Dragi prieteni, vă vorbeşte acum predicatorul Ewald Frank din Germania de Vest. Aş dori să vă salut pe toţi în Numele scump al Domnului Isus Hristos, cu Isaia 42:9: „Iată că cele dintâi lucruri s-au împlinit, şi vă vestesc altele noi; vi le spun mai înainte ca să se întâmple”.
Mulţi dintre noi sunt familiarizaţi cu Evanghelia lui Isus Hristos. Unii au recunoscut importanţa învăţăturilor biblice. Dar există încă şi din aceia care doresc să-L urmeze pe Domnul Isus până la capăt. Ei sunt ucenicii adevăraţi cărora le este dat să înţeleagă tainele Împărăţiei lui Dumnezeu. În timpul nostru are loc împlinirea lucrurilor despre care au vorbit prorocii. Domnul a rânduit mai dinainte ce trebuie să se întâmple în generaţia aceasta. Cu adevărat, cele dintâi lucruri s-au împlinit iar Domnul a descoperit lucruri noi. Tainele ascunse sunt făcute de cunoscut credincioşilor prin descoperire divină. În alt fel nu se poate primi înţelegere duhovnicească! Numai prin descoperirea divină avem acces la tainele adânci ale lui Dumnezeu. Prin aceasta este aruncată lumină asupra adevărurilor Cuvântului lui Dumnezeu iar planul de mântuire este descoperit acelora care sunt gata să umble în lumină. Acest lucru s-a dovedit adevărat în toate epocile trecute ale bisericii. Ne amintim de Prov. 4:18: „Dar cărarea celor neprihăniţi este ca lumina strălucitoare, a cărei strălucire merge mereu crescând până la miezul zilei”.
Încă de la începutul timpului, sămânţa adevărată a lui Dumnezeu a primit descoperirea duhovnicească. Cain şi Abel s-au închinat amândoi, şi au adus jertfe Dumnezeului Atotputernic. Jertfa lui Abel a fost primită pentru că el a avut descoperirea păcatului din Eden. El a ştiut ce era plăcut lui Dumnezeu, dar jertfa lui Cain a fost refuzată pentru că el nu avea descoperirea divină şi nu s-a supus cerinţelor lui Dumnezeu referitoare la vărsarea sângelui. Lucrurile spirituale pot fi deosebite numai de aceia care sunt cu adevărat călăuziţi de Duhul Sfânt. Lui Abel i-a fost descoperit că Dumnezeu cerea vărsarea sângelui, şi nu roadele câmpului. Sângele vărsat al mielului vorbea deja despre răscumpărarea prin sângele Răscumpărătorului care avea să vină. Isus Hristos este Mielul lui Dumnezeu care a ridicat păcatele lumii.
Sămânţa lui Dumnezeu – fiecare credincios adevărat – a avut descoperirea divină pe care se bazează adevărata părtăşie cu Dumnezeu. Pentru a avea părtăşie cu El, este nevoie de o experienţă personală cu Hristos, Domnul nostru.
În grădina Edenului erau doi pomi: pomul cunoştinţei binelui şi răului, şi pomul vieţii. Până în timpul acesta, cei mai mulţi dintre oameni iau din pomul cunoştinţei. Ei doresc înţelepciune şi cunoştinţă. Dar înţelepciunea lumii acesteia este nebunie înaintea lui Dumnezeu şi rezultatul este moartea duhovnicească. Noi trebuie să ne întoarcem la pomul vieţii. Dumnezeu nu s-a schimbat. În toate epocile a fost vorba despre descoperirea divină. La fel trebuie să fie şi astăzi.
La prima venire a lui Hristos, toţi cărturarii şi conducătorii religioşi credeau că au Cuvântul lui Dumnezeu, însă de fapt ei au făcut Scriptura fără putere pentru oameni şi predicau datini omeneşti şi propriile lor tâlcuiri. Ei au rămas în întuneric pentru că nu aveau descoperirea duhovnicească. Îşi aduceau jertfele, aveau slujbe religioase, predicau despre venirea lui Mesia, cântau psalmii dar erau în întuneric în ceea ce priveşte împlinirea Cuvântului lui Dumnezeu. Când a venit Hristos şi a împlinit fiecare făgăduinţă spusă mai dinainte despre El, ei nu L-au recunoscut pe Mesia al lor, deşi El a fost descoperirea directă a lui Dumnezeu în trup. Însă când femeia de la fântână L-a întâlnit pe Isus şi El a manifestat semnul lui Mesia, lumina descoperirii a venit peste ea. Ea a fugit în cetate şi a spus tuturor ceea ce a trăit ea. Aici vedem contrastul: cei care ar fi trebuit să cunoască mai bine, pentru că erau familiarizaţi cu Scriptura, L-au respins şi L-au numit Beelzebul. Dar această femeie cu un renume prost a primit cu recunoştinţă lumina descoperirii.
Noi trăim acum în generaţia ce va vedea a doua venire a lui Hristos. „Iată că cele dintâi lucruri s-au împlinit, şi vă vestesc altele noi; vi le spun mai înainte ca să se întâmple”. Aceasta este făgăduinţa lui Dumnezeu. Întâlnirile cu caracter religios nu sunt suficiente: noi avem nevoie de descoperirea divină a Cuvântul lui Dumnezeu pentru ceasul acesta. Dumnezeu nu face nimic fără a-şi descoperi mai întâi taina Sa slujitorilor Săi prooroci. De aceea noi trebuie să cercetăm Cuvântul lui Dumnezeu pentru a recunoaşte Cuvântul făgăduit pentru timpul nostru. Suntem obligaţi să privim în jur şi să vedem dacă acele lucruri se împlinesc. Sunt siguri că mulţi dintre cei ce trăiesc în generaţia aceasta vor trece pe lângă vremea cercetării lui Dumnezeu şi aceasta doar din cauză că nu s-au plecat şi nu s-au smerit ca să se roage pentru o descoperire adevărată a Cuvântului lui Dumnezeu descoperit. Prea mulţi creştini au o cunoştinţă intelectuală, însă nu au o trăire în inimă. Dumnezeu nu s-a schimbat. Isus Hristos este Acelaşi ieri şi azi şi în veci. În ciuda tuturor învăţăturilor biblice pe care le-am avut, noi avem nevoie de adevărata descoperire divină prin Duhul Sfânt, care aruncă lumină nouă asupra Cuvântului. Aceasta este urgenţa, pentru că noi trăim acum atât de aproape de revenirea lui Isus Hristos. El nu a făgăduit că va lua o anumită denominaţiune sau organizaţie, ci a făgăduit că va lua acasă Mireasa Lui pe care a răscumpărat-o cu sângele Lui scump şi sfânt, pe crucea de pe Golgota. El va lua acasă un popor spălat în sânge, sfinţit cu adevărat prin Cuvântul adevărului, umplut şi pecetluit cu Duhul Sfânt. Ca şi Enoh, ei trebuie să aibă mărturia că sunt plăcuţi lui Dumnezeu.
Miezul nopţii a sosit. „Iată că cele dintâi lucruri s-au împlinit, şi vă vestesc altele noi; vi le spun mai înainte ca să se întâmple”. Ultima chemare se aude prin mesajul profetic al acestei epoci – Cuvântul descoperit al lui Dumnezeu. „Cine are urechi, să asculte ce zice Bisericilor Duhul”. Cu toţii vrem să ne asigurăm că ascultăm de ceea ce vorbeşte Duhul. Noi am ascultat mulţi pastori, predicatori, evanghelişti, şi alţii care au stat în spatele amvoanelor, dar a sosit ceasul ca toţi fiii şi fiicele lui Dumnezeu să recunoască Cuvântul Dumnezeului Atotputernic descoperit şi inspirat prin Duhul – mesajul timpului de sfârşit vestit acestei generaţii prin mesagerul timpului de sfârşit.
În emisiunile noastre viitoare vom vorbi despre cele şapte epoci ale bisericii, pe care le găsim amintite în ultima carte a Bibliei şi care sunt înfăţişate sub forma celor şapte sfeşnice de aur. Ne vom minuna când vom vedea felul în care s-a ocupat Dumnezeu de biserica Lui de-a lungul istoriei. Sper ca aceste lucruri să nu treacă peste capetele oamenilor, aşa cum s-a întâmplat în vremurile trecute, ci fie ca ele să pătrundă în inima fiecărui copil al lui Dumnezeu. Fiecare să aibă o dorinţă puternică să asculte toate cuvintele al Domnului şi să dorească să calce pe urmele Învăţătorului. Fiecare să fie gata să-şi jertfească părerile lui şi să primească Cuvântul Dumnezeului Atotputernic. Un credincios adevărat nu pune la îndoială Cuvântul lui Dumnezeu. El va încerca din răsputeri să se pună de acord cu fiecare Cuvânt. Cu adevărat „cărarea celor neprihăniţi este ca lumina strălucitoare, a cărei strălucire merge mereu crescând până la miezul zilei”.
Dragi prieteni ascultători, în timp ce se pare să fiecare este atât de ocupat cu pregătirile care se fac acum pentru comemorarea primei veniri a lui Hristos, noi să nu uităm să ne pregătim pentru a doua Sa venire. Noi nu ne uităm după un nou Betleem, în care El să vină ca un nou născut într-o iesle – ci noi privim spre ceruri, aşteptând ca Domnul să se arate cu putere şi slavă, pentru a-i lua pe ai Săi. Ne amintim din nou de Isaia 42: „Iată că cele dintâi lucruri s-au împlinit, şi vă vestesc altele noi; vi le spun mai înainte ca să se întâmple”. Noi trebuie să recunoaştem că s-au împlinit toate lucrurile dintâi pe care le-a plănuit Dumnezeu. Ne dăm seama de asemenea că însuşi Domnul a vestit lucrurile care se împlinesc acum, la sfârşitul acestei epoci. El şi-a trimis slujitorul şi proorocul Său, conform sfântului Său Cuvânt. Trebuie să recunoaştem mesajul timpului de sfârşit si să vedem în ce timp trăim.
Să ne rugăm:
Tată ceresc, venim în prezenţa Ta în Numele puternic şi scump al Domnului Isus Hristos şi Îţi mulţumim pentru privilegiul de a trăi, de a fi sănătoşi. Îţi mulţumim pentru mântuire, pentru bunătatea Ta faţă de noi. Tu ne-ai permis să vedem lucrurile care s-au întâmplat deja, şi ne-ai deschis tainele care au fost ascunse de-a lungul epocilor, pentru a ne permite să cunoaştem ce este pe cale să se întâmple. Mă rog Dumnezeule să lucrezi cum doreşti Tu cu fiecare din copiii Tăi care ascultă această emisiune. Fie ca binecuvântările Dumnezeului Atotputernic să fie peste ei. În Numele scump al lui Isus.
