Dragi radioascultători, sunt fratele Frank şi vă salut iarăşi în Numele scump al Domnului Isus Hristos. Doresc să vă mulţumesc tuturor celor ce ne-aţi scris pentru că apreciaţi acest fel de vestire. Astăzi vom continua cu tema despre Împărăţia lui Dumnezeu.
În Ioan 18:36, Domnul Isus Hristos spune: „Împărăţia Mea nu este din lumea aceasta”. Împăratul nostru ceresc are o împărăţie cerească pe acest pământ. Mirele ceresc a ales o Mireasă pământeană care este alcătuită din oameni care nu sunt legaţi de acest pământ. Învăţătorul spune despre ei: „Le-am dat Cuvântul Tău; şi lumea i-a urât, pentru că ei nu sunt din lume, după cum Eu nu sunt din lume” (Ioan 17:14). Accentul se pune aici pe: „Le-am dat Cuvântul Tău”. Întotdeauna a existat pe pământ o turmă mică, ce a primit Cuvântul făgăduit şi binecuvântările din Împărăţia lui Dumnezeu. Însă aceşti ucenici adevăraţi ai lui Hristos n-au fost recunoscuţi niciodată în această lume. Chiar de la începutul timpului, în Vechiul Testament ca şi în Noul, ei au fost întotdeauna urâţi, prigoniţi şi ucişi.
De fiecare dată după ce Dumnezeu Şi-a cercetat poporul Său printr-o trezire, oamenii au organizat şi bisericile au căutat recunoaştere. Noi am văzut din nou lucrul acesta după ce focul trezirii din această ultimă trezire penticostală s-a stins. Dar în fiecare epocă a Bisericii există oameni despre care Domnul Isus Hristos a putut să spună: „Le-am dat Cuvântul Tău”. Aici este vorba despre adevăratul Cuvânt al lui Dumnezeu şi despre adevăraţii copii ai lui Dumnezeu care l-au crezut şi l-au primit, care sunt urâţi şi neînţeleşi în lumea aceasta, după cum a fost cazul şi cu Hristos. Toţi credincioşii au posibilitatea să se verifice. Cuvântul lui Dumnezeu este întotdeauna adevărat. Dacă am cercetat istoria sau dacă am citit despre această ultimă trezire, ştim cum cei care au primit Cuvântul făgăduinţei despre revărsarea Duhului Sfânt au fost înţeleşi greşit, daţi afară din toate celelalte biserici, pentru că au recunoscut Cuvântul făgăduit şi binecuvântările Cuvântului pentru timpul lor.
În anii trecuţi, s-a întâmplat ceva foarte curios. Bisericile care odată se împotriveau unele altora, acum s-au unit şi caută să găsească un numitor comun, principii de credinţă comune. Au început să devină ecumenice. Se pare că zilele prigoanelor şi neînţelegerilor s-au încheiat. Acestea nu mai sunt urâte. De fapt bisericile care în anii trecuţi erau excluse, acum sunt primite cu braţele deschise. Bisericile care au socotit odată lucrurile lui Dumnezeu ca fiind de la Diavolul hulind astfel Duhul Sfânt, doresc acum să uite trecutul. Penticostalii îşi caută aprobarea şi sunt recunoscuţi în Consiliul Mondial al bisericilor. Prin aceasta s-au descalificat de la a sta de partea lui Dumnezeu şi de la a primi Cuvântul lui Dumnezeu pentru ceasul acesta. Ei nu mai sunt urâţi de restul lumii. Acum duşmanul, Balaurul, nu mai este atât de pornit împotriva lor pentru că ţelul său este să-i nimicească pe cei care iasă din toate barierele denominaţionale, ca să primească Cuvântul făgăduit al lui Dumnezeu pentru ceasul acesta.
Ca întotdeauna în trecut, Domnul se ocupă iarăşi de o minoritate, de cei ce doresc şi sunt gata să primească Cuvântul Său. Aşa cum a fost în trecut, la fel este şi acum. Satana încearcă să-i nimicească pe copiii lui Dumnezeu, dar cei ce au luat-o pe calea lumii s-au organizat şi au fost recunoscuţi în lumea aceasta. Sigur că încă mai auzim despre campanii de vindecare şi despre daruri duhovniceşti în mijlocul lor şi, toate acestea, sub denumirea de „Cincizecime”. Dar cum rămâne cu Cuvântul lui Dumnezeu? În ziua Cincizecimii s-au împlinit făgăduinţele din Cuvântul lui Dumnezeu. Cuvântul lui Dumnezeu a fost primit de toţi cei ce au fost umpluţi cu Duhul Sfânt şi care au luat parte la binecuvântările Împărăţiei lui Dumnezeu în vremea aceea. Fără Cuvântul făgăduit noi de fapt nici n-avem o temelie pe care să stăm în acest ceas crucial. Este minunat să ştim despre făgăduinţele vremii lui Noe, ale vremii lui Avraam şi din toate vremurile trecute. Însă noi trăim acum. Duhul Sfânt arată spre Cuvântul făgăduit de Dumnezeu pentru acest ceas. Dacă suntem aleşii lui Dumnezeu, îl vom primi şi astfel vom fi la zi în Împărăţia lui Dumnezeu. Altfel trăim în trecut şi nu am mers pe calea lui Dumnezeu pe care-Şi călăuzeşte El poporul acum. Vine ziua când toate lucrările noastre vor fi date pe faţă în lumina Cuvântului lui Dumnezeu, şi cu toţii vom fi judecaţi în consecinţă.
Când a fost Hristos pe pământ, duşmanul L-a ispitit şi i-a oferit bogăţiile şi împărăţiile lumii acesteia. La fel a făcut duşmanul cu mulţi care predică Evanghelia lui Isus Hristos. Ei pretind că sunt în Împărăţia lui Dumnezeu dar de fapt ei umblă după bogăţiile împărăţiilor din lumea aceasta. Ei promit vindecări şi alte lucruri, dacă pot să primească o jertfă substanţială. Dar când vine vorba despre Cuvântul descoperit al lui Dumnezeu, unii dintre acei evanghelişti tăgăduiesc făgăduinţele pentru ceasul acesta, pentru că ei nu recunosc că Dumnezeu îşi desăvârşeşte lucrarea în mijlocul poporului din Împărăţia Lui, conform Cuvântului Său. Datorită acestui lucru, turma aceea mică este înţeleasă greşit şi urâtă de toţi ceilalţi.
Noi trebuie să ne întoarcem la adevărata vestire a Cuvântului lui Dumnezeu şi să acceptăm fiecare binecuvântare, fie că este vorba de mântuire, de vindecare sau de orice a făgăduit Dumnezeu în Cuvântul Lui. Pentru toate acestea s-a plătit cu sângele scump al Mielului lui Dumnezeu. Dacă recunoaştem lucrul acesta, niciodată nu ne vom socoti merituoşi, pentru că toată slava-I aparţine lui Dumnezeu.
Dar în ziua aceea se vor ridica mulţi, mândrindu-se cu ce au făcut ei în Numele Domnului. Însă El îi va numi „lucrători ai fărădelegii” şi le va spune „Plecaţi de la Mine!”. Nu toate lucrurile despre care se pretinde că fac parte din Împărăţia lui Dumnezeu sunt în conformitate cu Cuvântul Său. Noi trăim chiar în zilele din urmă, când adevăratul Cuvânt al Dumnezeului Atotputernic a fost vestit de un proroc legitimat trimis de Însuşi Domnul Dumnezeu cu un mesaj care să premeargă a doua venire a lui Hristos. Numai dacă recunoaştem şi dacă primim Cuvântul adevărului, putem identifica toate rătăcirile existente în aşa zisa Împărăţie a lui Dumnezeu.
Revenind la tema noastră despre Împărăţia lui Dumnezeu, prorocul Daniel a spus deja: „Împărăţia Lui este o împărăţie veşnică”. În Împărăţia aceasta este predicată de către cei rânduiţi de Dumnezeul Atotputernic, Evanghelia veşnică, care nu poate fi schimbată niciodată. Aceştia nu caută să placă oamenilor sau bisericilor, ci ei predică cu teamă de Dumnezeu, conştienţi că trebuie să dea socoteală în ziua aceea.
În Mat. 13:38, copiii lui Dumnezeu sunt numiţi „sămânţa bună” şi „fiii Împărăţiei.” Ei sunt cei ce ascultă Cuvântul Împăratului împăraților. Ei înşişi sunt împărați şi preoţi ai lui Dumnezeu în această Împărăţie duhovnicească din care fac parte şi-I aduc lui Dumnezeu jertfe duhovniceşti şi roada buzelor lor care laudă Numele Domnului pentru tot ceea ce a făcut El. Conform Col. 1:13 „El ne-a strămutat în Împărăţia Fiului dragostei Lui”. Nu este vorba să fim numai puşi în Împărăţia Lui, ci este vorba despre o transformate: nu firea noastră veche, ci ceva nou este strămutat în Împărăţia lui Dumnezeu.
Împărăţia aceasta nu vine aşa ca să izbească ochiul, ci este în noi şi noi suntem în ea. Dacă suntem în Împărăţia lui Dumnezeu, suntem atenţi la tot ce spune şi la tot ce face Împăratul. Ochii noştri sunt îndreptaţi asupra Domnului Isus Hristos, care este Prorocul nostru, Preotul nostru şi Împăratul nostru. Ca Proroc, El are Cuvântul, ca Preot a adus jertfa, ca Împărat domneşte peste noi. Scriptura spune despre Împărăţia aceasta că nu poate fi clătinată şi toţi cei ce sunt în ea stau pe stânca descoperirii şi nu pot fi urniţi de pe aceasta niciodată.
Dragi prieteni, dragi fraţi şi surori în Hristos, înţelegem noi cu adevărat Împărăţia lui Dumnezeu pe acest pământ în care se face voia Lui desăvârşită, în care este ascultat Cuvântul lui şi în care sunt împlinite poruncile Lui? El are ultimul Cuvânt în Împărăţia Lui, iar noi suntem supuşii Lui despre care Domnul Isus Hristos spune: „Ei nu sunt din lume, după cum Eu nu sunt din lume. Sfinţeşte-i prin adevărul Tău: Cuvântul Tău este adevărul”. Gândul cel mai important este că El ne-a dat Cuvântul Său, care este adevărul prin care suntem sfinţiţi. Chiar dacă suntem urâţi de această lume, suntem iubiţi de Dumnezeu. În aceste zile de pe urmă noi trebuie să ne verificăm motivele şi să vedem dacă umblăm după recunoaştere în lumea aceasta, sau dacă dorim să fim recunoscuţi de Domnul Isus Hristos când va veni. El nu va recunoaşte nicio tâlcuire omenească şi niciun fel de tradiţie religioasă. El va recunoaşte numai Cuvântul Său şi pe aceia care l-au recunoscut. Fie ca şi voi să fiţi număraţi în această turmă mică, căreia lui Dumnezeu îi face plăcere să-i dea Împărăţia. Dacă noi suntem cu adevărat în Împărăţia Lui, primim toate făgăduinţele şi toate binecuvântările rânduite de El pentru noi.
Să ne rugăm:
Tată ceresc, suntem atât de recunoscători pentru făgăduinţele Cuvântului Tău. Fie ca noi să găsim har înaintea Ta ca să intrăm în Împărăţia veşnică a lui Dumnezeu. O, Doamne, Te rog atinge fiecare inimă, binecuvântează pe toţi ascultătorii noştri, şi deschide-le calea vieţii. Mă rog toate acestea în Numele scump şi sfânt al Domnului Isus Hristos. Amin.
