Îndemnuri pentru copii și tineri – de William Branham

Nimic nu este precum copilăria

„În viaţă nimic nu va lua locul copilăriei şi al adolescenţei. Vă amintiţi cum ne prindeau mamele noastre după ce noi o încasam de la tata, când făcusem vreo prostie? Oh, era îngrozitor. Dar, ştiţi voi, în după amiaza aceasta, mulţi şi inclusiv eu, aş da orice ca tata să mai fie în viaţă şi să-mi dea o mamă de bătaie. Dar el nu mai este… Nimic nu se compară cu copilăria”.

Povestirea vieţii – 8.11.1953

Prima poruncă însoţită de o făgăduinţă

„Ştiţi care este prima poruncă din Biblie, însoţită de o făgăduinţă? Poate vă este puţin greu să înţelegeţi aceste porunci. Prima poruncă este să nu ai alţi dumnezei în afară de El. Iar prima poruncă însoţită de o făgăduinţă îi priveşte pe copii. Ştiaţi? El a spus: «Copii, ascultaţi în Domnul de părinţii voştri, căci este drept. „Să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta” – este cea dintâi poruncă însoţită de o făgăduinţă – „ca să fii fericit, şi să trăieşti multă vreme pe pământ.» Aceasta ar putea să-ţi asigure o viaţă mai lungă, mai mult timp în care să-L slujeşti pe Domnul”.

Urmează-mă – 31.10.1965

Ce citiţi, aceea vă formează caracterul

„Ştiţi voi că Abraham Lincoln, până la vârsta de 21 de ani, n-a avut nicio altă carte în afară de Biblie şi Cartea lui Foxe despre martiri? Ceea ce citiţi vă formează caracterul. Nu este de mirare că azi avem o grămadă de nevrotici. Chioşcurile de ziare afişează tot felul de reviste de poveşti, vulgare, prosteşti. Abraham Lincoln a avut Biblia şi Cartea lui Foxe despre martiri. Uitaţi-vă ce au făcut din el. Dar faţă de toate acestea, într-o bună zi, el a spus cam aşa: «Dacă în mine se găseşte ceva bun, este datorită unei mame evlavioase», care l-a educat ca să slujească Domnului”.

Ziua mamei – 10.05.1959

Cea mai minunată viaţă – mort de tânăr

„Cea mai minunată viaţă care a fost trăită vreodată pe pământ, a trebuit să se sfârşească pe când El era încă tânăr. Căci Dumnezeu vorbise; judecata Lui cerea dreptatea. Pentru că este scris: «căci în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit». Judecata lui Dumnezeu cerea moartea. Şi niciunul dintre noi nu putea să moară pentru altul. Nici un om n-ar fi putut s-o facă. El era singurul Om care ar fi putut să moară de moartea aceea. Pentru că noi toţi eram născuţi în păcat, zămisliţi în nelegiuire şi am venit în lume minţind. Noi am fost vinovaţi de la început. Deci, cum ar fi putut un om vinovat să moară în locul altuia? Niciunul dintre noi n-ar fi putut ocupa poziţia aceea. A fost nevoie de moartea Lui. Şi Dumnezeu s-a coborât şi s-a descoperit în trup, ca să moară. Dumnezeu nu putea să moară în Duh, pentru că El este etern, Duhul Lui nu moare. El era Dumnezeu. Şi El a trebuit să se descopere, să vină din slavă într-o iesle, să ia chipul cărnii păcătoase ca să moară, să-Şi răscumpere Biserica, s-o împace cu Sine”.

A trăit, a murit, a fost îngropat, a înviat, va veni – 3.04.1959

Complex de inferioritate

„Când cineva îşi dă seama că are un complex de inferioritate, cum îl poate birui? Poate a fost un copil singur la părinţi şi a avut complexul acesta din fragedă tinereţe. Luaţi exact opusul. Dacă eşti egoist şi vrei să ţii totul, atunci începe să dai ceea ce ai. Faceţi exact invers. Acesta este antidotul, metoda de a birui totul”.

Întrebări şi răspunsuri – 30.08.1964

Respectaţi-vă întotdeauna părinţii

„Tinerilor, respectaţi-vă întotdeauna părinţii. Cred că unul dintre cele mai îngrozitoare lucruri pe care le pot auzi este atunci când tinerii spun «bătrânul» şi «bătrâna». Ascultaţi! Nu este «bătrânul» şi „bătrâna” – este tatăl şi este mama ta. Într-o zi, când îi veţi vedea ieşind din cameră cu capul înainte, şi roţile sicriului vor scârţâi, vă veţi da seama că nu este «bătrânul» sau «bătrâna». Când îl veţi auzi pe predicator spunând «Ţărână la ţărână» vă veţi da seama că s-a dus cel mai bun prieten pe care l-aţi avut pe pământ. Necazul este că învăţaţi prea târziu. Nu plângeţi atunci şi trimiteţi multe flori – daţi-le acum! Fii un băiat sau o fată bună”.

Povestirea vieţii – 15.04.1951

Fii bărbat – nu claxona după o fată

„Toată săptămâna aceea am aşteptat ziua de miercuri ca să vin să-mi iau prietena. Noi mergeam la biserică. Îmi amintesc că în seara aceea, când m-am dus spre locuinţa părinţilor ei… aveau o casă mare. Eu mă gândeam: «Unde locuiesc eu…» Oh! Am oprit maşina în faţă… Am avut destul bun simţ încât să nu claxonez. Ştiam că mama şi tatăl ei vor ieşi la mine. Şi cred că ar fi avut dreptate. Este jenant când băiatul claxonează ca să iasă fata afară. Dacă nu te gândeşti la ea suficient încât să mergi şi să-i vorbeşti, şi s-o aduci afară, şi să vorbeşti cu părinţii ei… n-ar trebui să fii cu ea. Aşa este. Du-te, fii bărbat”.

Povestirea vieţii – 20.07.1952

Dacă nu mai există respectul copiilor pentru părinţi, s-a terminat cu familia

„Când copiii îşi pierd respectul faţă de părinţi, familia aceea este dezbinată . Dacă o biserică îşi pierde respectul faţă de pastorul ei, s-a terminat cu ea. Şi dacă o naţiune îşi pierde respectul faţă de curtea supremă şi deciziile acesteia, naţiunea aceea este dezbinată”.

Întrebări şi răspunsuri, Evrei part. 3 – 6.10.1957

Exemplu pentru tineri

„Dumnezeu trăind într-un tânăr. Ce fel de tânăr era? El a dat exemplul! Când a fost pierdut de tatăl şi mama Lui, L-au căutat şi L-au găsit în Templu. Ce-a spus El, ca tânăr? «Nu ştiaţi că trebuie să fiu în casa Tatălui Meu?» Exemplu pentru tineri”.

Supersemnul – 27.12.1959

Ascultare deplină de Tatăl Său

„Vi-L puteţi închipui pe Iehova, bebeluş într-o iesle, într-un grajd cu bălegar? Vă închipuiţi? Vi-L puteţi închipui pe micuţul Iehova jucându-se? Este un exemplu. Vi-L închipuiţi ca tânăr? Vi-L puteţi închipui în atelierul de tâmplărie? Şi vi-L puteţi închipui în ascultare deplină de Dumnezeu, murind pe o cruce ca să-Şi răscumpere creaţia decăzută? Aceasta este dragostea pe care a avut-o Dumnezeu. El a trebuit să devină astfel ca să poată muri, ca să ia boldul morţii”.

Identificare – 23.01.1963

Distribuie această postare.