făgăduinţă. Bolnavii trebuie să creadă că Isus Hristos este Vindecătorul lor şi să primească Cuvântul făgăduit pentru vindecarea lor. Poporul lui Dumnezeu doreşte să aibă parte de răpire, dar mai întâi ei trebuie să creadă în Domnul Isus Hristos care li s-a descoperit ca Fiul omului aducând Cuvântul profetic pentru această epocă. El dat o ultimă chemare pentru cei ce vor ieşi din toate crezurile omeneşti şi din toate organizaţiile, după ce au auzit glasul Lui. Mai întâi ei trebuie să se despartă de toată necredinţa şi de lucrurile care nu corespund cu Cuvântul sfânt al lui Dumnezeu. Aşa cum verigile unui lanţ sunt legate una de alta, la fel sunt legate şi evenimentele biblice, de la Geneza la Apocalipsa. Biserica lui Isus Hristos ajunge acum la punctul culminant al istoriei sale. Dacă ratezi un eveniment, dacă treci pe lângă o făgăduinţă, ratezi totul. Dacă pierzi învierea, nu vei avea parte de răpire. Ai pierdut legătura cu următoarea lucrare a lui Dumnezeu. Nimic nu poate fi sărit, şi nu poţi face doi paşi deodată. Tu trebuie să vii pe calea stabilită de Dumnezeu, ca să primeşti credinţa de răpire, ca să reuşeşti şi să ai parte de răpire.

Dragi fraţi şi surori în Hristos, într-un ceas atât de târziu se cuvine să ne rugăm ca niciodată înainte, şi să cerem lui Dumnezeu să ne arate întreg tabloul planului Său măreţ care se încheie în timpul nostru. Cei care au pierdut slujba lui Ioan botezătorul n-au recunoscut nici slujba Domnului Isus Hristos şi nici făgăduinţele pe care le-a împlinit Dumnezeu după aceea. Noi trebuie să fim legaţi de lucrarea continuă a Duhului Sfânt până ce ajungem la desăvârşire şi vom fi modelaţi în chipul binecuvântat al lui Isus Hristos.

Ziua biruinţei lui Hristos este ziua biruinţei pentru aceia pe care i-a răscumpărat El pe crucea Golgotei. El a biruit ca să facă din noi biruitori. El a înviat ca şi noi să putem învia. Pentru că El trăieşte, noi vom trăi pentru totdeauna cu El.

Să ne rugăm:

Tată ceresc, îţi mulţumim în Numele Domnului Isus Hristos pentru că ne-ai dat făgăduinţele Cuvântului Tău. Îţi mulţumim pentru nădejdea slăvită pe care o avem datorită biruinţei de pe crucea Golgotei şi datorită învierii lui Isus Hristos. Tată, fă ca ochii aleşilor să fie deschişi să vadă făgăduinţele din aceste momente de sfârşit al timpului, înainte ca mânia să fie turnată peste pământ. Dumnezeule, mă rog pentru bolnavi şi suferinzi, atinge-i acum şi dă-le o nouă nădejde şi încurajare. Mă rog totul în Numele Domnului Isus Hristos. Amin.

Distribuie această postare.