Înapoi la Cuvânt – de Ewald Frank

Stimați ascultători, vă salut călduros, în Numele scump al Domnului Isus Hristos! Binecuvântarea Atotputernicului Dumnezeu să vă însoțească de-alungul acestui an!

Și astăzi să ne vorbească Cuvântul profetic!

În Apocalipsa, Isus Hristos este descris ca Fiu al omului, care umblă în mijlocul celor șapte sfeșnice de aur. Cine citește cu exactitate această descriere, acela va observa că El este arătat ca Judecător. Ochii Lui, care sunt ca para focului, văd tot ce se petrece în Biserică. Ca Fiu al omului, El este Prorocul despre care Moise a prorocit în Deut. 18:15 și despre care a vorbit apostolul Petru în Faptele Apostolilor 3:22-23. Moise a zis: „Domnul Dumnezeul vostru vă va ridica dintre frații voștri un Proroc ca mine; pe El să-L ascultați în tot ce vă va spune. Și oricine nu va asculta de Prorocul acela va fi nimicit cu desăvârșire din mijlocul norodului” (Faptele Apostolilor 3:22-23).

Moise și Ilie, Petru, Iacov și Ioan, au avut privilegiul de a-L vedea pe Domnul pe Muntele Schimbării la Față. Acolo, El a fost schimbat înaintea ochilor lor. Fața Lui a strălucit ca soarele și hainele I s-au făcut albe ca lumina. Pe când vorbea el încă, iată că i-a acoperit un nor luminos cu umbra lui. Și din nor s-a auzit un glas care zicea: „Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc plăcerea Mea: de El să ascultați!” Când au auzit, ucenicii au căzut cu fețele la pământ și s-au înspăimântat foarte tare. Ioan L-a văzut pe Domnul în mod asemănător, ca Fiu al omului, pe insula Patmos. Lui Ioan i s-a întâmplat ca și ucenicilor pe Muntele Schimbării la Față, deoarece el mărturisește: „Când L-am văzut, am căzut la picioarele Lui ca mort. El Și-a pus mâna dreaptă peste mine și a zis: «Nu te teme! Eu sunt Cel Dintâi și Cel de pe Urmă»” (Apocalipsa 1:17). În Cuvântul profetic, nu mai vedem apostoli, proroci, păstori, învățători și evangheliști care lucrează în Biserică, ci Îl vedem pe Domnul Însuși care trimite Cuvântul Său profetic celor șapte îngeri și prin ei, El vorbește Bisericii în mod direct.

Îndemnul, „Și oricine nu va asculta de Prorocul acela va fi nimicit cu desăvârșire din mijlocul norodului” , este foarte serios și ne amintește de versetul biblic: „Sufletul care păcătuiește, acela va muri”. Aici nu este vorba de un predicator pe care îl primim sau îl respingem, ci de Isus Hristos, Fiul omului, care descoperă Cuvântul profetic în Biserică. Fiecare suflet care nu ascultă de glasul acestui Proroc, va muri spiritual.

Apostolul care a fost inspirat să scrie Epistola către Evrei, folosește tablourile vechi testamentare și scoate în evidență însemnătatea lor în Noul Testament. În Evrei 9:1-5a citim: „Legământul dintâi avea și el porunci privitoare la slujba dumnezeiască și la un Locaș pământesc de închinare. În adevăr, s-a facut un Cort. În partea dinainte, numită «Locul Sfânt», era sfeșnicul, masa și pâinile pentru punerea înaintea Domnului; după perdeaua a doua se afla partea Cortului care se chema «Locul Preasfânt». El avea un altar de aur pentru tămâie, și chivotul legământului, ferecat peste tot cu aur. În chivot era un vas de aur cu mană, toiagul lui Aaron care înfrunzise și tablele legământului. Deasupra erau heruvimii slavei, care acopereau capacul ispășirii cu umbra lor”. Atunci când Hristos, Mielul lui Dumnezeu a murit pentru noi, perdeaua dinăuntrul Templului, care despărțea Locul Sfânt de Locul Preasfânt s-a rupt, iar acest lucru arăta tuturor că drumul spre tronul de har este liber pentru fiecare, căci în Locul Preasfânt era locul descoperirii divine. Acolo se afla chivotul legământului cu Cuvântul lui Dumnezeu și altarul de aur pentru tămâie. În Vechiul Testament, poporul nu avea acces la locul descoperirii divine. Oricine intra în Locul Preasfânt fără a avea acest drept, trebuia să moară. Acum, toți cei care nu străpung până la locul descoperirii divine, rămân morți.

În epistola scrisă evreilor, este prezentat faptul că Isus Hristos numește perdea învelișul Său trupesc, căci El a fost locul descoperirii Dumnezeului Celui viu (Evrei 10:20). Există creștini care le reproșează iudeilor că nu au recunoscut ce s-a întâmplat prin cel mai mare act din istoria mântuirii, ce s-a întâmplat pe crucea Golgotei. Dar mulți dintre ei nu înțeleg că perdeaua este ruptă și că noi Îl vedem pe Dumnezeu în Hristos, că Îl putem recunoaște și trăi.

În Vechiul Testament, Aaron a fost mai întâi uns și fiii lui, care au fost rânduiți pentru serviciul preoțesc, trebuiau să-și spele mai întâi mâinile și picioarele, să-și îmbrace veșmintea preoțească și să fie unși înainte de a-și face slujba.

În Noul Testament, Biserica Domnului este denumită ca fiind o preoție împărătească, o seminție aleasă, un neam sfânt (1 Petru 2:9). Noi știm ce însărcinări aveau de îndeplinit preoții din Vechiul Testament. Dar care este însărcinarea preoției împărătești din Noul Testament? Ce slujbă trebuie să facem noi înaintea lui Dumnezeu?

În vechiul legământ, Aaron și fiii lui își spălau mâinile și picioarele într-un lighean de aramă. „Când vor intra în Cortul întâlnirii, se vor spăla cu apa aceasta ca să nu moară”. Așa este scris în Exodul 30, începând de la versetul 18. În Vechiul Testament, există rânduieli pe care le regăsim și în Noul Testament. Cina Domnului ne reamintește de masa de Paște. Iar botezul credinței, în Numele Domnului Isus Hristos, ne aduce aminte de botezul în nor și în mare, pentru Moise (1 Corinteni 10). Spălarea picioarelor, pe care Domnul Isus a poruncit-o, ne aduce aminte de spălarea picioarelor preoților. Este scris: Apoi a turnat apă într-un lighean și a început să spele picioarele ucenicilor și să le șteargă cu ștergarul cu care era încins. A venit deci la Simon Petru. Și Petru I-a zis: «Doamne, Tu să-mi speli mie picioarele?» Drept răspuns, Isus i-a zis: «Ce fac Eu, tu nu pricepi acum, dar vei pricepe după aceea.» Petru I-a zis: «Niciodată nu-mi vei spăla picioarele!» Isus i-a răspuns: «Dacă nu te spăl Eu, nu vei avea parte deloc cu Mine.» «Doamne», I-a zis Simon Petru, «nu numai picioarele, dar și mâinile și capul!» Isus i-a zis: «Cine s-a scăldat n-are trebuință să-și spele decât picioarele…»” (Ioan 13:5-10a). Există oameni care întreabă îmediat despre semnificația și sensul acestor lucruri; iar unii spun că Cina Domnului trebuie înțeleasă spiritual și de aceea, nu mai este necesară. Ei pretind că Isus Hristos este Pâinea coborâtă din cer și astfel ei cred că au găsit o scuză pentru a nu sărbători Cina Domnului. Ceilalți spun că la botez se folosește apă naturală și sunt de părere că dacă au trăit botezul cu Duhul Sfânt, atunci este suficient. Pe de altă parte, există și alții care afirmă că spălarea picioarelor nu este necesară, cu toate că Domnul Isus a poruncit acest lucru foarte clar.

Dacă ne apropiem cu mintea de adevărurile biblice, atunci le „măturăm de pe masă” dintr-o mișcare și ceea ce mai rămâne este un creștinism mort și formal.

Domnul Isus caută ucenici adevărați care nu se ridică peste Învățătorul lor și care sunt gata să facă ceea ce El le-a poruncit. „Deci dacă Eu, Domnul și Învățătorul vostru, v-am spălat picioarele, și voi sunteți datori să vă spalați picioarele unii altora. Pentru că Eu v-am dat o pildă, ca și voi să faceți cum am făcut Eu. Dacă știți aceste lucruri, ferice de voi dacă le faceți”.

Atunci când Domnul Isus vorbește despre preoția împărătească, referindu-se la ai Săi, acest lucru implică obligații pe care noi nu le putem ocoli. Fiecare copil al lui Dumnezeu trebuie să recunoască că Isus Hristos, ca Mare Preot, a mers înaintea noastră în Locul Preafânt ceresc (Evrei 6:20). El S-a lăsat botezat în Iordan și Duhul Sfânt s-a coborât din cer peste El. Și noi, în același fel, trebuie să mergem drumul biblic al botezului după trăirea noastră cu Dumnezeu și să fim unși cu Duhul Sfânt. Rânduielile biblice aparțin împreună și noi nu le putem ocoli.

Stimați ascultători, mesajul adresat nouă tuturor este acesta: înapoi la Cuvânt!

Fie ca noi să împlinim toate rânduielile lui Dumnezeu și să intrăm în Locul Preasfânt!

Dorim să ne rugăm.

Tată ceresc, Îți mulțumim din toată inima pentru Cuvântul Tău scump și sfânt. Îți mulțumim pentru toate prefigurările Vechiului Testament. Fie ca noi să recunoaștem toate rânduielile Tale și să le împlinim, pentru ca să Te trăim din nou și să ne pregătim pentru ziua glorioasă a revenirii lui Isus Hristos, să fim găsiți într-o ascultare deplină față de Tine și Cuvântul Tău. Eu te rog, în Numele lui Isus. Amin.

Notă: puteți asculta înregistrarea acestei predici dând click pe acest LINK.

Distribuie această postare.