Îndemnuri pentru slujitori – de Ewald Frank

PREDICAȚI ÎNTREG PLANUL LUI DUMNEZEU, CU DRAGOSTE, NU JUDECÂND!

Aşa cum am spus deja, slujba mea este legată de slujba fratelui Branham şi se desfăşoară pe două planuri. Eu predic Cuvântul lui Dumnezeu în lumina descoperirii pe care a dat-o Dumnezeu. Dar nu spun: „Prorocul a spus, prorocul a spus”, sau „William Branham a spus”, „William Branham a spus”. Eu nu spun: „Pavel a spus, Pavel a spus”, sau „Petru a spus, Petru a spus”. Nu! Pur şi simplu predic Cuvântul lui Dumnezeu. Totul din Vechiul şi din Noul Testament. Dar predic în lumina – după cum am spus – pe care a dat-o Dumnezeu.

Este un mare privilegiu că putem şti ceea ce a făcut Dumnezeu. Mă adresez în special fraţilor slujitori: nu luaţi anumite „specialităţi”. Predicaţi Cuvântul lui Dumnezeu într-un mod echilibrat. Nu luaţi un anumit lucru ca să vorbiţi numai despre acesta. Să nu aveţi „specialităţi”, „învăţături speciale”. Predicaţi întreg planul lui Dumnezeu, predicaţi cu dragoste, cu înţelepciune, cu înţelegere, nu judecând, nu condamnând – ci cu o inimă care simte cu oamenii. După cum ştiţi, eu am predicat în toată lumea. Şi Dumnezeu a deschis uşi în multe denominaţii. Uneori poţi merge puţin mai departe, dar alteori nu poţi merge prea departe. Dar practic am predicat în aproape toate denominaţiile.

Odată am predicat într-o biserică romano-catolică. Mi se părea imposibil să predic acolo. Era în Africa de Sud. Cunoşteam acolo un episcop protestant. El m-a auzit predicând. Acest episcop a venit în adunările pe care le-am ţinut în Malawi. El a fost un fumător, beţiv şi afemeiat. Dar când a intrat în adunare, Duhul lui Dumnezeu a venit peste el. El a plâns, s-a pocăit şi apoi a fost botezat în Numele Domnului Isus Hristos, dar nu şi-a părăsit imediat denominaţia lui. El îşi folosea încă, atunci când avea nevoie, hainele clericale. Când i-am spus că vreau să ţin câteva adunări în Africa de Sud, el a spus: „Eu voi merge înaintea ta şi voi pregăti adunările”. Şi astfel, într-o duminică dimineaţa prima întâlnire a fost într-o biserică catolică, a doua a fost într-o biserică luterană, a treia a fost într-o biserică baptistă şi a patra a fost într-o biserică penticostală. Dar în acea biserică catolică, pentru prima oară în viaţa mea, am văzut cum se procedează în catolicism. Unul tămâia de colo-colo, altul suna din clopot. Am văzut toate acele lucruri. Dar nu am judecat. Nu ştiam ce se întâmplă, dar îi iubeam pe oameni. Nu-mi plăcea ceea ce făceau ei, dar îi iubeam.

Am aşteptat momentul când s-a terminat totul şi am cerut să vorbesc. Am vorbit despre Ioan cap. 3. Nu am putut vorbi despre mesaj. Aceştia erau necredincioşi. A trebuit să încep cu Ioan cap. 3. „Voi trebuie să fiţi născuţi din nou”. Şi Dumnezeu a fost cu mine într-un mod atât de puternic! După o jumătate de oră de predicare, am făcut chemarea la altar. Şi am spus: „Toţi cei ce vor să-şi dedice viaţa lui Isus Hristos, să-şi ridice mâna”. Apoi am spus: „Ridicaţi-vă în picioare!” Ei s-au ridicat şi eu m-am rugat cu ei. Şi 65 de persoane, în acea duminică dimineaţa, în acea biserică catolică şi-au predat viaţa lui Isus Hristos. După ce m-am rugat pentru ei, am spus: „Puteţi să vă aşezaţi”. Şi apoi le-am spus: „Dumnezeu a folosit un om în generaţia noastră, numele lui este William Branham. Dumnezeu a făcut lucruri mari prin el şi dacă sunteţi interesaţi să ştiţi mai mult despre aceasta, daţi-mi adresele dvs.”. Şi 65 de oameni şi-au dat adresa lor. Din cauza aceasta ştiu numărul lor, pentru că mi-au dat adresele. Când am spus aceste lucruri, preotul a ieşit în fugă din biserică, uşa s-a trântit în spatele lui, iar eu m-am gândit: „Acum am dat de necaz”. Dar ştiţi ce s-a întâmplat? El a fugit ca să-şi scrie adresa. Şi apoi s-a întors, mi-a dat adresa şi mi-a spus: „Aş vrea să am aceste scrieri”.

De ce v-am spus toate acestea? Puteţi predica în două sau trei feluri. Poţi să te duci şi să spui: „Voi toţi sunteţi greşiţi! Învăţătura trinităţii este greşită! Botezul cu care botezaţi voi, este greşit!”. Aceasta nu este predicare. Aceasta este o prostie. Să nu faceţi aşa ceva niciodată!

Nu spuneţi că învăţătura trinitară este greşită; nu spuneţi că botezul este greşit. Prezentaţi modul corect şi adevărul. Spuneţi cam aşa: „Unii oameni nu-L înţeleg pe Dumnezeu. Ei încearcă să-L cuprindă cu intelectul lor şi apoi spun că sunt trei: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt”. Şi apoi mergi un pas mai departe şi spui: „Dar în cea dintâi poruncă, Scriptura spune: «Ascultă Israele! Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, singurul Dumnezeu!»”. Folosiţi întotdeauna Scriptura. Nu atacaţi. Dacă tu ataci, atunci oamenii nu vor asculta. Dacă aş vrea să vă vorbesc, eu nu vă pot bate, eu trebuie să vă vorbesc. Mulţi predicatori bat şi atunci oamenii nu ascultă şi ei sunt surprinşi şi spun: „O, Doamne, de ce se întâmplă aşa? Eu am predicat, dar oamenii nu mă ascultă”. Tu nu ai predicat! Tu ai bătut şi nu trebuie să faci asta. Trebuie să predici în dragoste. Şi atunci poţi spune: „Este un singur Dumnezeu: în ceruri El este Tatăl nostru; pe pământ El S-a descoperit în Fiul, EMANUEL –Dumnezeu cu noi. El locuieşte în credincioşi prin Duhul Sfânt”. Poţi spune: „Dumnezeu deasupra noastră, Dumnezeu cu noi, Dumnezeu în noi. Un Dumnezeu, descoperindu-Se pe Sine Însuşi în cer, pe pământ, în noi”. Şi astfel nu ataci. Tu câştigi încrederea oamenilor.

La fel este şi cu botezul. Nu poţi spune: „Asta este greşit”. Spuneţi doar ceea ce a spus Isus: „Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh” [Mat. 28:19]. Şi apoi spuneţi: „Isus a spus aceasta şi noi trebuie s-o facem exact cum a spus-o El”. Poţi întreba: „Noi trebuie să botezăm în Numele… Care este Numele?”. Şi foarte politicos spui: „Dumnezeu S-a descoperit în Vechiul Testament într-un Nume răscumpărător. Atunci când i-a vorbit lui Moise, El a spus: «Eu M-am arătat lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov, ca Dumnezeul Cel Atotputernic; dar n-am fost cunoscut de el sub Numele Meu ca Domnul – Iahveh»” [Exod 6:3]. Iahveh era Numele Lui pentru acel moment, pentru că răscumpărarea lui Israel era acolo: Iahveh”. Mergi apoi un pas mai departe şi spui: „Dumnezeu S-a descoperit într-un singur Nume în Noul Testament: «nu este sub cer niciun alt Nume dat oamenilor, în care trebuie să fim mântuiţi»” [Fapte 4:12]. Mergi în Matei 1.21: „Îi vei pune numele ISUS, pentru că El va mântui pe poporul Lui de păcatele sale”. Era Numele răscumpărător. Şi continui în felul acesta. Apoi spui: „Dumnezeu S-a descoperit într-un singur Nume ca Tată, Fiu şi Duh Sfânt, într-un singur Nume slăvit: Domnul Isus Hristos”.

Şi nu ataci. Mergi un pas mai departe şi spui: „Dacă citiţi cartea Faptelor, îl găsiţi pe Pavel botezând în felul acesta, îl găsiţi pe Petru botezând în felul acesta, îl găsiţi pe Filip botezând în felul acesta”. Şi apoi spui, politicos: „Avem trei martori: în Ierusalim, în Samaria şi în Efes. Avem trei martori şi totul trebuie să fie hotărât pe [mărturia a] doi sau trei martori”. Şi apoi continui cu un alt subiect. Nu stai prea mult la un subiect. Nu trebuie bătut prea mult un lucru. Nu, continuă. De aceea am spus: dacă predici, trebuie să predici cu înţelepciunea lui Dumnezeu. Nu ca să te baţi, ci ca să ajuţi.

Eu am avut această experienţă: am vorbit odată într-o adunare foarte mare, în India, într-un oraş unde erau mulţi metodişti, un colegiu biblic metodist cu mii de oameni. Am fost invitat să predic la acea convenţie. Învăţătorii biblici stăteau pe platformă şi eu ştiam că am la dispoziţie un singur serviciu şi Dumnezeu aşteaptă de la mine să vorbesc tot planul lui Dumnezeu de mântuire. Am atins toate adevărurile biblice. Şi reţineţi, era o convenţie metodistă, iar eu ştiam că trebuie să predic toate adevărurile.

Când am terminat m-am întors către învăţătorii de pe platformă şi le-am spus: „Domnilor, dacă am spus ceva în aceste două ore de predică, care nu a fost conform Cuvântului lui Dumnezeu, unul din dvs. să vină şi să corecteze”. Nu a venit nimeni. Nu era nimic care să fie corectat, pentru că am predicat numai Adevărul. Am predicat botezul în Numele Domnului Isus Hristos, am predicat despre botezul Duhului Sfânt, am predicat mesajul timpului de sfârşit, despre semnele timpului şi împlinirea prorociei biblice. Şi după acest lung serviciu – fraţii aveau un film cu William Branham – eu am întrebat dacă este posibil să vedem acest film. Şi am văzut filmul cu fratele Branham în acea convenţie metodistă.

Dar ce a fost acolo? A fost dragostea lui Dumnezeu în inima mea, pentru aceşti oameni. Dacă te uiţi de sus la oameni, tu nu poţi purta [în spate] pe cineva la care te uiţi de sus. Dacă vrei să porţi pe cineva în spate, trebuie să te apleci, ca să poţi să-l ajuţi. Şi asta este ceea ce avem noi nevoie. Cu cât Dumnezeu ne descoperă mai mult, cu atât ne simţim mai mici. Pavel a spus că tot ceea ce a primit el, era de la Dumnezeu. El nu avea nimic de la sine însuşi. La fel este cu mine, la fel este cu voi. Prin harul lui Dumnezeu am ajuns să-L cunoaştem pe Domnul nostru Isus Hristos prin descoperire divină şi noi o numim „descoperirea lui Isus Hristos” şi am primit toate celelalte adevăruri. Şi mărturisim că Dumnezeu l-a folosit pe fratele Branham ca să ne descopere tainele ascunse care erau în Cuvântul lui Dumnezeu, din Geneza, din grădina Eden, până în Apocalipsa 22. Noul şi Vechiul Testament au fost descoperite. Este o unitate. Nu este nicio contradicţie în Scripturi, un lucru îl explică pe celălalt şi este o singură mare unitate.

De obicei noi folosim ambele, Vechiul şi Noul Testament. Ştiind că avem aici câţiva fraţi slujitori, aş vrea să subliniez din nou: dacă predicaţi, vă rog înţelegeţi locul unde predicaţi, cât de departe puteţi merge în prima predică şi vă rog fiţi atenţi să nu aveţi nişte specialităţi pe care să încercaţi să le prezentaţi, ca să impresionaţi oamenii, ca şi cum voi aţi şti ceva special. Uitaţi-o! Dacă este doar la nivelul minţii, daţi-o uitării. Trebuie să fie în inimă, o descoperire divină şi dragostea lui Dumnezeu trebuie să fie acolo. Dacă predicaţi astfel, Dumnezeu vă va binecuvânta, Dumnezeu va deschide uşi, El vă va da inimi şi suflete. Nu vă certaţi niciodată. Mergeţi doar o milă cu celălalt, pentru ca el să meargă două mile cu voi. Cred că înţelegeţi aceasta.

Vreau să mai subliniez încă ceva ce deja am spus: nu predicaţi nimic, decât dacă puteţi predica din Biblie.

Chizătău – 7 septembrie 1990


NU IMITAȚI! RĂMÂNEȚI LA CHEMAREA VOASTRĂ!

Acum să trecem la câteva lucruri pe care doresc să le spun în seara aceasta. Aş vrea să spun următoarele: când Pavel a scris fraţilor care slujeau, s-a adresat într-un mod deosebit lui Timotei, la fel lui Tit şi lui Filimon. Ei erau conlucrători cu el în Împărăţia lui Dumnezeu.

Dacă vreţi să ştiţi ce vă spune un apostol, citiţi epistolele lui Pavel către Timotei, către Tit, către Filimon şi atunci eu nu trebuie să vă mai spun nimic altceva. Acolo găsiţi totul, dacă sunteţi nişte slujitori ai lui Dumnezeu. Citiţi aceste epistole în duh de rugăciune şi spuneţi: „Doamne, ce vrei să-mi spui mie din aceste lucruri?”

Nu este important doar să fii chemat la slujbă, ci este foarte important să-ţi cunoşti locul şi chemarea. Nu ca unul să ia locul altuia, ci fiecare să-şi găsească locul lui, fie în biserica locală, fie în slujba evanghelistică, sau în slujba de învăţător, sau în legătură cu Cuvântul profetic al lui Dumnezeu. Nu încercaţi să imitaţi un alt frate. Fiţi ceea ce sunteţi. Rămâneţi la chemarea voastră şi nu spuneţi: „Eu aş vrea să fiu ca acel frate”. Nu copiaţi pe altul, ci fiţi ceea ce sunteţi. Dumnezeu v-a chemat la o slujbă, dar întotdeauna pentru zidirea Trupului lui Hristos.

Dacă un frate are o slujbă care distruge, el nu este chemat de Dumnezeu. Dacă are o slujbă ca să divizeze, nu este chemat de Dumnezeu. Dacă el produce probleme, nu este chemat de Dumnezeu. Un om chemat de Dumnezeu va lucra întotdeauna spre unitatea Trupului lui Isus Hristos. El nu se va ocupa cu ceva special, ci va vesti tot planul lui Dumnezeu.

Sunt diferite slujbe, diferite chemări, diferite daruri în Trupul lui Hristos.

……………..

NU PĂRĂSIȚI NICIODATĂ SCRIPTURA!

Voi sunteţi prietenii mei, voi sunteţi fraţii mei în Hristos şi voi aveţi o responsabilitate, de aceea împărtăşesc cu voi ce am în inima mea. Nu sunt aici să vă învăţ; Biblia spune că „Toţi vor fi învăţaţi de Dumnezeu”. Eu sunt doar un frate între fraţi şi nu fac decât să  împărtăşesc aceste lucruri cu voi, pentru ca voi să rămâneţi în Cuvântul lui Dumnezeu. Nu părăsiţi niciodată Scriptura! Dacă părăsiţi Scriptura, Dumnezeu vă părăseşte pe voi, pentru că Dumnezeu este în Cuvântul Lui. Şi dacă voi sunteţi în Dumnezeu, voi sunteţi în Cuvânt. Dacă nu sunteţi în Cuvânt, voi nu sunteţi în Dumnezeu. Isus a spus: „dacă rămân în voi cuvintele Mele…” [Ioan 15:7]. Cuvântul trebuie să rămână în noi, trebuie să devenim o parte a Cuvântului lui Dumnezeu.

……………..

…noi suntem legaţi de Cuvântul lui Dumnezeu şi eu nu aş predica niciodată decât dacă pot predica din Cuvântul lui Dumnezeu. Şi nu dintr-un singur loc, ci trebuie să fie mereu două sau trei locuri, ca să putem verifica foarte bine ceea ce este spus în Scriptură.

Dacă luaţi numai dintr-un singur loc, aşa cum fac trinitarienii,  ei iau Matei 28 şi spun: „Este scris aici. Isus Hristos a spus asta. Este scris. Şi Isus Hristos a spus-o”. Dar ei nu înţeleg. Când Satana a venit la Isus şi el a spus: „Este scris, este scris”. Dar Isus i-a spus: „De asemenea este scris!” [Mat. 4:3-10]. El întotdeauna a luat şi celelalte versete, ca să-l învingă pe duşman cu Cuvântul lui Dumnezeu. Nu cu puterea, ci cu Cuvântul. Lupta este întotdeauna cu Cuvântul lui Dumnezeu. De aceea Biblia spune: „Ei l-au biruit, prin sângele Mielului şi prin cuvântul mărturisirii lor” [Apoc. 12:11]. Cuvântul lui Dumnezeu este sabia Duhului. De aceea noi trebuie să ne luptăm întotdeauna cu Cuvântul lui Dumnezeu, nu cu ideile noastre, ci cu Cuvântul lui Dumnezeu.

……………..

NU-L PREDICAȚI PE WILLIAM BRANHAM ȘI NICI PE FRATELE FRANK!
PREDICAȚI-L PE ISUS HRISTOS!

Deci, ceea ce trebuie să spun eu, este aceasta: predicaţi numai ceea ce puteţi predica din Cuvântul lui Dumnezeu. Nu-l predicaţi pe William Branham, nu-l predicaţi pe fratele Frank, nu-l predicaţi pe Pavel, nu-l predicaţi pe Petru, predicaţi-L pe Isus Hristos, predicaţi Cuvântul lui Dumnezeu! Dar luaţi în predica voastră ceea ce au spus aceşti oameni; dar întotdeauna să fiţi siguri că predicaţi Cuvântul lui Dumnezeu.

Nu mergeţi în faţă şi spuneţi: „Fratele Branham a spus. Prorocul a spus. Mesagerul lui Dumnezeu a spus”. Nu faceţi asta! Luaţi Biblia şi mergeţi şi predicaţi Cuvântul în lumina mesajului acestui ceas. Şi atunci Dumnezeu vă va da înţelepciune, vă va da uşi deschise, inimi deschise. Şi fraţilor, puteţi cuceri ţara voastră pentru Isus Hristos.

Respectaţi-vă unii pe alţii, iubiţi-vă unii pe alţii, rugaţi-vă unii pentru alţii. Nu spuneţi nimic rău împotriva unui frate. Dacă un frate este în necaz, rugaţi-vă pentru el, nu vorbiţi despre el. Păstraţi unitatea în credinţă şi vorbiţi bine despre fraţi.

Dacă vedeţi un frate folosit de Dumnezeu într-un mod deosebit, bucuraţi-vă! Nu lăsaţi să se ridice ceva în voi. [Aşa ceva] vă va distruge pe voi. Fiecare frate care simte că un alt frate este mai binecuvântat şi dacă el predică, oamenii vin, dar când tu vii şi predici, oamenii nu vin, începe şi mulţumeşte lui Dumnezeu pentru acel frate, mulţumeşte-I Domnului că l-a binecuvântat. Atunci a sosit timpul ca Dumnezeu să te binecuvânteze şi pe tine.

Eu cred din toată inima mea, că exact aşa cum a fost la început, va fi şi la sfârşit. Dacă mergeţi chiar la început, nu la zece ani după aceea, ci chiar la început, nu erau fraţi falşi, nu învăţători falşi, nu erau descoperiri false, nu duhuri false. Totul era de la Dumnezeu. O unitate în Duhul, în Cuvântul lui Dumnezeu, în Numele lui Isus Hristos, în Duhul lui Dumnezeu. La mulţi ani după aceea, Pavel scrie despre fraţi falşi, învăţători falşi. Unii spuneau că deja a venit învierea. Voi cunoaşteţi Scripturile.

Vă spun aceasta: aşa cum a fost chiar la început, nu la zece sau douăzeci de ani mai târziu, ci chiar atunci la început; noi ne întoarcem chiar la început: o inimă, un suflet o credinţă, un Domn, un botez, o Biserică a Dumnezeului Celui viu, uniţi în Numele lui Isus Hristos. Nimeni nu este ceva deosebit, ci toţi Îl slăvesc pe Isus Hristos care a murit pentru noi, a înviat a treia zi, S-a înălţat la cer şi în curând Se va întoarce să ne ia acasă.

Fraţilor nu încercaţi să fiţi cineva, vedeţi-vă mici, consideraţi-l pe altul mai mare ca voi, să nu credeţi că ştiţi mai mult. Uitaţi toate aceste gânduri! Supuneţi-vă sub mâna puternică a lui Dumnezeu. Şi cum am spus la început, fiecare frate trebuie să-şi găsească locul lui în părtăşia bisericii locale, în oraşul lui, în comunitatea lui, oriunde ar fi. Nu luaţi locul altuia. Găsiţi-vă locul vostru în Trupul lui Hristos. Găsiţi-vă slujba voastră.

Acum aş dori să întreb foarte deschis: câţi dintre voi fraţilor, simt că au o chemare din partea lui Dumnezeu pentru slujbă? Daţi-mi voie să văd mâinile voastre! Sunt aici, fraţii? Da… Sunt fraţi aici care simt că au o chemare pentru slujbă. Nu trebuie să fii un mare predicator, dar tu ştii în inima ta că eşti chemat să predici Cuvântul lui Dumnezeu. Tu o ştii în inima ta.

Aş vrea să mă rog pentru voi. Vreţi să vă ridicaţi? Ne vom ruga împreună. Şi toţi cei care nu sunt chemaţi pentru slujbă vă veţi ruga cu mine, pentru aceşti fraţi care sunt chemaţi la slujbă.

Noi trăim în zilele din urmă, noi avem mesajul acestui ceas. Suntem răspunzători înaintea lui Dumnezeu. Nu ne putem juca cu timpul sau cu slujbele. Trebuie să luăm în serios slujba şi trebuie să răscumpărăm timpul, pentru că timpul este scurt şi Dumnezeu v-a aşezat în această ţară ca să fiţi purtătorii Lui de cuvânt, să aduceţi Cuvântul Lui şi să predicaţi Cuvântul Lui sub ungerea Duhului Sfânt, ca să zidiţi Trupul lui Isus.

Bucureşti – sâmbătă, 8 iunie 1991


NU TRECEȚI PESTE MĂRTURIA SCRIPTURII!

Acolo unde se opreşte Biblia, acolo şi eu mă opresc. Rămâneţi în cadrul Scripturii şi nu ieşiţi din cadrul ei, căci numai atunci veţi păstra unitatea în Duhul. Dacă nu sunteţi atenţi la acest lucru, atunci vă veţi îndepărta de fundamentul Scripturii şi se vor naşte neînţelegeri, apoi urmează dezbinări şi multe alte lucruri.

Iubiţi fraţi care slujiţi cu Cuvântul lui Dumnezeu, vă rog în Numele Domnului ţineţi strâns de unitatea în Duhul. Rămâneţi în Cuvântul lui Dumnezeu, să nu treceţi peste mărturia Sfintei Scripturi şi să nu vă gândiţi: „Eu am primit o descoperire deosebită”, ci credeţi că Dumnezeu a dăruit tuturor aceeaşi descoperire. Dacă este o descoperire care vine din partea lui Dumnezeu, atunci ea este deja în Scriptură şi dacă nu este cuprinsă în Scriptură o puteţi uita; cu cât o puteţi uita mai repede cu atât va fi mai bine. Aţi înţeles bine cu toţii acest lucru? Amin!

Eu nu mă aflu în acest loc ca să vă învăţ, dar port o răspundere în faţa lui Dumnezeu. Nu am venit aici într-o vacanţă: noi ne aflăm în acest loc din pricina Cuvântului lui Dumnezeu. Primiţi într-un mod serios ceea ce a fost spus, nu faceţi dezbinări din pricina unor lucruri mărunte pe care voi le faceţi mari. Ele nici măcar nu sunt atât de mari.

Repet: mergeţi doar atât de departe cât merge şi Scriptura şi unde se opreşte Biblia, opriţi-vă şi voi. Atunci totul va fi bine cu toţi fraţii slujitori ai Cuvântului în toate bisericile; ei, cu toţii vor fi un gând, o inimă, un suflet.

Vă rog: niciun frate să nu fie de părere că el este ceva mai mult decât altul. Nici măcar eu nu sunt mai mult decât altul. Există diferite slujbe, dar există un Singur Domn, un singur Cap şi acesta este Isus Hristos. Nu este pus un frate deasupra celuilalt, ci Domnul este peste noi toţi şi dacă El dă diferite slujbe, atunci El le dă de fiecare dată pentru zidirea Bisericii. Niciodată n-o face ca să se producă dezbinări. Ceea ce vine din partea lui Dumnezeu ne aduce din nou la Dumnezeu şi din acest motiv este scris: „…Cuvântul Meu, care iese din gura Mea, nu se întoarce la Mine fără rod, ci va face voia Mea şi va împlini planurile Mele” [Isaia 55:11].

Fraţilor, luaţi-o într-un mod serios, timpul este scurt, revenirea Domnului este aproape şi noi trebuie să răscumpărăm într-un mod corect timpul, aducând semenilor noştri mesajul lui Dumnezeu. Eu sper că noi am înţeles corect acest lucru. Amin!

Cluj – 11 aprilie 1992, ora 10


 

Distribuie această postare.