Nu demult a venit la mine un tânăr. Era un penticostal. El văzuse prea multe adunări de felul acela. Soţia lui era o lutherană convinsă. Ea îi spunea: „Bănuiesc că iar aţi strigat noaptea trecută. Iar aţi vorbit cu toţii în limbi”. El s-a pus pe podea şi a spus: „Dumnezeule, eu scot dracul din ea”. Au ajuns în pragul divorţului, deşi el era un bărbat cumsecade.
El a venit la mine şi a spus: „Frate Branham, cred că vom divorţa. Pur şi simplu nu pot să scot dracul acela din ea”. I-am spus: „Frate, procedezi greşit în această situaţie. Când ea începe cu ale ei, spune-i: «Bine dragă, Dumnezeu să te binecuvânteze». Şi fii cu adevărat drăguţ cu ea. Vezi cât de mult poţi să faci pentru ea”. El a spus: „Frate Branham, cum voi scoate eu, vreodată, dracul din ea?” I-am zis: „Fă cum îţi spun şi continuă să te rogi, în inima ta. Dumnezeu se va ocupa de restul”.
Peste două sau trei săptămâni m-a sunat şi a spus: „Căminul meu este revoluţionat. Soţia mea s-a schimbat”. I-am spus: „Ce este cel mai puternic? Să strigi, să comentezi, să bați din picioare, sau s-o îmbrățișezi cu dragoste?” Dumnezeu este dragoste. Dumnezeu a iubit lumea atât de mult…
1956 01 01 – De ce sunt oamenii atat de nestatornici
