Doresc să citesc din Eclesiastul cap. 7 și 8, apoi trecem mai departe, la Noul Testament, la epistola către efeseni. Dar aici, în Eclesiastul 7, este scris începând cu vers. 19: „Înţelepciunea face pe cel înţelept mai tare decât zece viteji care sunt într-o cetate. Fiindcă pe pământ nu este niciun om fără prihană, care să facă binele fără să păcătuiască. Nu lua nici tu seama la toate vorbele care se spun, ca nu cumva s-auzi pe sluga ta vorbindu-te de rău! Căci ştie inima ta de câte ori ai vorbit şi tu de rău pe alţii”.
Cuvântul lui Dumnezeu creează întotdeauna un echilibru. Ne spune ce să facem și ce nu am făcut bine. Atât timp cât mai ține timpul harului, Dumnezeu dăruiește timp pentru pocăință, iar Iacov spune în epistola lui: „Dacă vreunuia dintre voi îi lipseşte înţelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu” (Iac. 1:5). Iar eu aparțin de aceia care au fost cel mai puțin înzestrați cu înțelepciune și, de aceea, Îl rog pe Dumnezeu din inimă, ca El să mă ajute, astfel încât să nu fie o înțelepciune omenească, ci înțelepciune divină. Înțelepciunea omenească este nebunie în ochii lui Dumnezeu. Înțelepciune omenească este variabilă și poate chiar prezentabilă, dar înțelepciunea divină aduce Cuvântul Domnului în așa fel încât Dumnezeu să se poată adresa oamenilor.
Acum citim din Efeseni, acest cuvânt minunat pe care îl cunosc toți cei care au citit în Biblie. Efeseni cap. 1, aici este scris, începând cu vers. 17: „…ca Dumnezeul Domnului nostru Isus Hristos, Tatăl slavei, să vă dea un duh de înţelepciune şi de descoperire, în cunoaşterea Lui”. Nu doar „duhul de înțelepciune”, ci și „duhul de descoperire”. Voi știți foarte bine că apostolul Pavel menționează în epistola scrisă adunării din Corint că înțelepciunea este între cele nouă daruri. „De pildă, unuia îi este dat, prin Duhul, să vorbească despre înţelepciune; altuia, să vorbească despre cunoştinţă, datorită aceluiaşi Duh; altuia, credinţa, prin acelaşi Duh” – sunt diferite daruri, care au fost puse de Duhul Sfânt în trupul lui Isus Hristos. Iar pentru că noi trăim în timpul sfârșitului, multitudinea acestor daruri trebuie să devină active.
Aici nu este vorba numai de termenul „înțelepciune” ca atare, ci aici se vorbește despre faptul că „El să vă dea duhul înțelepciunii și descoperirii în cunoașterea Lui”. Iubiților cui i-a fost descoperit cu adevărat Isus Hristos, acela va înțelege că „El a fost făcut de Dumnezeu pentru noi înţelepciune, neprihănire, sfinţire şi răscumpărare”, așa cum o scrie, de asemenea, Pavel corintenilor (1 Cor. 1:30). Atunci, noi nu venim cu înțelepciunea noastră, ci am primit înțelepciunea lucrată de Dumnezeu prin Hristos și, în această înțelepciune divină, am găsit comoara descoperirii divine. Căci așa este scris în Coloseni 2:3, că în Hristos „sunt ascunse toate comorile înțelepciunii și științei”; dar nu numai ascunse, ci sunt și descoperite acelora cărora El li se descoperă. Aleluia! Pentru unii ascunse, pentru alții descoperite. Așa a fost cu Dumnezeu în Hristos: pentru unii ascuns, pentru alții descoperit.
