Îndemnuri pentru miri – de Ewald Frank

În primul rând vă salutăm pe toţi în scumpul Nume al Domnului. Avem dorinţa ca toţi să ia loc. Dorim să mulţumim mirilor pentru invitaţie. O nuntă este ceva deosebit întotdeauna. Vin diferiţi oaspeţi şi există ocazia ca Dumnezeu să şi binecuvânteze. Noi sărbătorim această zi împreună cu mirii.

Vom citi câteva versete. Nunta este cea mai veche instituţie de pe pământ. Deja în grădina Eden, când Dumnezeu l-a creat pe Adam, Domnul Dumnezeu a zis: „Nu este bine ca omul să fie singur; am să-i fac un ajutor potrivit pentru el”. Un bărbat fără o femeie nu este complet. Dumnezeu a scos-o pe Eva din Adam şi i-a dăruit-o. Atunci Adam a spus: „Ea este cea care a fost luată din mine”. Ea era carne din carnea lui şi os din oasele lui. Bărbatul şi femeia formează o unitate şi noi urăm scumpilor noştri fraţi şi surori ca ei să fie una atât în trup cât şi în duh. Acestea trebuie să se găsească împreună. Dacă, de exemplu, o parte crede şi cealaltă nu crede, atunci nu funcţionează. Ori nu crede niciunul, ori ei cred amândoi. Astfel poate să existe şi unitatea în duh.

Noi astăzi sărbătorim o nuntă unde amândoi sunt credincioşi, unde ei sunt uniţi în duh şi, de asemenea, ei vor fi uniţi şi în trup. Dumnezeu a condus astfel lucrurile şi noi credem că ei aparţin unul altuia, credem că Dumnezeu va fi cu ei.

Toţi vedeţi că eu am Biblia în mână. Există oameni care cred că Dumnezeu nu participă la astfel de lucruri. Dar Dumnezeu este foarte practic. Cum deja am spus-o, El a fost Acela care a spus, v-o citesc din Biblie din Geneza 2.18: „Domnul Dumnezeu a spus: «Nu este bine ca omul să fie singur; am să-i fac un ajutor potrivit pentru el»”. În v. 23 este scris: „Şi omul a zis: «Iată în sfârşit pe aceea care este os din oasele mele şi carne din  carnea mea!»”. Acestea sunt cuvintele lui Dumnezeu. Dumnezeu nu a vrut ca bărbatul să fie singur. El i-a dăruit o soţie.

Iubite frate şi ţie Dumnezeu ţi-a dăruit o soţie, fiindcă El a ştiut că nu e bine ca tu să fii singur. Şi noi credem că tu o iei pe ea din mâna Domnului şi că eşti convins că Dumnezeu v-a unit.

Doresc să citesc din Proverbe 31:10-11: „Cine poate găsi o femeie destoinică [trad. germ. – n.tr.]? Ea este mai de preţ decât mărgăritarele”.  Aici se întreabă de „o femeie destoinică”, nu doar o femeie, ci o femeie destoinică. Şi acela care a găsit-o, ştie să o preţuiască. Aici este scris că ea este mai de preţ decât mărgăritarele. Femeia este atât de preţioasă, ea este cel mai bun lucru pe care Dumnezeu i l-a putut dărui unui bărbat.

În următorul verset este scris: „Inima bărbatului se încrede în ea şi nu duce lipsă de venituri”. Este un lucru foarte important ca bărbatul să se poată baza pe soţia lui, să existe o bază de încredere şi în aceasta constă unitatea în duh.

În v. 29 citim: „Multe fete au o purtare cinstită [sau: destoinică – n.tr.], dar tu le întreci pe toate. Dragă frate, Cuvântul îţi este adresat ţie. Nimeni să nu se simtă jignit. Toate femeile sunt bune, dar pentru tine soţia ta este cea mai bună, este cea mai destoinică, ea are valoarea cea mai mare. După cum este scris în acest loc: „Multe fete au o purtare cinstită, dar tu le întreci pe toate”. Dacă tu îţi păstrezi această atitudine toată viaţa ta şi anume, că soţia ta este cea mai destoinică  şi dacă tu eşti în stare să o şi lauzi mereu pentru acest lucru, atunci ea va fi şi mai bună.

Citesc versetul următor: „Dezmierdările sunt înşelătoare şi frumuseţea este deşartă, dar femeia care se teme de Domnul va fi lăudată”. Noi credem că soţia ta este temătoare de Dumnezeu. Ea şi-a dedicat viaţa lui Dumnezeu, este credincioasă şi este temătoare de Dumnezeu. Şi Biblia spune în acest loc că şi frumuseţea este trecătoare, dar femeia care se teme de Domnul va fi lăudată. Unii dintre noi sunt deja în vârstă, fie bărbaţi, fie femei. Ne putem aminti de timpul acela când, în special femeile frumoase, se priveau în oglindă cu plăcere şi se înfrumuseţau. Şi, după aceea, soseşte şi timpul când nu te mai uiţi cu atâta plăcere în oglindă. Nu rămâi pururea tânăr. Din acest motiv şi Sfânta Scriptură spune: „frumuseţea este deşartă”.

În următorul verset este scris: „Răsplătiţi-o cu rodul muncii ei şi faptele ei s-o laude la porţile cetăţii”.  Acest lucru să ţi-l dăruiască Dumnezeu ţie, să vi-l dăruiască vouă.

Din Cântarea cântărilor 4 doresc să citesc un verset foarte practic. Aici ne este arătată şi partea practică. Există bărbaţi care se uită bine la soţiile lor. Ei privesc ochii lor, gura, privesc la ele per ansamblu. Şi gândiţi-vă ce este scris în Biblie. Deja am spus că Dumnezeu a avut grijă şi de lucrurile practice. Femeia trebuie să-i placă bărbatului. Eu vă citesc acum ceea ce a spus unul din cei mai mari bărbaţi ai lui Dumnezeu:

Cântarea cântărilor 4:1-3: „Ce frumoasă eşti iubito, ce frumoasă eşti! Ochii tăi sunt ochi de porumbiţă, sub mahrama ta. Părul tău este ca o turmă de capre, poposită pe coama muntelui Galaad. Dinţii tăi sunt ca o turmă de oi tunse, care ies din scăldătoare, toate cu gemeni şi niciuna din ele nu este stearpă. Buzele tale sunt ca un fir de cârmâz şi gura ta este drăguţă; obrazul tău este ca o jumătate de rodie sub mahrama ta”. Observaţi ce este scris în Biblie. Bărbatul şi-a privit soţia lui. I-a plăcut. Era pe gustul său. Îi plăcea totul la ea.

Iubit frate, noi credem că acest lucru ţi se potriveşte ţie şi vouă. Soţia ta îţi place. Tot ce vezi tu la ea este după gustul tău. Noi ne bucurăm împreună cu tine, cu voi. Îi mulţumim Lui Dumnezeu că s-a întâmplat aşa.

Doresc să citesc din Noul Testament, aici lucrurile devin mai serioase. În Noul Testament ne este arătat cum trebuie să fie relaţiile între femeie şi bărbat. Şi dacă aceste lucruri nu-i interesează pe cei necredincioşi, atunci este treaba lor, dar pentru cei credincioşi Cuvântul este obligatoriu.

Citim din 1 Petru 3:1 „Tot astfel, nevestelor, fiţi supuse şi voi bărbaţilor voştri; pentru că, dacă unii nu ascultă Cuvântul, să fie câştigaţi fără Cuvânt prin purtarea nevestelor lor”. Lucrul decisiv nu sunt multele cuvinte ale unei femei. Aici este valabilă expresia fratelui Branham, că viaţa vorbeşte mai tare decât cuvintele.

V. 2-3: „când vă vor vedea felul vostru de trai: curat şi în temere. Podoaba voastră să nu fie podoaba de afară, care stă în împletitura părului, în purtarea de scule de aur sau în îmbrăcarea hainelor”. Acestea sunt nişte lucruri exterioare. O femeie trebuie să fie şi frumoasă; este important cum se îmbracă ea, dar acesta nu este lucrul cel mai important. O femeie se poate îmbrăca în mătase, poate să-şi pună un şirag de perle, dar nu asta caută bărbatul. Bărbatul caută o femeie cu inimă, o femeie de care să se ataşeze întotdeauna, fie că o vede într-o rochie frumoasă, fie că o vede cu şorţul pus, în bucătărie – aceasta nu mai contează. Un bărbat doreşte să aibă o femeie care să îi placă în toate situaţiile. Din acest motiv este scris în v. 4: „…ci să fie omul ascuns al inimii, în curăţia nepieritoare a unui duh blând şi liniştit, care este de mare preţ înaintea lui Dumnezeu”.

Eu aş dori să vă dau, pe calea voastră, lucrurile care sunt scrise aici: scumpă soră, acest cuvânt îţi este adresat ţie: podoaba ta să nu fie cea exterioară. Să te îmbraci frumos ca să-i placi bărbatului tău, dar să ai grijă, cum spune Scriptura în acest loc, ca omul ascuns, ca inima să fie împodobită de către Dumnezeu cu un duh blând şi liniştit. Tu să nu ai ultimul cuvânt de spus. Lasă ca bărbatul tău să spună ultimul cuvânt şi te vei convinge că vei avea multe de câştigat. Toate femeile care doresc să aibă de spus ultimul cuvânt, nu o vor duce bine. Sfânta Scriptură ne dă indicaţii şi pentru viaţa practică. Noi trăim într-un timp al egalităţii. Şi, de fapt, suntem îndreptăţiţi în mod egal, dar bărbatul este un bărbat şi femeia este o femeie. Amândoi au locul lor. În faţa lui Dumnezeu ei sunt îndreptăţiţi în mod egal, dar fiecare la locul lui. Femeii nu îi este permis să îşi însuşească drepturile bărbatului, ci să înţeleagă ceea ce i se aplică ei din partea lui Dumnezeu.

La fel şi cu bărbaţii. Ei să înţeleagă care este datoria lor şi să poarte răspunderea pe care şi-au asumat-o.

Soră, îţi dorim din inimă să-ţi fie dăruit ca tu să fii împodobită în interior cu această fire blândă, care îl atrage pe soţul tău. Tu să răspândeşti o atmosferă în care el să se simtă bine. Această atmosferă îl va atrage la tine.

Există unele femei care se plâng că bărbatul nu se întoarce devreme acasă, dar nu s-au gândit niciodată că vina este la ele. Ele nu au transformat casa într-un cămin. Ele vorbesc cele mai nepotrivite cuvinte şi răspândesc o atmosferă în care bărbatul nu se simte bine.

Azi, în mijlocul nostru, nu există astfel de femei. Dacă sunt lucruri negative, noi vorbim numai despre cele care nu sunt prezente aici, daca sunt lucruri negative. Dacă sunt lucruri bune, atunci ne referim la toţi care sunt prezenţi. Aşa se cuvine.

Eu am vrut doar să vă spun acest lucru: o femeie face bine dacă răspândeşte o atmosferă în care bărbatul să se simtă bine, astfel încât el să fie atras spre casă, să fie nerăbdător să ajungă acasă. Poate ca aceste lucruri să fie un ajutor pentru unii prezenţi acum aici.

Acum îţi adresez ţie, frate, unele cuvinte: Sfânta Scriptură nu vorbeşte doar femeilor, în această situaţie, ci vorbeşte şi bărbaţilor. Eu citesc versetul 7: „Bărbaţilor, purtaţi-vă şi voi, la rândul vostru, cu înţelepciune cu nevestele voastre, dând cinste femeii ca unui vas mai slab”. Acest cuvânt îţi este adresat ţie, iubit frate. Îţi este spus să te porţi cu înţelepciune cu soţia ta. Bărbaţii pot, foarte repede, să fie iraţionali şi din acest motiv este şi acest avertisment: „bărbaţilor, purtaţi-vă cu înţelepciune cu nevestele voastre”, chiar dacă ele sunt un vas mai slab.

Iubit frate, îţi este spus s-o cinsteşti pe soţia ta; astfel este scris în acest loc: să-ţi respecţi soţia, să-ţi preţuieşti soţia şi se va merita. Este Cuvântul lui Dumnezeu. Şi dacă Dumnezeu ne dă aceste indicaţii, atunci trebuie să le luăm în serios. Acest lucru se va plăti în viaţă. Şi este scris mai departe: „ca unele care vor moşteni împreună cu voi harul vieţii, ca să nu fie împiedicate rugăciunile voastre”.

Acum aş dori să citesc din Efeseni 5 de la v. 21: „Supuneţi-vă unii altora în frica lui Hristos. Nevestelor, fiţi supuse bărbaţilor voştri ca Domnului”. Acum Cuvântul este adresat din nou mai întâi soţiilor. Este un lucru ciudat… În general le este vorbit fraţilor, dar dacă este vorba despre căsnicie, acolo Cuvântul vorbeşte mai întâi femeilor. Noi permitem ca ele să aibă prioritate în această situaţie.

Soră, din nou îţi este adresat Cuvântul: „nevestelor, fiţi supuse bărbaţilor voştri ca Domnului”. Tu trebuie să priveşti spre bărbatul tău la fel cum ai privi către Domnul, cu adevărat cu respect profund, după cum spune Cuvântul în acest loc. În v. 23 este scris: „căci bărbatul este capul nevestei, după cum şi Hristos este capul Bisericii, El, Mântuitorul trupului”. Aceasta este rânduiala divină.

Ţie frate, Domnul îţi spune prin Cuvântul Său în v. 25: „Bărbaţilor, iubiţi-vă nevestele cum a iubit şi Hristos Biserica şi S-a dat pe Sine pentru ea”. Dragostea lui Hristos a fost o dragoste jertfitoare. El a mers la moarte pentru Mireasa Lui, pentru Biserica lui, din dragoste pentru ea. Ţie iubit frate, Scriptura îţi spune să-ţi iubeşti soția precum a iubit Hristos Biserica şi S-a dat pe Sine pentru ea. El nu S-a gândit la Sine. El S-a gândit la Mireasa Lui. Şi tu trebuie să uiţi de tine şi să te gândeşti la soţia ta. Şi apoi totul va merge din nou bine.

Îndemnurile lui Dumnezeu sunt minunate. Sunt ca nişte instrucţiuni de utilizare. Dacă citeşti Sfânta Scriptură în această privinţă şi dacă procedezi cum spune ea, atunci binecuvântarea lui Dumnezeu se va odihni peste voi. Iar tu, frate, să nu-i spui soţiei tale ce ar fi trebuit să citească şi tu, soră, să nu-i spui soţului tău ce ar fi trebuit să citească el. Fiecare să citească acea parte pe care Dumnezeu a gândit-o pentru el.

Cu câteva zile în urmă, am avut o oră biblică şi acolo ni s-au pus nişte întrebări. Şi o soră a întrebat care este datoria bărbatului. Eu nici n-am vrut să-i răspund. Sora ar fi trebuit să întrebe care este datoria ei şi fratele ar fi trebuit să întrebe care este datoria lui. Fiecare trebuie să ştie ce are el de făcut. Atunci toţi ştiu răspunsul. Atunci nu este nevoie ca unul să-i spună celuilalt: „trebuie să faci cutare şi cutare lucru; este scris aşa”. Cu acest lucru nici să nu începeţi, ci să procedaţi conform cu Cuvântul lui Dumnezeu care v-a fost dat pe calea voastră comună. Şi veţi vedea că funcţionează. Vor veni încercări – ele nu lipsesc niciodată – dar Dumnezeu va fi cu voi, fiindcă aţi primit Cuvântul Său în voi şi fiindcă sunteţi pregătiţi să faceţi voia Lui din adâncul inimilor voastre, aşa cum a spus-o El în Cuvântul Său.

Noi am putea să citim câteva versete, dar cei mai mulţi dintre oaspeţi nu aşteaptă o predică lungă, ci o masă bună, aşa că eu nu vreau să vă stric buna dispoziţie. Noi am dat deja fraţilor noştri, pe calea lor, nişte cuvinte minunate ale lui Dumnezeu şi este posibil ca noi toţi să învăţăm din aceste cuvinte cum am putea să facem lucrurile mai bine în vieţile noastre şi cum putem proceda după Cuvânt şi în vieţile noastre.    

Acum citesc cuvântul din Matei 19:4-5: „Drept răspuns, El le-a zis: «Oare n-aţi citit că Ziditorul, de la început i-a făcut parte bărbătească şi parte femeiască şi a zis: ‚De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de nevastă-sa şi cei doi vor fi un singur trup’» Aşa că nu mai sunt doi, ci un singur trup. Deci, ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă”. Noi credem că Dumnezeu v-a unit. Noi ne-am bucurat împreună cu voi şi o facem chiar şi azi. Eu nu mă îndoiesc de faptul că Dumnezeu v-a unit. Şi din acest motiv voi să nu aveţi niciun fel de griji. Şi voi sunteţi convinşi de acest lucru, că Dumnezeu v-a unit.

Acum aş dori să întreb, înaintea lui Dumnezeu şi înaintea tuturor celorlalţi martori, dacă tu, iubit frate, o primeşti pe soţia ta din mâna lui Dumnezeu şi dacă eşti convins din adâncul inimii tale că Dumnezeu ţi-a dăruit-o. Atunci să răspunzi cu un „da” puternic.

[„Da!”].

Mulţumesc. Toţi aţi auzit.

Scumpă soră,  aceeaşi întrebare îţi este adresată şi ţie. Crezi şi tu din adâncul inimii tale că Dumnezeu ţi l-a dăruit pe bărbatul tău? Eşti convinsă că El v-a unit? Atunci să răspunzi şi tu cu un „da” puternic.

[„Da!”]. 

Mulţumesc.

Acum vă rog să vă ridicaţi toţi în picioare şi voi să veniţi în faţă.

Domnul Dumnezeul nostru, Îţi mulţumim din adâncul inimilor noastre pentru fraţii noştri. Noi credem că Tu i-ai unit. Credem că Tu ai unit inimile lor. Credem că Tu îi vei ajuta, pe sora noastră şi fratele nostru, să trăiască împreună conform Cuvântului Tău. Îţi mulţumim fiindcă Tu îi binecuvântezi în acest moment, căci şi noi credem că Tu i-ai unit.

Doamne Dumnezeul nostru, Tu ai înfiinţat căsnicia. Tu ai spus: „Nu este bine ca omul să fie singur; am să-i fac un ajutor potrivit pentru el”. Aşa ai făcut şi cu fratele nostru. Tu i-ai dat un ajutor. Tu i-ai unit. Uneşte-i în veşnica Ta dragoste dumnezeiască. Pe baza Cuvântului Tău, această căsnicie să fie binecuvântată în Numele Domnului nostru Isus Hristos. Să fii cu fratele şi sora noastră şi să faci ca ei să fie o binecuvântare şi pentru mulţi alţii.

Doamne Dumnezeule Atotputernic, Îţi mulţumim pentru această clipă şi te rugăm fii cu ei, binecuvântează-i. Îţi mulţumim că o vei face. Fii cu ei în toate zilele vieţii lor. Îţi mulţumesc din nou, o, Dumnezeule, fiindcă Tu i-ai unit şi vei fi cu ei.

Fiţi binecuvântaţi în Numele Domnului Dumnezeului nostru. Amin.

Distribuie această postare.