Îndrumări pentru primirea vindecării (extrase) – de Ewald Frank

Duminică 27 februarie 1983, Zürich – Ewald Frank

Vreau să dau o mărturie din Japonia. Eu am trăit ceva acolo. Un frate pe nume Nano m-a dus la 40 de Km depărtare de Tokyo, acasă la un predicator baptist. Acel bărbat stătea ca un schelet pe podea. Picioarele lui erau fără putere şi el şedea pe un scaun care avea doar spătar. Picioarele acelui bărbat erau acoperite cu o pătură mică. Masa era de 30 cm înălţime şi el şedea acolo la acea masă.

Când noi am intrat înăuntru în acea cameră eu am fost mişcat în interiorul meu şi m-am gândit la mine însumi: Ce să fac eu aici? Ce să fac eu aici? Omul acela povestea de sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial, de bomba care a căzut peste Hiroshima şi de efectul îngrozitor pe care îl vezi acolo peste tot. Cine a auzit vreodată de numele Contergan, acela îşi poate închipui câţi oameni cu mâini şi picioare oloage sunt acolo ca rezultat al unei singure bombe. Acel bărbat povestea de acea explozie şi de efectul acelei bombe, şi cum două luni după aceea el era inconştient şi nu ştia unde se află. Şi ca rezultat al acelei bombe el zăcea paralizat acolo pentru tot restul vieţii lui.

ând acel bărbat povestea toate acele lucruri, în interiorul meu s-a întâmplat ceva deosebit. Şi eu am ştiut că acolo nu va avea loc o adunare şi (ceva) vorbea în inima mea: „Eu te-am trimis în acest loc pentru ca puterea Mea să Mi-o descoper şi să vindec pe acest bărbat”. Eu doar îl ascultam şi am aşteptat până ce el a terminat cu mărturia lui.

Când a fost gata m-am întors spre dreapta şi mi-am scos Biblia mea engleză şi am spus: „Frate scump, Dumnezeu nu m-a trimis în casa ta ca să ascult această poveste tragică de Hiroshima, ci Dumnezeu m-a trimis în casa ta ca să te mângâi pe tine în necazul tău şi să-ţi spun că Isus Hristos este acelaşi, ieri, astăzi, şi acelaşi în veci”.

Şi ce să vă spun. Eu am citit scurt din Biblie şi dintr-o dată puterea lui Dumnezeu m-a ridicat, am îngenunchiat lângă el la colţul mesei, m-am rugat şi am pus mâinile mele peste el. Eu am ştiut că Dumnezeu era prezent şi eu am ştiut că Dumnezeu a vindecat, dar totuşi Dumnezeu a permis ca credinţa mea să fie încercată. Eu sunt mulţumitor lui Dumnezeu că mi-a dat puterea să nu mă uit la lucrurile vizibile, ci să mă încred în El şi atunci când în exterior se părea ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic.

După rugăciune i-am spus acelui bărbat „să se scoale în picioare în Numele Domnului”. Şi el a încercat să o facă. El avea acolo un scaun cu rotile pentru persoane cu hadicap şi avea cârjele lui; el nu s-a putut ajuta singur, nu s-a putut mişca; el a încercat să se ridice, el a încercat, dar apoi el a trebuit să înceteze şi s-a aşezat iarăşi pe acel scaun al lui.

În inima mea nu era nicio întristare, ci doar o siguranţă deplină că Dumnezeu Şi-a făcut lucrarea Lui. Eu aş dori să fie de fiecare dată aşa cum a fost atunci acolo.

Ştiţi voi ce s-a întâmplat. Atunci bărbatul s-a aşezat în scaunul lui, la măsuţa lui mică, şi-a deschis Biblia lui la 2 Cor. 12, şi apoi a citit ceea ce a spus Pavel, şi apoi a mai spus: „Harul Meu să-ţi fie de ajuns” şi aşa mai departe.

Şi atunci măsura lui Dumnezeu s-a umplut la mine, – nu măsura mea s-a umplut – ci, cu adevărat, râvna Domnului m-a zdrobit, şi eu am spus: „Frate ascultă ceea ce-ţi spun eu acum în Numele Domnului: „Pavel nu a fost un olog care zăcea aşa cum zaci tu aici, ci el a fost un apostol care mergea dintr-un oraş în altul şi dintr-o ţară în alta. Tu nu ai înţeles versetul biblic şi nu-l foloseşti corect”.

Şi apoi eu în i-am spus în Numele Domnului – vă rog să nu vă supăraţi pe mine, dar totuşi s-a întâmplat a doua oară – eu am fost ridicat şi am pus mâinile încă o dată asupra lui, am blestemat necredinţa şi am spus: „în Numele lui Isus Hristos din Nazaret tu eşti vindecat!”

Şi eu vă spun ce s-a întâmplat. Cu adevărat bărbatul s-a sculat în picioare în faţa ochilor noştri, a mărşăluit în cealaltă cameră şi a spus: „Câţi bani are nevoie taximetristul. Voi trebuie să mergeţi înapoi”. Dumnezeu l-a vindecat pe loc şi mâinile celor care erau prezenţi acolo s-au ridicat în sus.

Eu am avut două aparate de fotografiat cu mine şi eu m-am gândit: „Totuşi ar fi frumos dacă acuma ai putea face o fotografie acestui bărbat”. Şi Duhul lui Dumnezeu m-a mustrat şi spunea în mine: „Ar fi făcut asta apostolii? Şi-ar fi făcut ei  reclamă pentru ceea ce Dumnezeu a făcut? Să n-o faci!!!” Eu n-am făcut-o. Dar Dumnezeu Şi-a confirmat Cuvântul Lui.

Acel bărbat a coborât două trepte de fier (etaje), ne-a condus afară fără niciun ajutor. El a fost vindecat complet. Dumnezeu a făcut lucruri minunate. Pentru aceasta eu sunt mulţumitor din inimă.


BĂTRÂNII BISERICII SĂ SE ROAGE PENTRU BOLNAVI

(Un frate doreşte o rugăciune pentru vindecare). Bătrânii bisericii sunt aici să se roage pentru bolnavi. Slujba mea este o slujbă de învăţător. Eu trebuie să rămân în lucrurile la care m-a chemat Domnul. Biblia spune: „Dacă unul dintre voi este bolnav, să cheme pe bătrânii bisericii” – nu un slujitor dintr-o altă ţară, ci pe bătrânii bisericii. Cei din biserica locală trebuie să aibă încredere în bătrânii bisericii. Este foarte important. Şi dacă cei din biserică nu au încredere în cei ce predică, asta nu este bine. Eu nu fac asta (rugăciunea pentru bolnavi). O fac în adunările evanghelistice. Când avem adunări evanghelistice mă rog pentru bolnavi. Dar aceasta este Marcu 16, iar aici, unde sunt credincioşi, se potriveşte Iacov 5. Fiecare la locul lui! Domnul să vă binecuvânteze! Amin.


A sosit clipa să credem aşa cum spune Scriptura, şi credinţa noastră să fie aşa cum ne-a fost lăsată în Cuvântul lui Dumnezeu.

De exemplu, azi ne-am rugat pentru un frate care s-a îmbolnăvit. Şi de ceva timp aceasta era pe inima mea, şi anume ca atunci când ne rugăm pentru bolnavi să facem o mică introducere: mai întâi cel bolnav trebuie să se împotrivească bolii cu toată seriozitatea. El trebuie să se împotrivească bolii, trebuie s-o respingă, nu s-o primească. Şi de ce nu? Pentru că boala este o minciună. Boala este o minciună. Adevărat este ceea ce scrie în Isaia 53: „prin rănile Lui suntem tămăduiţi.” Dar înainte ca aceasta să se descopere cu adevărat, trebuie să se întâmple ceva: o împotrivire interioară reală, că boala este o substanţă străină, că nu are ce căuta în trupul meu şi eu o resping şi mă împotrivesc acesteia, şi eu cred. Şi veţi vedea ce se va întâmpla. Veţi vedea ce se va întâmpla. A crede înseamnă şi a te încrede în Dumnezeu şi a-I da dreptate lui Dumnezeu nu simptomelor, nu la ceea ce simţi. Dacă este scris „îşi vor pune mâinile peste bolnavi, şi bolnavii se vor însănătoşa” atunci acest lucru este adevărat. Acest lucru este adevărat! Şi devine adevărat în clipa când noi credem din toată inima şi o primim. Atunci trebuie să se împlinească. Fratele Russ spune AMIN. Şi eu pot să spun AMIN. Noi am fost vindecaţi. Dumnezeu mai este acelaşi şi azi, şi noi ne putem încrede pe deplin în El. 


Acum, un cuvânt pentru toţi aceia care sunt împovăraţi, care vin la adunare ca să aibă o trăire cu Dumnezeu, fie că este vorba de întoarcere, eliberare, vindecare, eliberare din vreo robie sau din vreun drept pe care Satana îl poate avea asupra oamenilor, pentru că El pedepseşte păcatul până în a treia sau a patra generaţie. Într-o asemenea adunare, unde este prezent Domnul nostru înviat, trebuie să se întâmple (şi se va întâmpla) tot ceea ce s-a întâmplat atunci pe pământ, când El venea într-o adunare – păcătoşii primeau iertare, bolnavii erau vindecaţi, cei legaţi şi cei copleşiţi de diavol primeau eliberare. Ei veneau legaţi la Domnul, şi plecau eliberaţi, mărturisind despre ceea ce a făcut Dumnezeu.

Ieri şi azi am auzit două mărturii minunate. Şi aş dori ca tu, scumpă soră de pe rândul al doilea, să te ridici, te rog. O soră bolnavă incurabil, fără speranţă, în stadiul terminal, medicii nu ştiau ce să-i facă, şi iată, la o înmormântare în Germania de vest, o rugăciune şi Dumnezeu a vindecat. Şi azi, sora noastră scumpă este aici. Mulţumesc.

Cealaltă mărturie este din Finlanda. Nu ştiu dacă aţi auzit despre aceasta – soacra fratelui nostru drag Erwin Paceko – cancer, abandonată de medici, şi iat-o vindecată prin puterea lui Dumnezeu. Isus Hristos este Acelaşi, şi, fraţi şi surori, dacă nu este o boală spre moarte… există boală care duce la moarte – până acum toţi oamenii au murit, cu excepţia lui Enoh, Moise şi Ilie. Toţi ceilalţi au murit. Într-un fel sau altul, la sfârşit, o boală a cauzat moartea. Dacă noi ştim însă, că boala nu este spre moarte, că moartea nu poate să aibă loc acum, atunci, în adâncul nostru trebuie să ne împotrivim. Nu avem voie s-o acceptăm. Spuneţi doar „Doamne iubit, încă nu este vremea plecării mele acasă. Eu nu cred că este… Boala aceasta nu este spre moarte, ci spre slava lui Dumnezeu”. Şi veţi vedea ce se va întâmpla. Trebuie să avem o împotrivire interioară, o respingere a bolii, a păcatului, a unui lucru rău – această împotrivire trebuie să se ridice în noi şi trebuie să spunem „Doamne iubit, aceasta nu face parte din mine, Tu ai luat asupra Ta toată boala, toată durerea”. Vă rog, nu consimţiţi nicio boală, împotriviţi-vă bolii din toată inima şi spuneţi „Doamne iubit, eu cred ce-a spus Cuvântul Tău”.

Şi vă rog ascultaţi acum şi aceasta: în Vechiul Testament a fost o promisiune – Isaia 53. În Noul Testament se află împlinirea, în Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Ne-a fost dăruită prin harul Său. Trebuie să avem atitudinea [poziţia] corectă. Şi Domnul nostru a întrebat deseori: „Crezi tu că pot să fac asta pentru Tine?” Şi răspunsul a fost întotdeauna afirmativ. Şi după aceea s-a şi întâmplat. Fraţi şi surori, eu sunt astăzi aici să vă încurajez să-L credeţi pe Dumnezeu pe cuvânt.


Azi aş vrea să-i încurajez pe cei bolnavi, spunându-vă cum a vindecat Dumnezeu în mijlocul nostru. Toţi cei bolnavi se pot încrede cu adevărat în Domnul, aşa cum toţi cei ce sunt în necaz  pot lua cuvântul din Psalmul 50:15 „Cheamă-Mă în ziua necazului, şi Eu te voi izbăvi, iar tu Mă vei proslăvi!”

Sunt aici cele două fete ale sorei Marta şi fratelui Vlastik. Una dintre ele a avut într-adevăr leucemie. A fost cu adevărat un lucru pe care oamenii nu-l puteau vindeca. Nici diferitele tratamente nu au ajutat-o. Ea nu mai avea păr în cap. Nu mai era nici o speranţă. Şi Dumnezeu a vindecat-o. Vrei te rog să te ridici, ca toţi să te vadă? – o mărturie vie despre ceea ce a făcut Dumnezeu. Trebuie să te pui în situaţia în care medicii nu mai pot să facă nimic, şi atunci Îl chemăm pe Domnul, şi El ne vindecă – atunci ştim că El este credincios şi Îşi ţine Cuvântul, şi toate făgăduinţele lui Dumnezeu sunt „da” şi „amin”. 

Fratele Rus este şi el o mărturie vie. Medicii din spitalul din Esen nu au mai avut ce să-i facă. Fratele Schmidt a spus atunci: hai să mergem la fratele Rus, s-ar putea să fie ultima lui noapte. Aşa i-au spus doctorii. Dar nu a fost ultima lui noapte, ci a urmat o zi nouă, un nou început.

Şi eu am fost în spital şi doctorii nu au mai avut ce să-mi facă, şi iată că azi sunt încă aici. Dacă noi am întreba câţi au avut o trăire cu Dumnezeu şi câţi au fost vindecaţi de Dumnezeu, multe mâini s-ar ridica. Aveţi curaj şi credeţi că unde este Domnul prezent, acolo nu este numai învăţătura, ci acolo sunt posibile toate lucrurile: mântuirea, vindecarea, eliberarea. Toate lucrurile sunt posibile celui ce crede.


Acum, voi cei care veniţi în rândul de rugăciune… Dacă El vă mustră, voi trebuie să… Va fi adevărat. Dacă este aşa, voi trebuie fiţi gata să suportaţi. Pretutindeni în sală, dacă El o spune, voi trebuie să ştiţi că nu o spun eu, ci El. Şi mergeţi şi îndreptaţi lucrurile.

Înainte de a fi vindecaţi, voi trebuie să vedeţi de ce v-aţi îmbolnăvit. Dacă mergeţi bolnav la un doctor şi acesta vă dă o aspirină, el nu este un doctor bun; el încearcă să scape de voi. Dacă este un doctor bun, el va diagnostica cazul până va afla cauza, şi va începe să lucreze de acolo

Este acelaşi lucru pe care trebuie să-l facem noi aici. Dacă un duh rău… Dacă este un păcat nemărturisit sau ceva care nu este în voia lui Dumnezeu, aţi putea să-l ungeţi pe respectivul toată noaptea cu ulei, să plângeţi, să strigaţi şi să faceţi tot ce vreţi: demonul acela nu se va mişca de-acolo. Aşa este. El are dreptul să rămână acolo. La acest lucru trebuie să fiţi voi atenţi. Dacă Dumnezeu a pus un blestem peste cineva care a făcut ceva ce nu ar fi trebuit să facă, şi voi veniţi ca să-l îndepărtaţi, veţi intra în probleme, aşa cum a păţit-o Moise. Aşa este.


Oricare ar fi cererea voastră, aduceţi-o la Domnul. El deja a rezolvat-o. De asemenea este aici vindecarea şi mântuirea. Pe crucea de pe Golgota s-au întâmplat ambele lucruri: Dumnezeu a fost în Hristos şi a împăcat lumea cu sine, ne-a împăcat cu sine, a luat toată vina de la noi. Toate păcatele au fost puse pe Mielul lui Dumnezeu şi El a fost făcut păcat pentru noi, pentru ca noi să putem primi neprihănirea lui Dumnezeu în El şi prin El – un dar din partea Dumnezeului nostru. Pe cât de sigur este că sângele a fost vărsat şi Răscumpărătorul şi-a dat viaţa, la fel de sigur este şi faptul că cei răscumpăraţi sunt iertaţi, au primit iertarea păcatelor lor. Noi trebuie numai să primim lucrul acesta prin credinţă şi să-i mulţumim lui Dumnezeu. Acelaşi lucru este şi cu vindecarea: El a fost străpuns pentru păcatele noastre, pedeapsa a căzut peste El pentru ca noi să putem avea pace, şi prin rănile Lui noi am fost vindecaţi. Aceasta este o realitate dumnezeiască cu toţi aceia care o cred din toată inima. Primiţi-o.


Pentru toţi cei ce au nevoie de vindecare, să fie spuse următoarele cuvinte: pentru unii a fost suficient ca Domnul să vorbească Cuvântul, şi s-a întâmplat. Peste alţii El şi-a pus mâinile şi ei au fost vindecaţi. Alţii au venit pentru a doua oară, ca omul acela care îi vedea pe oameni ca pe nişte copaci, şi după a doua rugăciune el a văzut bine. Mai există şi textul care spune „A trimis Cuvântul Său şi i-a tămăduit.” Necazurile sunt diferite. Felul în care se ocupă Dumnezeu de fiecare personal, poate să fie diferit, dar vindecarea este întotdeauna aceeaşi. Nu contează cum se întâmplă. În Iacov 5 spune să ungem cu ulei şi să ne rugăm pentru bolnavi. În Marcu 16 se vorbeşte numai despre punerea mâinilor. Indiferent cum se face, în Numele Domnului, Dumnezeu îşi împlineşte Cuvântul. Vă rog nu vă închipuiţi cum se va întâmpla. Credeţi numai că s-a întâmplat deja, şi vă va fi dăruit, pentru că toate făgăduinţele lui Dumnezeu sunt „Da” şi „Amin”. Când Isus Hristos Domnul nostru a strigat pe crucea Golgotei „S-a isprăvit”, atunci şi acolo a avut loc răscumpărarea noastră, mântuire, vindecare şi har. La fel de sigur cum El a fost lovit şi străpuns, tot aşa de sigur noi am fost vindecaţi prin rănile Lui. Aşa este scris, aşa o credem, şi aşa se va întâmpla azi în mijlocul nostru. Să ne verificăm dacă umblăm pe căile lui Dumnezeu.

Mai întâi ne vom ruga împreună, cerându-i Domnului să ne ierte totul: toate căile noastre, toate gândurile noastre, tot ce nu a fost corect aduceţi-i Domnului, sub sânge, ca noi să avem acces liber prin sânge la Scaunul de har, şi astfel Dumnezeu să-Şi poată confirma Cuvântul în noi.


. Iar la sfârşit, pentru toţi cei ce aşteaptă de la Domnul vindecare, lăsaţi să pătrundă în inima voastră un gând: pe cât de adevărat este că Isus Hristos a murit pe crucea Golgotei, dându-Şi sângele şi viaţa pentru împăcare şi iertare, tot aşa de adevărat este că El a fost străpuns şi lovit în trupul Lui, şi tot atât de adevărat este că noi am fost vindecaţi de bolile noastre trupeşti. „Prin rănile Lui aţi fost vindecaţi.” Haideţi să credem în cele din urmă cum zice Scriptura, ca să trăim ceea ce ne spune Scriptura.


Noi îi suntem foarte recunoscători lui Dumnezeu pentru mărturiile pe care le-am auzit în ultimele zile, în ultima săptămână. Nu ştiu dacă fraţilor le place să fie amintiţi, dar aici în faţă stau unii care după operaţii serioase de cancer, când în trup nimic nu mai mergea cum trebuie, au fost vindecaţi de Domnul. Dumnezeu se ţine de cuvânt. Dar miezul este acesta: trebuie să vină credinţa personală şi chemarea personală. Nu se poate ca tot timpul alţii să se roage pentru ceilalţi. Trebuie să se ajungă până acolo încât persoana în cauză să-L cheme pe Domnul. Exact ca şi cu rugăciunea pentru bolnavi: „Este vreunul printre voi bolnav? Să cheme – el, el însuşi, nu alţii pentru el – pe prezbiterii (sau: bătrânii) bisericii; şi să se roage pentru el, după ce-l vor unge cu untdelemn în Numele Domnului.”


Iar cine doreşte să citească mai departe, în v. 15 este scris: „Dar Isus, ca unul care ştia lucrul acesta, a plecat de acolo. După El au mers multe noroade. El a tămăduit pe toţi bolnavii…” N-a fost vindecat numai unul singur, ci după aceea au fost vindecaţi toţi. De ce? Pentru că în prorocul Isaia 42:1-4 este scris ceea ce a fost făgăduit şi s-a şi împlinit în vremea aceea.

Ceea ce doresc să subliniez, şi nădăjduiesc că şi Dumnezeu doreşte să sublinieze, este următorul lucru: noi trebuie să ne aşteptăm să avem adunări biblice, să avem încredere în prezenţa lui Dumnezeu, încât toţi cei ce au nevoie de mântuire s-o trăiască, toţi cei ce doresc să afle odihnă, să afle odihnă în Dumnezeu. Dar de asemenea, nu numai unii, ci toţi să fie vindecaţi; pentru că aici este scris cu adevărat într-un verset că  a fost vindecat un om, iar după aceea toţi cei ce au venit la Domnul au fost vindecaţi. Acesta este dreptul nostru divin, să predicăm evanghelia deplină, să ne încredem în faptul că Domnul este prezent şi Îşi poate confirma Cuvântul în aceia care-l cred. Acum fiţi cinstiţi: Dumnezeul care a făcut trupul, care a dat viaţă trupului, acelaşi Dumnezeu care a avut grijă ca în domeniul natural, atunci când se face o operaţie, rănile să  se vindece. Aşa a făcut-o Dumnezeu deja în viaţa naturală. În orice loc de pe pământ, la un om care suportă o operaţie sau ceva, apare vindecarea… aceasta este deja în trup. Nu poate Dumnezeu să facă mai mult, prin intermediul credinţei, al rugăciunii? Nu poate Dumnezeu să facă minuni? N-a suferit El pentru noi, n-a fost Domnul nostru lovit şi străpuns? Dacă toată omenirea are la dispoziţie o vindecare firească în trupul firesc, cu cât mai mult ar trebui să se întâmple cu noi, care suntem credincioşi, şi care ne încredem în Dumnezeu că EL să poată să facă mult mai mult decât ştim noi să cerem sau să gândim; El poate să facă imposibilul posibil… Nu credeţi voi că numai astfel se disting credincioşii de restul lumii? Repet: rănile se vindecă pretutindeni în lume. Indiferent cine se taie sau se răneşte: este un lucru foarte firesc. Nu va face Dumnezeu o deosebire între Biserică şi restul lumii? Nu va face El ceva ce să treacă peste tărâmul natural, peste ceea ce ştim noi să cerem sau să gândim, confirmându-Şi Cuvântul în cei care-L cred? Şi atunci cu adevărat noi ne deosebim de lumea aceasta nu numai prin credinţă, ci şi prin ceea ce face Dumnezeu printre cei credincioşi, ca şi confirmare a Cuvântului Său. 


Sunt aici fraţi care se vor ruga şi vor pune mâinile, se vor ruga şi vor unge cu untdelemn. Depinde cum o primiţi voi prin credinţă. Dacă cineva este convins că trebuie procedat conform Iacov 5, atunci nu te poţi ocupa de el conform Marcu 16. Dacă cineva are convingerea că trebuie să se procedeze cu el conform Marcu 16, simţiţi-vă liberi în locul acesta. Duhul lui Dumnezeu poate să lucreze cum doreşte. Aici nu se face nimic după un şablon anume. Ci aici noi stăm la dispoziţia lui Dumnezeu ca să acţionăm conform Cuvântului Său. Chiar şi vindecările făcute de Domnul nostru au fost diferite. Nu s-a întâmplat nici o vindecare după un anumit model. Niciuna. Totul s-a întâmplat cum era potrivit pentru clipa respectivă. La Betesda a fost vindecat un om, şi-a luat patul şi l-a dus acasă. În alt loc au fost vindecaţi zece leproşi: unul s-a întors, iar ceilalţi au plecat pe căile lor. Peste un om Domnul a pus mâinile de două ori. Prima dată el i-a văzut pe oameni ca nişte copaci, iar a doua oară i-a văzut foarte clar.

Fraţi şi surori, Dumnezeu poate să facă ce doreşte. Noi stăm la dispoziţia Lui. Dar trebuie să ştiţi acest lucru: a sosit ceasul când Cuvântul lui Dumnezeu este confirmat. A sosit ceasul. Nu putem numai să venim şi să auzim. Noi trebuie să trăim, să experimentăm ceea ce ne spune Cuvântul lui Dumnezeu.


Domnul nostru spune: „pe cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni afară.” Astăzi El încă mai este Acelaşi. Evanghelia lui Isus Hristos devine puterea lui Dumnezeu pentru cei ce cred. Puterea lui Dumnezeu se va descoperi şi astăzi în acest loc prin harul Său, în aceia care o cred.  Vestirea evangheliei lui Isus Hristos Cel răstignit şi înviat este în legătură cu tot planul mântuirii. Şi toate făgăduinţele sunt cu adevărat „DA şi AMIN” şi trebuie să se împlinească, şi se vor împlini cu noi: mântuire, vindecare, de fapt tot ce ne-a dăruit Dumnezeu în Hristos, putem duce cu noi acasă astăzi. Puteţi voi toţi să credeţi? Nu este vorba despre ce simţiţi, ci este vorba despre credinţă. Mai întâi trebuie să crezi, şi după aceea simţi vindecarea. Orbul mai întâi a crezut că-şi va primi vederea, şi după aceea a văzut. Leproşii mai întâi au crezut că vor fi curăţiţi, şi după aceea au fost curăţiţi. Mai întâi credinţă, şi după aceea Dumnezeu lucrează, şi apoi se împlineşte ceea ce ne-a făgăduit El prin har.

Iar acum, cine are nevoie de vindecare? Binecuvântat şi lăudat să fie Domnul. Puteţi voi să credeţi că la fel de sigur cum Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, a murit pe crucea Golgotei luând asupra Lui tot blestemul provocat de păcat, şi toată neascultarea şi fărădelegea – El a anulat despărţirea de Dumnezeu şi ne-a dăruit împăcarea cu Dumnezeu împreună cu tot ce cuprinde aceasta: mântuire, vindecare, eliberare. Spuneţi AMIN, dacă o credeţi. 


El a făcut-o. Noi credem acest lucru. El ne-a vindecat, El ne-a eliberat – noi o credem. El a făcut totul. Noi o credem din toată inima. Cine o crede, să ridice mâna ca mărturie că o crede din toată inima, şi a primit-o. Uneori Domnul nostru a spus: „Duceţi-vă şi arătaţi-vă preoţilor!” Altă dată EL a spus: „Du-te de te spală în scăldătoarea Siloamului.” De fiecare dată trebuia să aibă loc o acţiune, ca să fie dovedit şi arătat altora că Dumnezeu a lucrat. Noi astăzi putem să mărturisim prin faptul că ridicăm mâinile spre El: „S-a isprăvit! Cu mine s-a întâmplat.”  Nu mai vorbiţi despre boala pe care aţi avut-o. Mărturisiţi vindecarea voastră. Nu mai vorbiţi despre duşmanii care v-au atacat, ci vorbiţi despre faptul că Domnul i-a pus pe toţi sub picioarele voastre şi v-a dăruit biruinţa Lui, prin harul Său. Căci aşa este scris în 1 Ioan [5:4]: „şi ceea ce câştigă biruinţă asupra lumii, este credinţa noastră.” Aleluia.


Avem apoi o veste foarte bună: nu ştiu dacă aţi aflat: acum vreo patru săptămâni ne-am rugat pentru fratele nostru din Finlanda. Eu întotdeauna uit cum îl cheamă. Este socrul fratelui nostru Rosenstock? El avea cancer şi trebuia operat. Şi trebuie s-o spun cinstit: eu am crezut. Eu am crezut că Dumnezeu îl va vindeca. Am avut dintr-o dată această încredinţare lăuntrică. Şi acum am auzit de la fratele Frederich că omul este vindecat deplin, şi nu mai este nevoie de nici o operaţie. Minunat. Binecuvântat să fie Domnul. Nu fiţi necredincioşi. Isus Hristos este Acelaşi ieri şi azi şi în veci. Zilele Bibliei sunt aici. Noi vom ajunge la străpungerea deplină.


Fraţi şi surori, noi trebuie să ajungem în punctul acesta când să primim îmbrăcarea cu putere de sus. Haideţi să fim cinstiţi: noi nu ne putem lua după nici un cult, ci modelul nostru este Biserica primară care a fost îmbrăcată cu putere de sus, în care erau darurile Duhului şi slujbele. Fiţi cinstiţi: dacă darul prorociei nu este aici, atunci nu auzim nici o prorocie. Dacă darul vorbirii în limbi nu este aici, atunci nu auzim nici o vorbire în limbi. Dacă darul tălmăcirii nu este aici, atunci nu auzim nici o tălmăcire. Şi s-ar putea continua să enumerăm cele 9 daruri ale Duhului. Dacă apoi este scris despre darul vindecării, nu la cazul general („îşi vor pune mâinile peste bolnavi, şi bolnavii se vor însănătoşa”), ci despre darul vindecării – aşa cum Duhul lui Dumnezeu poate folosi darul prorociei printr-o persoană botezată cu Duhul, tot aşa acelaşi Duh al lui Dumnezeu poate să lucreze şi prin darul vindecării dacă acest dar este dat cuiva, şi atunci respectivul poate pronunţa vindecarea prin credinţă. Duhul lui Dumnezeu trebuie să lucreze toate lucrurile în toţi. Nu ajunge numai să spunem „Noi avem Sfânta Scriptură ca model.” Trebuie s-o luăm în serios. Trebuie să spunem: „Doamne iubit, noi nu mai putem continua aşa. Avem nevoie de îmbrăcarea cu putere de sus!” – pentru ca Duhul lui Dumnezeu să poată să lucreze şi mădularele să fie folosite după plăcerea lui Dumnezeu. Şi atunci Biserica se va întoarce la starea de la început.

Ştiţi cu toţii: cu fratele Branham a fost aşa: dacă vedea o vedenie despre persoana care stătea înaintea lui şi dacă vedea persoana respectivă vindecată, atunci nu mai era aşa de important dacă respectivul avea cancer sau era orb, sau mut, sau surd. Nu mai conta. Îndată ce vedea în vedenie persoana vindecată, atunci se împlinea ce este scris în Ioan 5:19-20: „Fiul nu poate face nimic de la Sine; El nu face decât ce vede pe Tatăl făcând; şi tot ce face Tatăl, face şi Fiul întocmai.” Dar noi care nu avem această slujbă, şi care nu avem atâtea daruri,  nu dorim să imităm nimic ci dorim o revărsare autentică a Duhului Sfânt. Dorim daruri autentice ale Duhului. 


Apropo, n-o văd acum pe sora Daniela, dar ea m-a sunat azi dimineaţă. Timp de 19 ani a suferit cu inima, şi avea 40 de bătăi pe minut mai mult. Şi iată că ieri seară a simţit în trupul ei că a fost vindecată. Domnul este credincios, Îşi confirmă Cuvântul. Dacă vom crede, vom vedea slava lui Dumnezeu.


Vindecări se mai petrec şi astăzi. Fratele nostru Müler din Chile a venit astăzi în birou şi a spus: „Frate Frank, acum un an, când ai fost la noi în Chile, te-ai rugat pentru mine. Şi Dumnezeu m-a vindecat.” Unde este fratele? Iată-l! Rămâi acolo. Dumnezeu să te binecuvânteze. A fost o mărturie minunată despre ceea ce a făcut Dumnezeu. Dumnezeu să te binecuvânteze. O spunem pentru îmbărbătarea voastră, pentru toţi cei ce aveţi probleme: Cuvântul lui Dumnezeu este adevărat. Toate făgăduinţele sunt „Da” şi „Amin”, şi noi Îl putem crede pe Dumnezeu pe Cuvânt.


Apoi ieri, fratele Cukachka  junior mi-a spus că fiul său a fost vindecat de epilepsie. Iată copilul! Suferea foarte rău. Noi ne-am rugat aici, şi Dumnezeu Şi-a confirmat Cuvântul în tânărul acesta. Binecuvântat şi lăudat să fie Domnul. Poate că aici nu avem vindecări şi pocăinţe în masă, dar mulţumiri lui Dumnezeu că încă mai avem pocăinţe, vindecări. Dumnezeu încă Îşi mai dovedeşte Cuvântul, şi noi suntem foarte recunoscători pentru aceasta.


Fraţi şi surori, luaţi-L pe Dumnezeu pe Cuvânt. Primiţi acum răscumpărarea voastră deplină, împăcare deplină, iertare deplină. Primiţi totul. Este un dar al lui Dumnezeu. Primiţi-vă vindecarea. Primiţi-o! Primiţi-o! Mulţumiţi lui Dumnezeu. „Prin rănile Tale eu sunt vindecat!” Mulţumiţi lui Dumnezeu pentru vindecare – pentru vindecare. Dumnezeule, confirmă-Ţi  Cuvântul Tău – Cuvântul Tău! Aleluia! Aleluia! Aleluia! Aleluia! Aleluia! Slavă lui Dumnezeu. Slavă lui Dumnezeu. Slavă lui Dumnezeu. Aleluia! Aleluia! Dumnezeul meu…

Domnul… Domnul Dumnezeul nostru are un cuvânt şi pentru cei mai în vârstă: „te face să întinereşti”. Da. Frate Russ, noi luăm acest cuvânt pentru noi, în seara asta. Eu am nevoie, şi noi toţi avem nevoie ca Domnul să învioreze trupurile noastre. Ne rugăm acum pentru cei în vârstă, pentru cei slăbiţi, pentru cei bolnavi, pentru cei singuri, pentru toţi cei ce au necazuri – ne rugăm acum pentru alţii. Aducem rugăciunile pentru alţii înaintea Tronului Său. Haideţi să fim o biserică ce se roagă, o biserică umplută cu Duhul Sfânt, care împlineşte slujba lui Dumnezeu


Avem şi unele solicitări mai deosebite pentru rugăciune: una din Chile, din partea unei surori care are cancer şi este pe moarte. Acum o săptămână în Bratislava am auzit despre o soră în vârstă care a mărturisit că a avut o tumoare mare; acum doi ani, când am fost şi am avut adunare acolo, ne-am rugat pentru ea. Acum o săptămână ea a venit în faţă, împreună cu fiica ei, când fratele Siegfried Fleck şi cu mine eram acolo. Ea a mărturisit: tumoarea a murit şi s-a uscat. Medicii au trebuit să mărturisească faptul că a avut loc o minune.

Dorim ca sora noastră din Chile, acum în ultima clipă să-L primească pe Domnul şi vindecarea ei, prin credinţă. Toate lucrurile sunt cu putinţă celui ce crede. Noi nu cunoaştem întotdeauna voia lui Dumnezeu într-o asemenea situaţie, dar ne rugăm „Facă-se voia Ta”.


În Mat. 12 ni se spune în v. 15: „Dar Isus, ca unul care ştia lucrul acesta, a plecat de acolo.” Pe mine mă interesează partea a doua: „După El au mers multe noroade. El a tămăduit pe toţi bolnavii.”Aşa a fost în zilele Domnului nostru. Nu cei mândri, ci cei ce aveau necazuri se adunau în jurul Domnului. Cei ce aveau necazuri, fie în exterior lor, fie în interior, se adunau în jurul Domnului. Ei simţeau că din El ieşea o putere. Şi după aceea au şi trăit-o cu adevărat. Aici este mai întâi invitaţia: „Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi…” şi apoi „După El au mers multe noroade. El a tămăduit pe toţi bolnavii.” Fraţi şi surori, dacă noi Îl întâlnim pe Domnul – şi acest lucru mai trebuie spus o dată – umblarea noastră cu Domnul începe în clipa când avem o întâlnire personală cu El. Experienţa noastră personală de mântuire, întoarcerea noastră, naşterea noastră din nou, ca şi noi să-L putem urma pe Domnul… Mulţi L-au urmat, dar ascultaţi cu atenţie: „El a tămăduit pe toţi bolnavii.” Nu este scris că a vindecat pe mulţi, ci scrie că i-a vindecat pe toţi. El este Acelaşi şi astăzi? Dacă-L urmăm pe Domnul Isus Hristos, atunci avem dreptul dumnezeiesc să respingem boala şi să primim vindecarea. Acesta este dreptul nostru dumnezeiesc. O spun iarăşi: dreptul nostru dumnezeiesc este să respingem boala. Nu ne aparţine. Nu aparţine trupului nostru. Respingeţi-o cu o împotrivire interioară, dar prin credinţă să respingem boala şi să primim vindecarea. De ce putem respinge boala? Pentru că nu ne aparţine. Pentru că Domnul a luat-o asupra Lui. Căci Aşa este scris: El a luat asupra Lui toate bolile noastre şi le-a pironit pe lemnul blestemat, S-a făcut blestem pentru noi şi în El noi putem avea răscumpărarea deplină, mântuirea sufletului nostru şi vindecarea trupului. Ambele ne aparţin, prin lucrarea de răscumpărare încheiată pe crucea Golgotei. Deci, o întâlnire cu Domnul include a-L urma pe Domnul şi apoi se împlineşte „El a tămăduit pe toţi” care L-au urmat. Noi avem dreptul dumnezeiesc să punem degetul pe textul acesta şi să spunem „Doamne iubit, Tu m-ai chemat la Tine. Eu am venit la Tine trudit şi împovărat, Tu mi-ai dat odihnă pentru sufletul meu, mi-ai dat pace cu Dumnezeu. Acum am nevoie de vindecare; şi Tu mi-ai dat şi aceasta.” Ne aparţine, pe baza lucrării încheiate, de răscumpărare pe crucea Golgotei. O puteţi citi de asemenea în Noul Testament, 1 Pet. 2.24-25, că în Domnul nostru s-au întâmplat ambele: răscumpărare şi vindecare. 


Apoi, am primit o mărturie foarte bună: acum aproximativ 1 oră, un tânăr din Italia, probabil în vârstă de 12 ani… unde este? El a fost vindecat de cancer. Unde este băiatul? Acolo este. Fratele nostru Daniel, din apropierea oraşului Milano. Şi tatăl şi fiul au venit în birou, şi au relatat: doctorii nu au mai găsit nicio urmă de cancer. Îi suntem pur şi simplu mulţumitori lui Dumnezeu. Chiar dacă nu sunt minuni în masă, noi suntem deja mulţumitori pentru minunile care au loc cu anumite persoane, în care Dumnezeu Îşi poate confirma Cuvântul Său.


Mai ales cei ce sunt azi aici pentru prima dată, care n-au mai fost într-o asemenea adunare: primiţi-o, acceptaţi-o, şi Dumnezeu vi se va descoperi. La fel spunem tuturor celor ce doresc să-şi rededice vieţile lui Dumnezeu: Domnul este prezent. El le spune tuturor: „Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă .pentru sufletele vostre” El este aici, şi ne spune „Intraţi pe poarta cea strâmtă.” Păşiţi pe calea îngustă care duce la viaţă. EL este prezent. De asemenea toţi cei ce au necazuri, cei ce nu se pot ajuta singuri… Şi dacă ne gândim la câte ispite sunt expuşi tinerii noştri, până la droguri. Astăzi vă spunem că niciun om nu a căzut atât de jos încât Domnul să nu-l poată ridica. Dumnezeu este prezent ca să elibereze prinşii de război, să fie îndurător, să dăruiască iertare şi să elibereze. Chemaţi Numele Domnului. Aici nu este nimeni care să osândească, nimeni care să ridice o piatră şi să arunce… Aici sunt oameni iertaţi, care simt cu toţii, care se roagă împreună cu toţi ceilalţi şi care doresc să trăiască împreună cu toţi ceilalţi faptul că Dumnezeu este îndurător. În zilele Bibliei, când Domnul nostru a umblat pe acest pământ, toţi oamenii au putut să vină la El – cei ce erau trudiţi şi împovăraţi, chiar şi cei chinuiţi de demoni au putut veni, şi cu toţii au trăit puterea lui Dumnezeu. Acolo unde este prezent Isus Hristos, de acolo şi demonii trebuie să plece, acolo robii sunt eliberaţi, acolo Dumnezeu îşi confirmă sfântul Său Cuvânt. Noi suntem martori ai acestui lucru. Astăzi pot avea loc vindecări. Primiţi-o prin credinţă. Puneţi-vă mâinile pe lucrurile care vă lipsesc şi mulţumiţi Domnului Dumnezeu pentru vindecare. Iar cei care sunt chinuiţi şi împovăraţi să I-o spună Domnului. Aici n-avem scaune de spovedanie, canoane, – aici nu există aşa ceva. Aici este numai har pe care-l dă Dumnezeu tuturor celor ce-L cheamă. Şi Sfânta Scriptură spune „Cheamă-Mă în ziua necazului, şi Eu te voi izbăvi, iar tu Mă vei proslăvi!” Chemaţi Numele Domnului şi veţi fi mântuiţi, veţi fi vindecaţi, veţi fi eliberaţi. Aici nu oamenii, ci Dumnezeu lucrează prin Duhul Sfânt. Aleluia. Primiţi-o. Vă aparţine, sunteţi câştigat prin moartea Domnului şi Răscumpărătorului nostru pe crucea Golgotei. Aici este vestită evanghelia deplină, mântuirea deplină şi astăzi este şi experimentată.


Poate o remarcă acum: astăzi va fi îngropată fiica fratelui Branham, Rebeca. George Smith ne este cunoscut unora dintre noi. Ea a fost căsătorită cu G. Smith. Când am fost ultima oară în Ierusalim ne-am întâlnit cu G. Smith şi am vorbit despre anumite lucruri. Rebeca a murit de cancer. Acum, cu siguranţă, ea vede ceea ce a crezut. Ceea ce mă impresionează, în această legătură este faptul că fratelui Branham i s-a spus în 7 mai 1946, la însărcinarea şi trimiterea sa directă „Nimic nu se va putea împotrivi rugăciunii tale, nici măcar cancerul.” Acesta a fost lucrul excepţional  – în slujba fratelui Branham, oamenii nu au fost aşa de mult vindecaţi de nicio boală, ca de cancer. Iar acum vedem că Dumnezeu nu caută la faţa omului şi El n-are preferinţe. La Dumnezeu toţi sunt egali şi nimeni nu poate să aleagă cum va pleca din lumea aceasta. Noi respectăm hotărârile lui Dumnezeu şi spunem că ceea ce face El este bine făcut. Voia lui rămâne corectă. Ferice de acela care nu se ceartă cu Dumnezeu, ci care poate să spună „Da”. Deşi s-ar putea cita acum cuvântul „Ce fac Eu, tu nu pricepi acum, dar vei pricepe după aceea.” În viaţa noastră sunt lucruri pe care nu le înţelegem. Apoi vine clipa când le înţelegem şi putem vedea de ce s-au întâmplat. „Încredinţează-ţi soarta în mâna Domnului, încrede-te în El, şi El va lucra.” Binecuvântat şi lăudat să fie Numele Lui minunat şi slăvit.


Noi avem o mărturie despre o fată de şase ani suferind de cancer… Ea trebuia tratată din ce în ce mai mult prin chimioterapie. O pot spune aici, o pot menţiona cu numele. Dar Dumnezeu a făcut o minune. Copilul este vindecat. Constatările sunt trimise la Viena pentru a fi examinate acolo. De acolo vine mereu aceeaşi veste: totul este din ce în ce mai bine. Dumnezeu răspunde rugăciunilor! Isus Hristos este acelaşi ieri, azi şi în veci! Şi dacă o fetiţă de şase ani nu mai are nici un fir de păr pe cap, şi se află într-adevăr într-o stare gravă, te poţi pune personal în această situaţie… Dar Dumnezeu este pur şi simplu credincios, Dumnezeu ascultă rugăciunile!


Ştiu că există cereri speciale de rugăciune, şi pentru cei bolnavi, pe care le vom aduce Domnului, Dumnezeului nostru, în credinţa că vindecarea a avut loc pe crucea Golgotei, la fel ca şi mântuirea – căci El a fost rănit pentru păcatele noastre, a fost lovit, şi bolile noastre au fost puse peste El, pentru ca noi, prin rănile Lui să fim vindecaţi. Pe cât de sigur Şi-a vărsat Domnul nostru sângele pentru noi, la fel de sigur noi suntem răscumpăraţi. La fel de sigur cum EL a fost străpuns şi lovit – da, literal El a fost bătut până a sângerat, şi a fost rănit – la fel de sigur noi suntem vindecaţi în rănile Lui. Domnul Dumnezeu să ne dăruiască astăzi inimi mulţumitoare, mulţumitori pentru răscumpărarea prin sângele Mielului, mulţumitori pentru introducerea în Cuvântul şi în voia lui Dumnezeu, mulţumitori că El ne-a deschis ochii, inima, şi ne-a dăruit înţelegerea Scripturii.


Aş dori să mai fac o observaţie aici. Miercuri seara, în acest loc, ne-am rugat pentru fratele Painelt. El ne-a scris un e-mail şi ne salută cu Psalmul 118, de la versetul 15. Ei vor cânta biruinţa lui Dumnezeu în corturile celor neprihăniţi şi „aceasta este ziua pe care a făcut-o DOMNUL”. Noi credem că Dumnezeu Îşi confirmă Cuvântul Său, noi credem că Isus Hristos este acelaşi ieri, azi şi în veci. Şi noi cu toţii ştim că există boli care duc la moarte, şi există boli cu scopul ca respectivii să fie vindecaţi, astfel ca Numele DOMNULUI să fie glorificat. Aşa a spus-o DOMNUL nostru în acel timp. Această boală nu este spre moarte, ci spre slava lui Dumnezeu. Dacă timpul s-a scurs, DOMNUL îi ia acasă pe ai Lui, dacă nu a trecut, EL dăruieşte vindecarea prin har. Noi spunem întotdeauna să se facă voia lui Dumnezeu.


Înainte de a ne ruga, lăsaţi-mă să întreb dacă sunt unii aici care vor să primească vindecarea lor prin credinţă, acum. Cine are nevoie de vindecare? Dumnezeu să vă binecuvânteze! Isus Hristos este acelaşi ieri, azi şi în veci! Eu am văzut-o, am trăit-o. Sunt un martor ocular la ceea ce a făcut Dumnezeu. Să ne rugăm împreună, să credem împreună şi să Îl trăim pe Dumnezeu împreună!

Tată ceresc, Îţi mulţumim din toată inima pentru Cuvântul Tău scump şi sfânt, Îţi mulţumim că ne-ai înfiat în Isus Hristos, Fiul Tău născut, ca fii şi fiice ale lui Dumnezeu. Noi avem dreptul de întâi născuţi, avem dreptul divin la toate promisiunile şi ne rugăm pentru salvare, mântuire, eliberare, vindecare. Fii Tu prezent, DOAMNE, şi confirmă Cuvântul Tău! Noi credem cum spune Scriptura şi Te rog fă să se descopere că Tu eşti prezent, că Tu ai o Biserică pe ai chemat-o afară, în care îţi confirmi Cuvântul şi semne şi minuni au loc. Iubitule DOMN, noi Îţi mulţumim pentru puterea Sângelui Tău, a Cuvântului Tău şi a Duhului Tău! Tu să ai calea Ta cu noi toţi! Tu trăieşti, Tu ai înviat, şi Îţi mulţumim pentru asta. DOAMNE scump, Îţi mulţumesc că ne-ai răspuns. Binecuvântează! Aleluia!

Credeţi cum spune Scriptura că în rănile Lui aţi fost vindecaţi. Avem împăcarea, avem răscumpărarea, avem iertarea, am primit-o! Dumnezeu era în Hristos şi a împăcat lumea cu Sine. Ne-a iertat toate fărădelegile. Prin sângele Mielului suntem împăcaţi. Aleluia! Slăviţi puterea sângelui, Cuvântului şi Duhului! DOAMNE scump, binecuvântează poporul Tău, Biserica Ta, ceata Ta răscumpărată prin sânge! Botează cu Duh şi cu foc, coboară şi îmbracă-Ţi Biserica cu puterea de Sus. Isus Hristos, DOMNUL şi Mântuitorul nostru, Tu şi astăzi botezi cu Duh şi cu foc. Laudă, cinste şi slavă să-Ţi fie aduse Ţie! Aleluia!


Și în adunările din anii ′40, fratele Branham nu s-a rugat pentru 15 sau 20 persoane, ci pentru 200-300 de persoane. Şi toţi, fără excepţie, au fost vindecaţi. Nu a fost nicio excepţie. Şi fratele Branham a făcut o comparaţie cu Moise de mai multe ori. El a spus cuvânt cu cuvânt: „Acelaşi Înger al legământului, DOMNUL Însuşi, a fost cu mine în mod supranatural”. Şi Acesta stătea la dreapta lui. Fratele Branham spunea: „Nu eu fac aceste lucrări, ci DOMNUL Dumnezeu care este prezent pe această platformă. El face lucrările Lui. Eu nu fac decât să pronunţ ce îmi porunceşte El să vă spun”. El a pronunţat doar o propoziţie în dreptul acelui orb. Nu s-a adresat acelei persoane, ci duhului. El a spus doar atât: „ţie, duh orb, îţi poruncesc în Numele DOMNULUI Isus Hristos din Nazaret, să ieşi afară din omul acesta!”. Un ţipăt şi apoi următorul. Şi aceasta avea loc. Pe loc, acea persoană îşi primea vederea. Fundamental, fiecare caz pentru care s-a rugat a fost vindecat instantaneu.


Fraţi şi surori, acum vrem să ne rugăm pentru toţi care au o cerere privind trupurile lor, care au probleme în trupurile lor. Nu contează ce e. Voi ştiţi că Dumnezeu a promis să dea şi să facă mai mult decât cerem sau gândim noi. DOMNUL nostru spune şi azi: „Lucrările pe care le fac Eu, le veţi face şi voi, şi lucruri mai mari decât acestea”. Este o poruncă, este o promisiune a DOMNULUI nostru. Şi încă o dată, aşa cum a spus Fiul lui Dumnezeu, aşa spunem noi: „Nu Eu fac aceste lucruri, ci Tatăl care este în Mine, face aceste lucrări ale Lui”.

DOAMNE scump, noi Îţi dăm numai Ţie slava, numai Ţie îţi dăm lauda şi închinarea. Tu eşti Mântuitorul, Vindecătorul. Treci acum prin mijlocul nostru şi glorifică-Ţi Numele, confirmă Cuvântul Tău sfânt prin vindecări, semne, minuni în mijlocul nostru! Aleluia! Aleluia! Dumnezeule mare…Fraţi şi surori, dragi prieteni, aşa cum scrie în Marcu 16, DOMNUL adeverea Cuvântul Său prin semnele şi minunile care îl urmau. Cum este scris în Fapte 4: „DOAMNE, dă putere robilor Tăi să vestească Cuvântul cu îndrăzneala şi confirmă-l cu mari semne şi minuni”. Noi nu suntem oameni care aleargă după semne şi minuni, ci oameni care Îl urmăm pe Isus Hristos şi aşa cum a spus însuşi DOMNUL: „aceste semne îi vor însoţi pe cei ce vor crede”.

DOAMNE scump, noi credem toţi că Tu eşti prezent în seara aceasta, că Tu atingi fiecare pată din trup, că dăruieşti vindecare prin harul Tău. Binecuvântat şi lăudat să fii Tu, DOAMNE, Dumnezeul nostru.


Matei 4.23: „Isus străbătea toată Galileea, învăţând pe norod în sinagogi, propovăduind Evanghelia Împărăţiei, şi tămăduind orice boală şi orice neputinţă din norod. I s-a dus vestea în toată Siria; şi aduceau la El pe toţi cei ce sufereau de felurite boli şi chinuri: pe cei îndrăciţi, pe cei lunatici şi pe cei slăbănogi; şi El îi vindeca ”. Asta a avut loc în slujba DOMNULUI nostru. Şi astfel, s-a dus vestea despre El peste tot din cauza celor ce aveau loc. Vestea se răspândea în toată Siria, Galileea, Iudeea şi făcea ca mulţimile să vină de peste tot. Încă o dată, ca să revenim la slujba fratelui Branham, nimeni din miile de persoane nu ar fi venit dacă Dumnezeu, în mod vizibil, nu ar fi vindecat. Şi ceea ce observăm aici, în acest text, e că cei stăpâniţi de demoni, lunatici, paralitici, oameni fără speranţă veneau sau erau aduşi la DOMNUL, iar vindecarea avea loc pentru ca atenţia să fie atrasă spre mesajul şi învăţăturii pe care El le aducea. Şi mai citim în mod deosebit în Matei 8.16, 17: „Seara, au adus la Isus pe mulţi îndrăciţi. El, prin cuvântul Lui, a scos din ei duhurile necurate, şi a tămăduit pe toţi bolnavii, ca să se împlinească ce fusese vestit prin prorocul Isaia, care zice: „El a luat asupra Lui neputinţele noastre şi a purtat bolile noastre”. Aşa trebuia să se împlinească cuvintele prorocului. Dumnezeu a vorbit şi a vegheat asupra Cuvântului Său ca să îl împlinească. El a împlinit ce a spus. Chiar DOMNUL, prin ce s-a întâmplat, a fost legitimat.

Dragi fraţi şi surori, noi aşteptăm legitimarea divină. Eu nu sunt gata să părăsesc acest pământ, dacă nu pot spune ca Simeon: „DOAMNE, lasă pe robul Tău să plece în pace, căci ochii mei au văzut mântuirea lui Dumnezeu”. Eu vreau să văd împlinirea celor promise de Dumnezeu pentru noi. Cuvântul care ne-a fost promis direct a devenit lucrul important pentru noi. Să fim sinceri: o evanghelie oarecare se găseşte în toate adunările şi bisericile, peste tot sunt adunări şi biserici unde este predicată o evanghelie oarecare.  Peste tot au loc adunări, şi în mişcarea carismatică, cu muzică pe toate gusturile care sunt pe pământ. Peste tot se face ceva şi se prezintă ceva.

Putem merge de la un capăt al pământului la altul. Toţi sunt religioşi, în toate bisericile, peste tot. Dar ce ne deosebeşte de toţi ceilalţi – şi asta nu înseamnă că ne ridicăm nasul, că ne închipuim ceva, nu – ce ne diferenţiază este că noi Îl credem pe Dumnezeu, credem făgăduinţele Lui pentru noi şi le revendicăm pentru timpul în care trăim. Şi spunem că acesta e timpul despre care a vorbit Dumnezeu şi acum se împlineşte ce a promis El. Şi aşa dovedim că nu ne-am oprit undeva pe drum, ci că am rămas în cadrul biblic, în modelul Cuvântului lui Dumnezeu despre care v-am vorbit.


Dacă sunt bolnavi, primiţi prin credinţă că vindecarea a avut deja loc pentru voi. În Vechiul Testament era încă o promisiune, iar în Noul Testament a devenit o realitate. Promisiunea s-a revărsat în realitate. Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, a murit pentru noi şi prin rănile Lui noi suntem tămăduiţi. Prin sângele Lui am fost răscumpăraţi. Toate au devenit o realitate divină prin harul lui Dumnezeu. A LUI, Dumnezeului Atotputernic să fie lauda şi cinstea, slava şi închinarea, acum şi în toată veşnicia!


În această legătură mi-a venit gândul ca înainte de a pleca miercuri dimineaţa, vreau să-l vizitez pe fratele Russ mâine, şi să-l ung cu untdelemn. Împreună cu fratele Schmidt, vom face acest lucru, şi avem rugămintea la voi să vă rugaţi pentru noi, ca Dumnezeu să ne însoţească, şi să fie cu noi.

Mă gândesc că de multe ori, în acest loc, noi am uns cu untdelemn şi ne-am rugat pentru bolnavi, şi că acum facem lucrul acesta pentru bătrânul bisericii. Este scris: „Este vreunul printre voi bolnav? Să cheme pe prezbiterii (sau: bătrânii) bisericii; şi să se roage pentru el, după ce-l vor unge cu untdelemn în Numele DOMNULUI… şi DOMNUL îl va însănătoşa”. Fratele nostru iubit a slujit în toţi aceşti ani, cu toată credincioşia, ca bătrân al bisericii. Aproape că am putea spune că a slujit biserica din lumea întreagă, şi în acest loc, noi împreună am uns cu untdelemn şi ne-am rugat. Acelaşi lucru pe care l-a poruncit DOMNUL bătrânilor, să se facă şi pentru ei. Şi fie ca DOMNUL Dumnezeu să-şi confirme Cuvântul prin harul Său. Până acum niciunul dintre cei ce şi-au pus încrederea în DOMNUL n-a fost dat de ruşine. La Dumnezeu toate lucrurile sunt posibile.

Deci, acum vă rog să ne ridicăm, şi toţi fraţii care slujesc cu Cuvântul, să se simtă liberi să vină acum pe platformă, şi să ne rugăm împreună. Între timp cântăm „Numai să crezi”. […]

DOAMNE iubit, Dumnezeu veşnic credincios, Îţi mulţumim din toată inima pentru toate făgăduinţele, pentru Cuvântul Tău scump şi sfânt, căci noi ne putem ruga acum pentru fratele nostru iubit, pentru slujitorul Tău. Întinde-Ţi braţul Tău DOAMNE, fă o minune de vindecare, şi descoperă-Ţi puterea şi slava. DOAMNE iubit, aşa cum s-a rugat fratele nostru, locul lui nu este la spital, locul lui este aici. O, Dumnezeule din cer, Îţi mulţumim pentru biruinţa de pe Golgota. Glorificăm puterea sângelui Tău, a Cuvântului şi a Duhului Tău. Şi-Ţi mulţumim pentru toate, în Numele sfânt al lui Isus. Amin.

Puteţi lua loc. Totul trebuie să treacă pe la Dumnezeu. Uneori EL spune din nou: „Ce fac Eu, tu nu pricepi acum, dar vei pricepe după aceea”.


Acum vom citi 2-3 versete care ne vor aduce ceva în faţa ochilor, în deosebi pentru fraţii şi surorile noastre care au greutăţi trupeşti. Nu ştiu cum, dar deodată mi-a venit în inimă Isaia 37. Citim de la v. 16 şi 17: „DOAMNE al oştirilor, Dumnezeul lui Israel, care şezi pe heruvimi! Tu eşti singurul Dumnezeu al tuturor împărăţiilor pământului! Tu ai făcut cerurile şi pământul! DOAMNE, pleacă-Ţi urechea şi ascultă! DOAMNE, deschide-Ţi ochii şi priveşte! Auzi toate cuvintele pe care le-a trimis Sanherib ca să batjocorească pe Dumnezeul cel viu!”. Am citit aceste versete doar pentru o comparaţie şi pentru că nu trebuie să luăm seama la ce spun oamenii, la ce spun medicii. Medicii nu au ultimul cuvânt, ci Dumnezeu are ultimul cuvânt. Apoi, în Isaia 38 avem dovada că Dumnezeu a ascultat rugăciunea într-un timp scurt, chiar în aceeaşi zi.

Aici, în Isaia 38 de la v. 1 până la 5 ni se vorbeşte despre prorocul Isaia care a fost trimis la Ezechia pentru a-i spune să-şi pună casă în rânduială, să se pregătească căci va muri. „Puneţi casa în rânduială, căci vei muri şi nu vei mai trăi!”. La sfârşitul v. 1, vă rog luaţi aminte la aceste cuvinte: „căci vei muri şi nu vei mai trăi” (În germană scrie că „nu vei fi vindecat”). Asta suna definitiv, hotărât! Nu, nu încă. V. 2: „Ezechia s-a întors cu faţa la perete, şi a făcut DOMNULUI următoarea rugăciune: „DOAMNE, adu-Ţi aminte că am umblat înaintea Ta cu credincioşie şi inimă curată, şi am făcut ce este bine înaintea Ta!”. Şi Ezechia a vărsat multe lacrimi”.

A fost o rugăciune făcută cu o inimă frântă, cu multe lacrimi, adusă în faţa lui Dumnezeu. Şi în momentul următor, judecata a venit. Citim în v. 4: „Atunci cuvântul DOMNULUI a vorbit lui Isaia astfel: „Du-te şi spune lui Ezechia: „Aşa vorbeşte DOMNUL, Dumnezeul tatălui tău David: „Am auzit rugăciunea ta şi am văzut lacrimile tale. Iată că voi mai adăuga cincisprezece ani la zilele vieţii tale”. Să ne aducem înaintea ochilor prima exprimare, primul cuvânt, care a fost un Aşa vorbeşte DOMNUL, „spune-i lui Ezechia: „vei muri şi nu vei mai fi vindecat”! Apoi a urmat rugăciunea, rugăciunea însoţită de multe lacrimi care a atins tronul lui Dumnezeu, după care a ieşit cuvântul: „Aşa vorbeşte DOMNUL, Dumnezeul tatălui tău David: „Am auzit rugăciunea ta şi am văzut lacrimile tale. Iată că voi mai adăuga cincisprezece ani la zilele vieţii tale”. E ceva puternic! Eu aş dori ca toţi iubiţii noştri fraţi şi, de asemenea, toţi ceilalţi, care au probleme şi necazuri trupeşti să îşi pună în această după-amiază încrederea lor în DOMNUL. Chiar dacă medicul îţi spune că vei muri şi că vei mai avea doar câteva zile de trăit, Aşa vorbeşte DOMNUL va ieşi: „Tu vei trăi şi eu îţi voi prelungi zilele”. Isaia 38 de la v. 15: „Ce să mai spun? El mi-a răspuns (în germană: „El mi-a dat promisiunea şi a împlinit-o!”). Prima nu a fost o promisiune. Prima a fost anunţul că va muri, dar a doua a fost o promisiune şi cu promisiunea răspunsul a venit. Împreună cu răspunsul a venit şi vindecarea. Aţi înţeles voi asta? Prima dată a fost anunţul că el va muri şi că nu va mai fi vindecat, iar apoi a venit promisiunea: „Am auzit rugăciunea ta, am văzut lacrimile tale, tu vei trăi şi îţi voi prelungi viaţa cu cincisprezece ani”. Aceasta este diferenţa între una şi cealaltă: în promisiuni se odihneşte binecuvântarea, prin promisiune răspunsul vine peste noi şi se descoperă în viaţa noastră.

Apoi, Ezechia, cu inima plină de bucurie, a putut spune, aşa cum am citit în v. 15: „Ce să mai spun?”. El a mulţumit DOMNULUI, putea scoate strigăte de bucurie căci DOMNUL îşi împlinise Cuvântul, a împlinit ce a făgăduit. Ascultaţi încă o dată: „El mi-a dat făgăduinţa Lui şi a şi împlinit-o”. Nu doar a dat o făgăduinţă, ci a şi împlinit-o. Apoi, acest om al lui Dumnezeu spune: „Acum voi umbla smerit până la capătul anilor mei, după ce am fost întristat astfel. DOAMNE, prin îndurarea Ta se bucură omul de viaţă”. Aici este partea importantă: ne este arătat că atunci când Dumnezeu dă o făgăduinţă, aceasta trebuie să se împlinească. Nimeni nu poate să o împiedice. Suntem din nou la toate promisiunile pe care le-a dat Dumnezeu.


Ne păstrăm capul aplecat. Vreau să întreb dacă sunt cereri deosebite pe care vrem să le aducem DOMNULUI credincios. Amintiţi-vă de cuvintele pe care DOMNUL i le-a adresat prin proroc lui Ezechia. Acolo unde nu a mai fost nicio speranţă, a fost adusă o rugăciune cu multe lacrimi. Noi ne întoarcem spre Dumnezeu şi Îl chemăm, iar El ne ascultă. Amintiţi-vă de rugăciunea lui Ezechia. Dragi fraţi şi surori, recunoaşteţi că vindecarea face parte din răscumpărarea care a avut loc pe crucea de la Golgota. Acolo s-au întâmplat cele două: răscumpărarea prin sânge şi vindecarea prin rănile Lui. Cele două lucruri au avut loc în aceeaşi zi, în acelaşi ceas, în acelaşi loc pentru noi toţi. La crucea de la Golgota au avut loc răscumpărarea, vindecarea, lucrarea lui Dumnezeu. Fraţii să o primească azi prin credinţă. Şi toţi ceilalţi să o facă şi să Îl ia pe Dumnezeu pe cuvânt. Dumnezeu este credincios. Noi nu acceptăm un „nu”. Noi acceptăm numai un „da”, căci promisiunile Lui sunt „da” şi „amin”. Lăudat şi înălţat să fie DOMNUL! Cei ce vor să fie incluşi în această rugăciune să îşi ridice repede mâinile! Peste tot sunt mâini ridicate. Ne vom ruga împreună.

Dumnezeule mare, noi facem ca şi Ezechia, noi nu privim la ce spun oamenii, la ce spun doctorii, ci privim la Tine, Dumnezeul veşnic credincios, privim la Tine, DOMNUL şi Răscumpărătorul nostru, căci Tu te-ai lăsat lovit, ucis, Tu Ţi-ai dat sângele pentru mine, pentru noi toţi, pentru toţi care sunt aduşi în rugăciunea noastră. Prin sângele Tău am fost toţi mântuiţi, prin rănile Tale am fost toţi vindecaţi. Tu să confirmi Cuvântul Tău prin mântuirea sufletului şi vindecarea trupului pentru cinstea şi slava Numelui Tău sfânt. Tu eşti Acelaşi ieri, azi şi în toată veşnicia! Eu Îţi mulţumesc deja de acum pentru mărturia pe care noi o vom auzi despre măreţele Tale lucruri. Lăudat şi înălţat să fie DOMNUL Dumnezeul nostru acum şi în toată veşnicia! Aleluia! Amin.


De aceea, accentuarea faptului că Dumnezeu mai întâi face promisiuni, şi după aceea, când se împlineşte timpul, făgăduinţele devin realitate. Chiar şi ieri, când noi ne-am rugat şi am pus mâinile peste aproximativ o sută de persoane, spontan mi-a venit gândul că în acest loc, unde ascultăm Cuvântul lui Dumnezeu, vrem să-l şi vedem confirmat. În locul unde se predică iertarea, acolo va fi şi experimentată, prin harul Său. În locul unde se predică vindecarea, acolo, prin harul lui Dumnezeu, va fi trăită. Desigur, nu doar o consolare, ci „s-a isprăvit”. S-a isprăvit! Răscumpărarea s-a întâmplat, vindecarea a avut loc, şi noi o putem primi prin credinţă. Apoi, se împlineşte Cuvântul Domnului „Toate lucrurile sunt cu putinţă celui ce crede!” Şi de asemenea, i s-a spus fratelui Branham: „Dacă-i faci pe oameni să te creadă…” Mai întâi a fost predica, şi din predică a venit credinţa, dar oamenii trebuiau să creadă că omul acesta care a predicat, are o însărcinare directă din partea lui Dumnezeu, că el este un om trimis de Dumnezeu. De aceea se punea întotdeauna întrebarea: „Crezi tu că Dumnezeu m-a trimis?” Acest lucru este necesar, dacă oamenii doresc să-şi trăiască vindecarea. Ca să fii mântuit, ca să devii credincios este suficient să crezi în Domnul Isus Hristos, şi apoi vei fi mântuit tu şi casa ta. Dar dacă este vorba de rugăciunea pentru bolnavi, atunci trebuie să fim foarte atenţi, atunci urmează Marcu 16: „îşi vor pune mâinile peste bolnavi”. Atunci credinţa este legată cu fapta – voi trebuie să credeţi că noi stăm aici din însărcinarea lui Dumnezeu, acţionând din însărcinarea lui Dumnezeu, punând mâinile, crezându-L pe Dumnezeu pe Cuvânt, astfel ca El să-Şi confirme Cuvântul în voi. Şi aproape că aş fi spus că noi putem să dăm garanţia divină că pentru oricine poate să creadă astfel, Dumnezeu este obligat să se ţină de promisiunea Sa. În momentul în care este o credinţă vie, aceasta duce la experimentarea promisiunii lui Dumnezeu.


Aş vrea să mai spun că zilele Bibliei sunt aici din nou. Dacă aveţi nevoie de vindecare, credeţi, dacă aveţi nevoie de mântuire, credeţi, dacă aveţi nevoie de eliberare, credeţi. Zilele biblice sunt aici, Dumnezeu s-a descoperit într-un mod supranatural, Dumnezeu şi-a confirmat Cuvântul şi Dumnezeu îşi va confirma Cuvântul Său cu tine. Astăzi, astăzi, în acelaşi loc în care am auzit Cuvântul lui Dumnezeu, în aceeaşi adunare noi putem fi mântuiţi, putem fi vindecaţi, putem primi toate binecuvântările lui Dumnezeu. Acesta este timpul lui Dumnezeu pentru ca poporul lui Dumnezeu să vadă slava lui Dumnezeu, să vadă confirmarea Cuvântului lui Dumnezeu. Credeţi în Numele lui Isus Hristos şi vom vedea slava lui Dumnezeu. O credeţi? O credeţi? Să ne rugăm împreună.

Rugăm pe fratele Daniel să vină şi să se roage cu noi. Eu ştiu că el are vocea potrivită şi inima potrivită, şi noi cu toţii ne vom alătura lui în rugăciune. Câţi dintre voi cred? Dacă o credeţi, o veţi primi. Primiţi descoperire dumnezeiască! Noi suntem una în Duhul Sfânt – şi vom vedea slava lui Dumnezeu. Aleluia! Slavă lui Dumnezeu!


Şi acum ne vom ruga. Doamne ne rugăm în Numele lui Isus Hristos. Îţi mulţumim pentru răspuns – Tu eşti răspunsul, Tu ai murit pentru noi, Tu Ţi-ai vărsat sângele Tău, Tu Ţi-ai dat viaţa, Tu l-ai biruit pe Satan, Tu ai vindecat bolile noastre, Tu ai iertat păcatele noastre. Noi suntem vindecaţi, suntem vindecaţi, suntem mântuiţi, suntem eliberaţi, suntem fii şi fiice ale lui Dumnezeu. Doamne, confirmă-ţi Cuvântul. Dragi fraţi şi surori, primiţi vindecarea voastră în Numele lui Isus Hristos! Primiţi mântuirea voastră în Numele lui Isus Hristos! Primiţi descoperire divină, în Numele lui Isus Hristos! Şi toţi să spună „Aleluia”! Slavă lui Dumnezeu. Slavă lui Dumnezeu. Slavă lui Dumnezeu.

Marcu 11 spune că dacă noi credem în inima noastră şi mărturisim cu buzele noastre, atunci vom avea lucrurile pe care le-am cerut. Dacă v-aţi rugat pentru vindecare, trebuie s-o exprimaţi cu gura voastră, şi să spuneţi „Doamne eu sunt vindecat, Doamne eu sunt vindecat”. Pentru că tu o crezi în inima ta, o mărturiseşti cu gura ta. Conform cuvântului lui Dumnezeu, credeţi pur şi simplu şi mărturisiţi-o şi spuneţi „Eu sunt salvat, eu sunt vindecat”. Dumnezeu să vă binecuvânteze. Aleluia. Amin!


Am auzit că este între noi şi fratele Iling. Nu ştiu dacă aţi auzit ce i s-a întâmplat; în orice caz, noi suntem mulţumitori. Unde este el? Acolo, lângă uşă. Uneori vin lucruri pe neaşteptate, şi noi îi mulţumim DOMNULUI că fratele nostru şi-a primit vindecarea prin credinţă. El nu se ia după ce spun medicii. Da, el este aici. El este aici. Este aici. Salută-i pe toţi.

[Vă salut pe toţi cu o bună dimineaţa. Vreau să fiu foarte scurt în ceea ce mă priveşte. De peste  şapte săptămâni am stat mai mult în spital, dar, spre susţinerea celor auzite de noi ieri, nu doresc doar să transmit salutări, ci şi ceea ce am trăit. Am fost conectaţi la internet ieri, am urmărit adunarea. DOMNUL este martor, frate – tot timpul am putut să experimentez, în timp ce-i vorbeam DOMNULUI, El mi-a arătat pas cu pas cum duşmanul vrea să provoace stricăciuni astăzi, în acest loc. Dar el este demascat. Pe noi ne aşteaptă vremuri minunate. Noi vom vedea cum vor veni oamenii şi-şi vor dedica vieţile DOMNULUI, într-o zi… ei vor fi şi botezaţi, precum Corneliu, şi vom vedea cum DOMNUL vindecă şi învie morţii. Noi am observat ce curs a luat adunarea ieri. Dar acum am văzut că este voia DOMNULUI. Duhul Sfânt călăuzeşte astfel. DOMNUL să vă binecuvânteze pe toţi!]

Pe fratele Iling cred că-l cunosc cel mai de demult, cel puţin din 1953, şi sunt recunoscător. Este aici şi fratele Borg, şi alţi fraţi… şi DOMNUL m-a binecuvântat peste măsură. Noi am trăit multe binecuvântări împreună, şi, de asemenea, am trecut prin perioade dificile. Privim înainte, DOMNUL va fi cu noi, cum a promis.

Doar ca voi să ştiţi – nu ştiu dacă fratele Iling vrea s-o spun aici, dar el a fost plin de cancer, stomacul i-a fost închis, era plin de cancer. El nu mai putea mânca, nu mai putea să bea, nimic nu mai mergea. Se terminase. Şi noi ne-am încrezut în DOMNUL, şi vom continua să ne încredem în El. El face toate lucrurile bine, şi Îşi confirmă Cuvântul în cei ce-l primesc prin credinţă. Încredeţi-vă în DOMNUL.


Doamne iubit, Dumnezeul veşnic credincios, eu te rog acum pentru toţi cei care au greutăţi, care au fost părăsiţi de medici, care nu mai au nicio speranţă din punct de vedere pământesc. Noi am auzit că credinţa nu priveşte la lucrurile vizibile, nu ascultă ce spun medicii, nu priveşte la radiografii, ci priveşte la rănile Tale. Este scris că în rănile Tale suntem vindecaţi. Credinţa nu priveşte la radiografia pe care o face medicul, ci este aşa cum scrie în Evrei 11.1 o convingere despre lucrurile care nu se văd. Tu nu vii prea târziu pentru toţi cei care au nevoie reală de intervenţia Ta. Noi Îţi mulţumim. Doamne, aşa cum s-a rugat şi fratele Kupfer…Acum 12 ani el era pe moarte, dar într-o dimineaţă la ora 8 a fost făcută o rugăciune a credinţei şi Tu l-ai vindecat. Doamne, Tu eşti un Dumnezeu credincios, noi suntem martori ai învierii Tale, ai puterii Tale de mântuire şi vindecare. Zilele Bibliei sunt aici din nou. Lui Satan trebuie să i se facă ruşine şi să dispară, să plece, el a fost învins pe crucea de la Golgota. DOMNUL a învins! Lăudat şi înălţat să fie Dumnezeul nostru! Aleluia! Şi tot poporul să spună „amin”! Aşa să fie! Aleluia! Amin. 


Tocmai ieri am auzit în birou două mărturii minunate despre cum a vindecat Dumnezeu de cancer. Noi nu facem aici prea multă reclamă, dar o spunem cu o inimă recunoscătoare: Dumnezeu este credincios! Isus Hristos este acelaşi ieri şi azi şi în veci. El îşi confirmă Cuvântul Său scump şi sfânt.


Sunt aici texte care ar trebui citite, dar să mergem în Col. 1 ca să vedem încă o dată în ce fel au predicat evanghelia oamenii lui Dumnezeu, la început, şi cum au arătat adevărurile biblice: Col. 1.14: „în care avem răscumpărarea, prin sângele Lui, iertarea păcatelor”. Spuneţi AMIN! Noi n-o vom primi cândva, ci El a fost străpuns din pricina păcatelor noastre, a fost bătut, zdrobit, din pricina bolilor noastre, pedeapsa a fost pusă peste El ca noi să putem avea pace, şi prin rănile Lui noi am fost vindecaţi, prin harul Său. Nu vom fi vindecaţi, ci deja s-a întâmplat.


Acum, un cuvânt pentru toţi aceia care sunt împovăraţi, care vin la adunare ca să aibă o trăire cu Dumnezeu, fie că este vorba de întoarcere, eliberare, vindecare, eliberare din vreo robie sau din vreun drept pe care Satana îl poate avea asupra oamenilor, pentru că El pedepseşte păcatul până în a treia sau a patra generaţie. Într-o asemenea adunare, unde este prezent Domnul nostru înviat, trebuie să se întâmple (şi se va întâmpla) tot ceea ce s-a întâmplat atunci pe pământ, când El venea într-o adunare – păcătoşii primeau iertare, bolnavii erau vindecaţi, cei legaţi şi cei copleşiţi de diavol primeau eliberare. Ei veneau legaţi la Domnul, şi plecau eliberaţi, mărturisind despre ceea ce a făcut Dumnezeu.

Ieri şi azi am auzit două mărturii minunate. Şi aş dori ca tu, scumpă soră de pe rândul al doilea, să te ridici, te rog. O soră bolnavă incurabil, fără speranţă, în stadiul terminal, medicii nu ştiau ce să-i facă, şi iată, la o înmormântare în Germania de vest, o rugăciune şi Dumnezeu a vindecat. Şi azi, sora noastră scumpă este aici. Mulţumesc.

Cealaltă mărturie este din Finlanda. Nu ştiu dacă aţi auzit despre aceasta – soacra fratelui nostru drag Erwin Paceko – cancer, abandonată de medici, şi iat-o vindecată prin puterea lui Dumnezeu. Isus Hristos este Acelaşi, şi, fraţi şi surori, dacă nu este o boală spre moarte… există boală care duce la moarte – până acum toţi oamenii au murit, cu excepţia lui Enoh, Moise şi Ilie. Toţi ceilalţi au murit. Într-un fel sau altul, la sfârşit, o boală a cauzat moartea. Dacă noi ştim însă, că boala nu este spre moarte, că moartea nu poate să aibă loc acum, atunci, în adâncul nostru trebuie să ne împotrivim. Nu avem voie s-o acceptăm. Spuneţi doar „Doamne iubit, încă nu este vremea plecării mele acasă. Eu nu cred că este… Boala aceasta nu este spre moarte, ci spre slava lui Dumnezeu”. Şi veţi vedea ce se va întâmpla. Trebuie să avem o împotrivire interioară, o respingere a bolii, a păcatului, a unui lucru rău – această împotrivire trebuie să se ridice în noi şi trebuie să spunem „Doamne iubit, aceasta nu face parte din mine, Tu ai luat asupra Ta toată boala, toată durerea”. Vă rog, nu consimţiţi nicio boală, împotriviţi-vă bolii din toată inima şi spuneţi „Doamne iubit, eu cred ce-a spus Cuvântul Tău”.

Şi vă rog ascultaţi acum şi aceasta: în Vechiul Testament a fost o promisiune – Isaia 53. În Noul Testament se află împlinirea, în Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Ne-a fost dăruită prin harul Său. Trebuie să avem atitudinea [poziţia] corectă. Şi Domnul nostru a întrebat deseori: „Crezi tu că pot să fac asta pentru Tine?” Şi răspunsul a fost întotdeauna afirmativ. Şi după aceea s-a şi întâmplat. Fraţi şi surori, eu sunt astăzi aici să vă încurajez să-L credeţi pe Dumnezeu pe cuvânt. 


Voi, cei care aţi fost bolnavi, aţi crezut că „prin rănile Tale eu sunt vindecat”? Voi, cei care aveaţi dureri, aţi crezut că El  aluat durerea noastră asupra Lui? Credeţi acum şi veţi vedea slava lui Dumnezeu. Ce să mai facă Dumnezeu înainte ca noi să credem? Domnul Dumnezeu Şi-a descoperit Cuvântul Său, l-a confirmat şi a locuit în noi şi printre noi, El umblă în noi şi prin noi şi printre noi, spre a-Şi împlini Cuvântul, şi ca să-Şi împlinească toate făgăduinţele. A Lui, a Dumnezeului Atotputernic, care ni S-a descoperit în Isus Hristos, Singurul Său Fiu zămislit, ca să ne primească ca fii şi fiice ale lui Dumnezeu, şi ca să ne aducă în starea noastră de la început, [a Lui să fie slava]. El a făcut-o, noi nu mai suntem străini, ci suntem cetăţeni ai casei lui Dumnezeu – de acolo aparţinem. Şi suntem în casa lui Dumnezeu, în Biserica lui Dumnezeu, stâlpul şi temelia adevărului. Cuvântul Adevărului şi Duhul Adevărului să fie peste noi toţi şi peste întreg poporul Său, pretutindeni pe pământ. Fiţi binecuvântaţi, scumpi fraţi şi surori, pe tot pământul, în toate ţările, popoarele şi limbile.


Scumpe Domn, Tu dai claritate prin Adevăr, Tu te descoperi, vorbeşti, mântuieşti, vindeci, binecuvântezi. Toate acestea le-ai făcut în acest week-end, în aceste două adunări, şi prin credinţă noi Te putem cinsti. Noi Îţi putem atinge poala hainei. Tu eşti acelaşi, ieri şi azi şi în veci. Şi noi Te rugăm, Doamne iubit, să aibă loc nu doar vindecări, ci şi minuni, minuni de creaţie, prin puterea Ta. Noi credem tot Cuvântul Tău, şi ştim că din Tine iese putere. Când ai înviat, Tu ai spus: „Toată puterea Mi-a fost dată în cer şi pe pământ”. Noi credem aceasta. Tu, Biruitorul de pe Golgota, ai purtat totul pe cruce – păcatele  noastre sunt iertate, bolile noastre sunt vindecate. Îţi mulţumim din toată inima pentru aceasta.


Fraţi şi surori care aţi venit în faţă, vă rog să vă apropiaţi. Dumnezeu Îşi ţine Cuvântul, promisiunile Lui sunt DA şi AMIN. Nu eu port răspunderea pentru aceasta, ci Dumnezeu. Sarcina noastră este să credem, să venim într-o siguranţă binecuvântată că Isus Hristos este cu adevărat Acelaşi şi că Dumnezeu face minuni şi astăzi. Spuneţi-mi un loc în care a predicat Isus şi nu s-a întâmplat nimic. Pretutindeni unde a fost El, s-a întâmplat ceva. Păcatele au fost iertate, bolnavii au fost vindecaţi, cei posedaţi au fost eliberaţi. El este acelaşi ieri şi azi şi în veci. Noi credem şi primim acum ceea ce ne-a fost dăruit de Dumnezeu pe crucea Golgotei. Pe cruce s-a petrecut mântuirea şi vindecarea în acelaşi moment. Şi noi credem că prin rănile Lui suntem vindecaţi. Să mulţumim împreună lui Dumnezeu.

Doamne iubit, Îţi mulţumim din toată inima că eşti prezent. Şi noi credem că Tu vindeci fiecare persoană bolnavă, că-Ţi confirmi Cuvântul, pentru că eşti Acelaşi ieri şi azi şi în veci. Binecuvântat şi lăudat să fie Numele Tău sfânt, minunat şi scump al lui Isus. Aleluia.

Doamne iubit, Îţi aducem şi această cerere din România. Binecuvântează această fetiţă de doi ani, întinde-Ţi braţul peste ea, mântuieşte, vindecă, eliberează şi confirmă-Ţi cuvântul Tău.

Vouă, celor ce aţi venit în faţă prin credinţă, facă-vi-se după credinţa voastră. Credeţi acum că sunteţi vindecaţi prin rănile Răscumpărătorului, tot aşa cum credeţi că aţi fost răscumpăraţi şi mântuiţi prin sângele Lui. Primiţi iertarea pe care v-a dat-o Dumnezeu în Hristos Isus. Fiţi vindecaţi prin puterea lui Dumnezeu, în Numele sfânt al lui Isus, pentru confirmarea Cuvântului lui Dumnezeu. Fiţi eliberaţi de sub orice putere a duşmanului, fiţi liberi pe deplin din orice robie, în Numele lui Isus Hristos, Domnul nostru. Aleluia. Laudă lui Dumnezeu. 


Cum am spus deja ieri, şi noi, ca Biserică, trebuie ca să purtăm răspunderea. Aşa cum a cerut şi Pavel ca toţi să se roage pentru el, în rugăciunile lor, tot astfel o facem şi noi astăzi. Dorim ca şi voi să vă rugaţi pentru noi. Vă spun şi cum va funcţiona: dacă Biserica se roagă pentru robul lui Dumnezeu care vesteşte Cuvântul lui Dumnezeu, atunci credinţa este zidită şi mărită. Atunci vine şi atmosfera necesară în aşa fel încât Cuvântul să fie dovedit, cei păcătoşi să fie eliberaţi, bolnavii să fie vindecaţi şi toţi să fie binecuvântaţi. Această răspundere trebuie să fie transmisă întregii Biserici şi să fie o răspundere comună cu cei care vestesc Cuvântul.


În timp ce ne aplecăm capetele noastre şi ne rugăm şi ne dedicăm Domnului prin credinţă, vă rog frumos primiţi-o, s-a întâmplat pentru noi: Isus Hristos a intrat ca Mare preot credincios, după ce ne-a eliberat. El a intrat cu propriul Său sânge în Locul Preasfânt ceresc, El ne-a dăruit o eliberare completă în duh, suflet şi trup. Trupul este eliberat astfel ca înaintea schimbării noastre să fie vindecat. Vindecarea şi eliberarea au avut loc în aceeaşi zi, în acelaşi moment. Sângele a fost dat pentru împăcarea noastră, ca să ne dăruiască mântuirea. Domnul nostru a fost batjocorit şi lovit, ca noi să fim vindecaţi de bolile noastre. De aceea este scris: „în rănile Lui suntem tămăduiţi”. Nu doar salvarea sufletului ci şi vindecarea trupului.

Dacă noi până acum nu am subliniat destul această parte, dorim să o facem în continuare şi vom sublinia că şi vindecările sunt o parte a eliberării şi mântuirii desăvârşite care a avut loc pe crucea de pe Golgota. Noi nu trebuie să-I cerşim nici mântuirea şi nici vindecarea, ci trebuie ca să-I mulţumim că ne-a dăruit-o deja. Dacă au trecut 800 de când a trăit Isaia şi el a spus-o deja la timpul trecut, cu 800 de ani înainte ca să se împlinească „în rănile Lui suntem tămăduiţi”, ce să spunem noi astăzi după ce această mântuire a avut deja loc? Acelaşi lucru îl spunem şi noi: „în rănile Lui suntem tămăduiţi”. Amin! Pune mâinile tale pe inimă şi spune: „O, Doamne, eu sunt mântuit, eu sunt eliberat!” Aleluiah! Cinste şi laudă să fie adusă Domnului nostru! O soră a venit deja în faţă şi dacă doreşte să mai vină cineva în faţă atunci noi, împreună, ne vom ruga şi vom crede. Îl vom crede pe Dumnezeu şi vom proslăvi puterea mântuirii lui Dumnezeu. Isus Hristos este acelaşi ieri, azi şi în veci.

Gândiţi-vă, care a fost lucrul deosebit când Domnul nostru a fost pe acest pământ? Vindecările! Vindecările au fost deosebite şi El a vestit Evanghelia Împărăţiei lui Dumnezeu. Dar El a vindecat pe cei leproşi, pe cei orbi, pe cei şchiopi, El a vindecat pe toţi şi poporul a venit ca să-L asculte, a venit ca să fie vindecat. Cum a fost situaţia în slujba apostolilor? Cum a fost cu Pavel sau cu fratele Branham? Vindecările au fost lucruri importante acolo şi lui i s-a spus: „Dacă ajungi ca oamenii să te creadă, atunci nimic nu va putea rezista rugăciunii tale, nici măcar cancerul”. Ce i se poate opune lui Dumnezeu? El este Creatorul, El este Mântuitorul, Dumnezeu este totul în toţi şi în toate şi Domnul nostru a rostit, după învierea Lui, după ce a desăvârşit totul: „Mie îmi este dată toată puterea în cer şi pe pământ”.

Fraţi şi surori, noi acum ne unim într-un loc sfânt, sfântul şi scumpul Nume al Domnul nostru Isus Hristos şi ne punem pe noi şi acest loc sub sângele Domnului nostru, sub sângele Legământului nou. Toată adunarea o punem sub conducerea şi ungerea Duhul Sfânt şi Cuvântul lui Dumnezeu să se împlinească în voi, care aţi venit în faţă. Primiţi din partea lui Dumnezeu vindecarea, primiţi-o şi duceţi-o acasă, s-a împlinit pentru voi pe crucea de pe Golgota. Lui, Domnului nostru şi Dumnezeului nostru îi aducem cinstea. V-aţi dedicat Domnului, aţi primit sângele Lui, aţi primit vindecarea? Atunci cinste şi laudă să-i fie adus Domnului nostru! Cântăm „O, Aleluiah, s-a isprăvit”.

Thomas, vino şi cântă cu noi „Numai să crezi” şi eu voi merge şi îmi voi pune mâinile peste cei ce au venit în faţă, aşa cum este scris în Marcu 16: „veţi pune mâinile peste cei bolnavi”. Iacov 5 şi Marcu 16: „celor ce cred le vor urma aceste semne”. Noi nu trebuie să alergăm după aceste semne, ci aceste semne ne vor urma pe noi. Noi o credem! Cântăm împreună „Numai să crezi”.

Spunem „Amin!” şi pentru faptul că Domnul este prezent, El se descoperă, El salvează, vindecă şi eliberează. Noi primim prin credinţă ceea ce ne-a pregătit El. Vă rog frumos, primiţi tot ce a făcut odată pentru totdeauna. Domnul nostru ca Mielul lui Dumnezeu Şi-a vărsat sângele, El, ca Mare preot, a intrat în Locul Preasfânt ceresc şi a înfăptuit pentru noi eliberarea veşnic valabilă în ceruri. Duşmanul poate să pârască, poate să strige, poate să facă ce vrea, aşa rămâne: noi suntem eliberaţi. Această eliberare nu este una temporară, ci este pentru veşnicie. Sângele legământului celui veşnic: „Eu voi încheia cu voi un legământ veşnic şi făgăduinţele date lui David sunt împlinite”. Domnul a încheiat legământul, făgăduinţele sunt „Da” şi „Amin” şi Domnul le împlineşte în prezenţa Lui. Când El este prezent se şi împlineşte şi s-a împlinit.


Noi Îţi mulţumim, iubit Domn, Tu eşti Cel dintâi, Tu eşti Cel de pe urmă şi cum ai fost la cei dintâi aşa eşti şi la cei de pe urmă. Dovedeşte-Te astăzi, acum, în acest loc prin salvare, eliberare, prin mântuire, eliberează de orice legătură a lui Satan şi botează astăzi cu Duh Sfânt şi cu foc. Atinge Tu, toate trupurile noastre şi dăruieşte însănătoşire. Fă Tu semne şi minuni o, Doamne, semne de vindecare pentru dovedirea Cuvântului Tău şi prezenţei Tale aici în acest loc. Astăzi am auzit-o noi: În prezenţa Ta nimeni nu rămâne aşa cum a fost. Cel bolnav nu rămâne cum a fost, păcătosul nu rămâne cum a fost, cel ce era pe dos nu rămâne cum a fost. Toţi vor fi corectaţi, toţi vor fi salvaţi, vindecaţi, mântuiţi şi binecuvântaţi.


Dragi fraţi şi surori, eu mă adresez acum tuturor bolnavilor. Am spus-o deja şi în România când au fost aduse în faţă multe cereri de rugăciune şi am întrebat despre ce este vorba. Atunci a fost spus că în cele mai multe situaţii este vorba despre de cancer. Şi mi-a venit direct: atât de sigur cum Îngerul Domnului i-a spus fratelui Branham în 7 mai 1946, spre ora 23 şi a spus: „Dacă vei ajunge ca oamenii să te creadă… ca credinţa să fie trezită în oameni, atunci rugăciunii tale nu-i va rezista absolut nimic, nici măcar cancerul”. Peste mine a venit şi eu a trebuit să spun: „Noi astăzi vestim aceeaşi Evanghelie, acelaşi cuvânt descoperit… Nimic să nu se mai opună rugăciunii noastre! Isus este Biruitorul peste toate. Primiţi-o acum prin credinţă! Voi sunteţi vindecaţi!”

Fraţi şi surori, dacă cu 800 înainte de a se întâmpla, a fost scris deja la trecut, în Isaia 53, despre Golgota, dacă atunci deja era scris la trecut că în rănile Lui am fost tămăduiţi, atunci ce să spunem noi astăzi? Dacă privim spre Golgota când Domnul nostru şi-a vărsat sângele Lui, şi-a dat viaţa Lui, şi-a jertfit trupul Lui, atunci în rănile Lui noi suntem tămăduiţi, în sângele Lui suntem răscumpăraţi. Aleluia! Cine mai are probleme în a crede? Mai este cineva? Noi dorim să ne rugăm, nu vom privi la nimeni ci ne vom ruga ca Dumnezeu să-l ajute pe fiecare. Haidem ca să cântăm împreună „Numai să crezi”. Amin!


Apoi toţi care vin la Domnul pentru vindecare – eu nu ştiu dacă am ajuns în starea aceea ca să se întâmple minuni de creaţie… Noi aşteptăm aceste lucruri, eu le aştept, nu ştiu când se va întâmpla, dar se va întâmpla…şi eu le aştept. Fratele Branham a văzut cum oamenii au intrat în adunare cu o mână şi au ieşit afară cu amândouă mâinile, el a văzut cum s-au întâmplat lucruri puternice, încât pur şi simplu oamenii au amuţit, pentru că nu le venea să creadă. Fratele Branham a văzut în viziune cum un reporter a vrut să întrebe cum s-a întâmplat şi femeia s-a dus mai departe pentru că vindecarea s-a întâmplat şi a venit apoi următorul şi următorul… Va veni timpul acela, nu vă faceţi grijă, Dumnezeu nu ne va rămâne dator cu niciun răspuns. Timpul rămâne în seama Lui!


Vă rog, haideţi să aşteptăm de la Domnul ca începând cu prima adunare – cum se va întâmpla mai departe eu nu o ştiu – El să se descopere într-un mod supranatural în mijlocul nostru. Cu această aşteptare să venim, ca El să-Şi confirme Cuvântul Său prin salvare, vindecare, descoperire, şi indiferent cum se va întâmpla, Domnul să ajungă la dreptul Său în viaţa noastră şi noi toţi, spiritual, să intrăm în dreptul nostru. 


Iubite frate, iubită soră, ai tu acum credinţa că Cuvântul lui Dumnezeu poate fi confirmat în viaţa ta şi că tu poţi să ai trăirea ta personală cu El – fie că e vorba de mântuire, eliberare, vindecare, că pe crucea de pe Golgota a fost plătit preţul, că noi purtăm doar un mesaj ci putem să spunem că e mesajul crucii, al Celui Răstignit şi în legătură cu acesta este şi mesajul revenirii lui Isus Hristos, un mesaj în care este inclus totul. Acesta este şi rămâne mesajul lui Dumnezeu, mesaj pe care noi îl purtăm. Şi Cuvântul lui Dumnezeu este adevărul. Primiţi-o astăzi! Primiţi-o astăzi! Cine dintre voi o va primi? Cei care doriţi să vă dedicaţi viaţa voastră Domnului, dacă aveţi necazuri aduceţi-le înaintea Lui.

Iubite Domn, Tu veşnic credinciosule Dumnezeu, Tu ai confirmat de fiecare dată Cuvântul Tău şi unde ai ţinut Tu o adunare, acolo ai iertat păcatele şi acolo ai vindecat bolnavii. Noi Te rugăm să-Ţi descoperi prezenţa Ta în mijlocul nostru prin vindecare, salvare, eliberare, ca astăzi să se întâmple lucruri mari spre cinstea şi lauda Numelui Tău cel Sfânt.

Primiţi lucrurile pentru care v-aţi rugat! Iertarea păcatelor vă este dată, dacă voi o credeţi! Vindecarea vă este dată, dacă o credeţi! Domnul a dat făgăduinţele, iar prin moartea Lui pe crucea de pe Golgota, şi apoi prin înviere, le-a confirmat. Prin suferinţa şi moartea Lui pe crucea de pe Golgota a dăruit răscumpărarea, vindecarea, iertarea, prin har. Prin învierea Lui a confirmat că totul a avut loc şi s-a isprăvit. Nimeni nu trebuie să fie pierdut, voi puteţi fi salvaţi. Astăzi are voie să se întâmple, primiţi-o!


Dacă sunt aici, în mijlocul nostru, fraţi şi surori, care au nevoie de rugăciune, noi suntem aici ca să ne rugăm cu voi şi pentru voi. Aceasta aparţine pe deasupra. Aşa cum am spus şi ieri, Domnul nostru nu numai că i-a învăţat, ci le-a iertat păcatele oamenilor, i-a vindecat pe cei bolnavi, i-a eliberat pe cei legaţi. În fiecare adunare s-au întâmplat lucrări supranaturale ale lui Dumnezeu. Noi vrem să ne întoarcem acolo şi apoi vrem să vedem împlinirea făgăduinţelor Lui, prin har.


În legătură cu aceasta eu am o rugăminte: nu vă mai puneţi  mâinile pe capul celui care vă spală picioarele. Punerea mâinilor se practică doar pentru vindecări: „veţi pune mâinile peste cei bolnavi”. Vă rog frumos, nu mai puneţi mâinile pe capul fraţilor sau surorilor. Rugaţi-vă; dacă vreţi să puneţi mâinile, puneţi-le pe umăr… dar nu mai puneţi mâinile pe capul cuiva. Este de ajuns să ne rugăm unii pentru alţii şi să spunem: „O, Doamne, binecuvântează pe fratele sau pe sora, fii cu el, fii cu ea…”. Să spunem o rugăciune din inima noastră, prin care să se descopere părtăşia. Nu să facem un act de pioşenie, nu să ne binecuvântăm prin punerea mâinilor, ci să ne spălăm picioarele şi să ne rugăm unii pentru alţii, astfel încât Dumnezeu să ne călăuzească paşii, să putem umbla tot timpul pe calea Sa. Indiferent ce vine în inimile voastre, voi vă puteţi ruga în timpul spălării picioarelor. Cereţi de la Domnul şi El vă va da ce aţi cerut, prin harul Său. El va da şi fratelui şi sorei… Este important ca în tot ce facem să procedăm biblic. Să ne spălăm picioarele unii altora şi atunci nu mai este timp şi pentru punerea mâinilor. Nu, noi să fim mulţumitori şi să ne facem reciproc ceea ce Domnul a făcut în noi şi pentru noi.


Eu doresc să spun în seara aceasta, că noi nu mai putem fi mulţumiţi cu ceea ce nu este în concordanţă cu Cuvântul lui Dumnezeu, nici în viaţa duhovnicească şi nici în viaţa particulară. În cadrul Bisericii Domnului nostru, noi trebuie să ajungem în situaţia, ca toţi aceia care nu sunt salvaţi să-Şi trăiască mântuirea, toţi cei ce nu sunt încă eliberaţi să-Şi trăiască eliberarea, toţi aceia care încă nu sunt vindecaţi să-Şi primească vindecarea. Altfel nu merge. Evanghelia deplină şi mântuirea deplină trebuie să rămână Evanghelia şi mântuirea deplină. Noi am fost readuşi la început.

Eu am spus deja înainte de a citi citatele din predici, că fratele Branham nu a ţinut o prezentare lungă despre vreun anume subiect, nu, ci prin chemarea lui dumnezeiască (poate că de mii de ori s-a dovedit această putere), a vestit Cuvântul lui Dumnezeu cu autoritate dumnezeiască şi a spus Bisericii: „Aşa cum a fost la început aşa va fi restituit totul, în cadrul Bisericii”.


Astăzi vom auzi o mărturie scurtă din partea fratelui Jean Claude, a cărui nepoată a fost vindecată de leucemie. El va face un rezumat şi fratele Arben îl va traduce. …

Acum să vină fratele nostru Jean Claude. El va da o mărturie minunată despre ceea ce a făcut Dumnezeu.

„Lăudat să fie Numele Domnului nostru, El este acelaşi ieri, astăzi şi în veci. Nepoata mea, Iuli s-a îmbolnăvit foarte tare în urmă cu două luni. A fost dusă la spital, diagnosticul a fost leucemie într-un stadiu foarte avansat. A fost dusă la clinica Mayo, o clinică despre care a vorbit şi fratele Branham. Medicul şef de acolo a spus că fata ar trebui să fie tratată cu chimioterapie, care va ţine mai multe săptămâni. După prima săptămână de terapie, leucemia nu a dispărut. În acel moment, Domnul mi-a dat inspiraţia şi m-a făcut atent asupra cuvântului din Faptele Apostolilor 19.11, unde scrie: „Şi Dumnezeu făcea minuni nemaipomenite prin mâinile lui Pavel, până acolo că peste cei bolnavi se puneau basmale sau şorţuri, care fuseseră atinse de trupul lui, şi-i lăsau bolile, şi ieşeau afară din ei duhurile rele”.  Deci, am venit aici să-l văd pe fratele Frank şi el s-a rugat peste o batistă, pe care am trimis-o, prin poştă, la nepoata mea! A durat aproximativ 3 săptămâni până să ajungă la destinaţie. Domnul ştie de ce decurge totul aşa cum decurge! În tot acel timp nepoata mea a fost la a doua fază de chimioterapie şi rezultatul a fost la fel de negativ. La sfârşitul acestei a doua faze de terapie a ajuns şi batista acolo. Până în ziua când a fost pusă batista peste nepoata mea, ea a fost tratată de 9 ori.

Sora mea s-a dus personal cu batista, ca să se roage pentru nepoata mea, în prezenţa medicilor şi anume, în momentul în care ei vroiau să o ducă la urgenţă. Ei au vrut s-o ducă la urgenţă, dar Dumnezeu a făcut o minune la faţa locului. Amin! Ea nu a fost doar vindecată imediat, ci a cerut şi de mâncare. Ea a fost foarte slabă, avea doar 45 de kg, dar după vindecare s-a îngrăşat cu 8 kg. Ea a avut înainte şi diaree, dar totul a fost vindecat, la faţa locului; chiar şi diareea a fost vindecată.

Medicul şef a strigat de bucurie, a adunat tot colegiul şi toţi cei 12 medici au atestat că a fost o minune.

Ea a putut să plece acasă fiind vindecată, dar medicii au vrut să o mai examineze încă o dată; şi când au examinat-o din nou şi au făcut analizele sângelui, n-au mai găsit nicio urmă de cancer.

 Noi mulţumim Domnului, Îl lăudăm şi dăm slavă Numelui Său Amin! Eu aş dori să cântăm împreună cântarea: „Ce mare eşti”, cântare care se cântă în toate limbile”.

Mulţumesc foarte mult! Citesc un citat din predica fratelui Branham din 22 martie 1963, găsit în pecetea a cincea: „Eu cred că se apropie ceasul în care chiar mădularele care lipsesc vor fi redate prin puterea minunată a Creatorului. Eu cred că dacă El poate să cheme la existenţă o veveriţă – care nu era mai înainte, atunci El poate să dea înapoi un mădular care lipseşte. EL este Dumnezeu, şi eu Îl iubesc pe El”. Noi suntem într-adevăr în aşteptare, ca Dumnezeu să îşi dovedească Cuvântul Lui.


Noi ne-am bucurat într-un mod minunat de ceea ce a făcut Dumnezeu în Botswana. O familie, soţ şi soţie, care lucrează pentru ONU, au o fiică în vârstă de 22 de ani, care a fost bolnavă şi a fost foarte slăbită; a ajuns la o greutate de 47 kg; dar, deodată a avut loc o vindecare minunată, prin harul lui Dumnezeu. Este minunat că Dumnezeu îşi dovedeşte Cuvântul Său.


Noi ne mai rugăm acum pentru toţi bolnavii. Dacă citim în Fapte capitolele 2, 3, 4 şi 5, vedem că în creştinismul primar s-a împlinit totul. Nu doar pocăinţă, botez, ci au avut loc şi vindecări prin puterea Numelui lui Isus Hristos, Domnul nostru. Acum ne rugăm pentru toţi bolnavii.

Iubitul Domn, pe baza autorităţii Cuvântului Tău, noi ne rugăm pentru toţi bolnavii care sunt prezenţi aici şi pentru cei din toată lumea. Tu să-Ţi dovedeşti Cuvântul Tău, vindecă, eliberează, dovedeşte-Ţi făgăduinţele Tale, împlineşte-le. Tu eşti Acelaşi. Toate făgăduinţele lui Dumnezeu s-au împlinit prin Isus Hristos, Domnul nostru. În El este „Da”, în El şi prin noi este şi „Amin”. Binecuvântează, salvează, vindecă, eliberează! Tu să-Ţi dovedeşti Cuvântul Tău puternic. Eu îţi mulţumesc fiindcă Tu ai făcut-o.


A sosit timpul în care Dumnezeu ascultă rugăciunile şi le împlineşte la faţa locului; El răspunde la faţa locului şi ne dăruieşte ce i-am cerut. Dacă voi puteţi crede acum, o să primiţi tot ce aţi cerut în rugăciune. Noi suntem în prezenţa lui Dumnezeu, preţul a fost plătit, eliberarea a avut loc, lucrarea s-a isprăvit, păcatele şi fărădelegile voastre sunt iertate prin sângele Mielului, trupul vostru este vindecat, şi prin rănile Domnului nostru Isus Hristos voi sunteţi tămăduiţi. Primiţi-o prin credinţă, şi voi o puteţi lua acasă. Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul.


Mai sunt în mijlocul nostru nişte probleme deosebite? Cine are nevoie de salvare, de vindecare? Cine are nevoie ca Domnul să-l atingă? Încă mai iese putere de la Domnul, El încă îşi dovedeşte Cuvântul Lui. El încă umblă în mijlocul nostru şi este Acelaşi în vecii vecilor. 


Haideţi să ne rugăm în continuare. Este voia lui Dumnezeu ca toţi oamenii să primească ajutor din partea Lui, toţi să fie salvaţi, toţi să cunoască adevărul. Şi toţi aceia care Îl cred pe Dumnezeu, toţi aceia care cred în Isus Hristos ca Mântuitorul lor personal, pot să primească salvarea sufletelor lor. Şi toţi aceia care cred că El a învins boala şi a pironit-o pe crucea de pe Golgota, şi că noi prin rănile Lui suntem tămăduiţi, pot ca să-şi primească şi să-şi trăiască vindecarea lor, căci Domnul nostru este Acelaşi. Toţi aceia care sunt legaţi pot să-şi primească şi să-şi trăiască eliberarea lor. Acela care este eliberat de către Fiul, este slobod.


 În Matei 9.35 citim: „Isus străbătea toate cetăţile şi satele, învăţând pe norod în sinagogi, propovăduind Evanghelia Împărăţiei şi vindecând orice fel de boală şi orice fel de neputinţă, care era în norod”. Am citit un Cuvânt puternic aici.

În această legătură doresc să mai citesc încă două versete. Matei 10.1: „Apoi, Isus a chemat pe cei doisprezece ucenici ai Săi şi le-a dat autoritate/putere să scoată afară duhurile necurate şi să tămăduiască orice fel de boală şi orice fel de neputinţă”. Aici este scris: „le-a dat autoritate/putere”. Şi dacă noi rostim Cuvântul lui Dumnezeu, în Cuvântul Lui este autoritatea şi puterea dumnezeiască. Atunci nu noi suntem acei care vindecă, ci noi suntem aceia care vestesc vindecarea şi oricine crede o va trăi.

Odată, fratele Branham a avut în prezenţa lui nişte oameni care au ştiut mai mult decât era necesar şi care i-au spus: „Tu susţii că eşti un vindecător divin”. Atunci fratele Branham a spus astfel: „Pe voi, care predicaţi salvarea sufletelor, eu să vă numesc salvatori? Dacă voi predicaţi mântuirea, atunci Isus Hristos este Mântuitorul, voi sunteţi doar vestitorii salvării”. Tot la fel este şi cu vindecarea: noi vestim tot planul lui Dumnezeu şi se va descoperi că Isus Hristos este în mijlocul nostru şi Îşi împlineşte Cuvântul Lui. Aşa este scris şi în Marcu, ultimul capitol şi acest lucru este valabil şi astăzi.

Citim din Marcu 16.19-20: „Domnul Isus, după ce a vorbit cu ei, S-a înălţat la cer, şi a şezut la dreapta lui Dumnezeu”. Acum vine partea care se împlineşte până în ziua de astăzi: „Iar ei au plecat şi au propovăduit pretutindeni. Domnul lucra împreună cu ei şi confirma Cuvântul prin semnele, care-l însoţeau. Amin”. Acest lucru trebuie să se întâmple din nou şi aşa se va şi întâmpla.


Noi trebuie să ajungem să spunem la sfârşitul fiecărei adunări că Domnul a făcut totul bine: păcătoşii să fie salvaţi, cei bolnavi să fie vindecaţi şi toţi aceia care au avut un necaz oarecare şi au fost legaţi, să fie eliberaţi. Altfel nu merge. Aşa trebuie să se întâmple.


În timpul rugăciunii cu fraţii, când am fost în camera de alături, m-am gândit la faptul că noi avem dreptul deplin să primim fiecare binecuvântare care ne-a fost dată din partea lui Dumnezeu, prin Isus Hristos şi prin jertfa de la Golgota: salvarea sufletelor noastre, vindecarea trupurilor noastre, eliberarea, totul… Dar după aceea mi-a venit şi gândul acesta: poate mai lipseşte o propoziţie… Dar, cine a îmbătrânit şi doreşte să întinerească iarăşi, să ştie că asta nu o putem avea. Noi trebuie să aşteptăm, ca să întinerim. Voi cu toţii ştiţi la cine mă gândesc: în primul rând mă gândesc la fratele şi sora Russ, la toţi cei care au îmbătrânit, mă gândesc şi la mine şi la fratele Schmidt; mulţi am îmbătrânit. Nouă nu ne-a fost dată o făgăduinţă că aici, pe acest pământ, în acest trup vom întineri iarăşi. Vă citesc din Iov 33. Doar atunci când Domnul ne va lua la El, atunci vom fi transpuşi în tinereţe. Preţul a fost deja plătit, o ştim cu toţii. Eu am spus de mai multe ori că am trăit răpirea, am văzut mulţimea îmbrăcată în alb şi am văzut cum toţi erau tineri. 


Este scris că Domnul i-a ajutat pe toţi cei ce au venit la El. Aşa este scris şi în Evanghelia lui Matei, capitolul 9.35: „Isus străbătea toate cetăţile şi satele, învăţând pe norod în sinagogi, propovăduind Evanghelia Împărăţiei şi vindecând orice fel de boală şi orice fel de neputinţă, care era în norod”.

Noi credem că Domnul nostru este Acelaşi. De asemenea, credem ceea ce este scris în Marcu 16.19-20: „Domnul Isus, după ce a vorbit cu ei, S-a înălţat la cer, şi a şezut la dreapta lui Dumnezeu. Iar ei au plecat şi au propovăduit pretutindeni. Domnul lucra împreună cu ei şi întărea Cuvântul prin semnele care-l însoţeau. Amin”. Domnul nostru este Acelaşi. El a înviat, a fost înălţat în cer şi lucrează în Biserica Lui. Biserica este locul de descoperire al lui Dumnezeu, aici, pe pământ.

Suntem mulţumitori pentru faptul că noi nu doar vestim Cuvântul Lui, ci aşteptăm ca Dumnezeu să îşi dovedească Cuvântul Lui. Noi am vestit acest Cuvânt într-un mod adevărat şi de aceea avem dreptul deplin să aşteptăm ca Dumnezeu să-Şi împlinească Cuvântul Lui în mijlocul nostru şi, în toată lumea, El să însoţească Cuvântul Lui cu semne şi minuni. Nu noi o facem, ci Domnul lucrează împreună cu noi! Câţi pot să o creadă astăzi? Amin! Să credeţi din toată inima voastră!


Eu doresc să ne aplecăm capetele şi să rămânem nu doar în rugăciune, ci să Îl credem pe Dumnezeu pe Cuvânt, prin credinţă, astfel încât, cu adevărat, toţi cei care nu au trăit mântuirea lui Dumnezeu, să o trăiască acum. Cine încă nu are siguranţa că păcatul lui este iertat şi acoperit, cine încă nu are siguranţa că este proprietatea Domnului, să-L primească acum, să-L accepte acum, pentru că este scris: „…tuturor celor ce L-au primit şi cred în Numele Lui, acelora le-a dat – şi le mai dă şi azi – dreptul să devină copii ai lui Dumnezeu”. Nu eforturi proprii, ci credinţa în lucrarea de răscumpărare isprăvită pe crucea de la Golgota.

Acelaşi lucru este valabil pentru cei care au o suferinţă. Noi nu dorim să fim doar spectatori şi să ne aducem aminte de Scriptură, că Domnul i-a vindecat pe toţi care au venit la El –  aşa este scris şi aşa s-a întâmplat. Nouă nu ne rămâne nimic altceva de făcut, decât să credem din inimă, restul a făcut-o deja Dumnezeu şi permite să aibă loc în viaţa noastră, prin harul Lui.

Haideți ca în prima adunare din prima zi a acestui an să ne încredem cu adevărat în Domnul, să credem din inimă că lucrarea este isprăvită, aşa cum este scris în 1 Corinteni: „propovăduirea crucii este puterea lui Dumnezeu”.

Citim din 1 Corinteni 1.18: „Fiindcă propovăduirea crucii este o nebunie pentru cei ce sunt pe calea pierzării: dar pentru noi, care suntem pe calea mântuirii, este puterea lui Dumnezeu”. Şi în seara aceasta este puterea lui Dumnezeu pentru tine şi pentru mine.

Toţi aceia care sunt bolnavi, fie ca acum să creadă şi noi ne vom ruga şi vom crede împreună. Cine doreşte să vină în faţă, o poate face; fie că este vorba despre iertare, sau vindecare, sau dacă mai sunt unii încă legaţi, care au un lucru de care nu se pot scăpa şi de care ei personal nu se pot dezlega. De aceea este scris: „dacă Fiul vă face slobozi, veţi fi cu adevărat slobozi.” Astăzi, cu adevărat, se poate întâmpla în suflet, în duh şi trup şi Cuvântul sfânt al lui Dumnezeu poate fi confirmat.


Iubite Domn, te rog permite-mi să spun tuturor celor care cred, în Numele Tău: fiţi salvaţi, prin puterea sângelui Mielului! Fiţi vindecaţi prin rănile lui Isus Hristos! Fiţi eliberaţi de puterea Satanei! O răscumpărare deplină, o vindecare deplină, o eliberare deplină. Iubite Domn Îţi mulţumim! Aleluia!


Mai departe este scris: „Trupurile oamenilor care au fost creaţi după chipul lui Dumnezeu, au fost lovite de duşman cu boli. Dar conform Scripturii, Biserica a primit dreptul legal de a-şi cere drepturile prin Duhul Sfânt”. Ei au dreptul să forţeze şi să-şi ceară dreptul lor. Este dreptul nostru. Dumnezeu ne va restitui tot ce a fost pierdut

Fratele Branham spune mai departe: „Dacă Satana v-a furat dreptul de a fi un fiu sau o fiică a lui Dumnezeu, atunci azi aveţi dreptul, prin puterea Duhului Sfânt, să forţaţi pretenţia lui Dumnezeu. Dacă Satana v-a lovit cu o boală, atunci astăzi aveţi dreptul înaintea lui Dumnezeu să aplicaţi legea lui Dumnezeu şi să vă cereţi înapoi sănătatea, pentru că aşa este scris: „Prin rănile Lui suntem vindecaţi”. Este atât de puternic! Lucrul frumos este că fratele Branham, nu a vorbit doar teoretic, ci Dumnezeu a şi dovedit Cuvântul.

Fratele Branham a vorbit mai departe referitor la slujbe şi la botezul cu Duhul Sfânt şi apoi el continuat şi a vorbit despre sfinţire: „El vă conduce spre botezul cu Duhul Sfânt şi la toate binecuvântările pe care le-a făgăduit. Tot ceea ce a făgăduit El, vă aparţine. Lăsaţi-L pe Dumnezeu s-o adeverească în voi”. Este foarte puternic. Noi credem cu adevărat că toate făgăduinţele lui Dumnezeu sunt „Da” şi „Amin”.


Şi să fim sinceri, când eu astăzi m-am rugat sub ungere pentru o soră, cum este scris în Iacov cap. 5, eu pur şi simplu am spus că însărcinarea noastră este aşa cum este scris, să ungem cu untdelemn pe cel bolnav, dar Dumnezeu poartă responsabilitatea pentru vindecare. „Rugăciunea făcută cu credinţă va mântui pe cel bolnav, şi Domnul îl va însănătoşa.” Nu bătrânii bisericii, nu predicatorul, ci Domnul îl va însănătoşa. Şi noi ştim că Dumnezeu stă de partea Cuvântului Său.


De fiecare dată când oamenii s-au adunat, acolo unde era şi Domnul, acolo s-a întâmplat ceva: păcatele au fost iertate, cei bolnavi au fost vindecați, leproşii au fost curăţaţi. Domnul nostru este şi astăzi prezent ca să confirme Cuvântul Lui în noi toți. Noi nu ne luăm după simţurile noastre, ci mergem prin credință: „dacă vei putea crede vei vedea şi minuni”. Poate te mai simţi rău, dar primeşte prin credinţă: „Prin rănile Sale, eu am fost tămăduit!


Noi suntem mulţumitori fiindcă, în acest timp, facem parte din rândul „ecclesiei”, suntem chemaţi afară. Ce s-a întâmplat atunci? Atunci mielul a fost jertfit şi sângele a fost pus pe stâlpii uşii şi a avut loc scoaterea afară a poporului Israel din Egipt. Atunci este menționată pentru prima dată „biserica lui Israel”. La fel este cu noi: biserica răscumpărată recunoaşte că sângele Mielului lui Dumnezeu a fost vărsat pe crucea de pe Golgota pentru împăcarea și iertarea noastră, ca să primim pace cu Dumnezeu şi prin rănile Lui noi am fost vindecați. Vă rog frumos, nu treceţi pe lângă acest fapt, ci veniţi la Domnul şi primiţi așa cum am citit. Și toată lumea va vedea mântuirea Dumnezeului nostru. Aceasta este ziua mântuirii, aceasta este vremea îndurării. De aceea răsună ultima chemare, acum.

 

Distribuie această postare.